Eligibility for de minimis vehicle scrapping aid: concrete destination of aid versus primary business sector under EU Regulation 1407/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat modificarea deciziei de respingere a contestaţiei înregistrată sub nr. 205911 din 15 septembrie 2014, precum şi a deciziei de respingere a Dosarului înregistrat sub nr. x din 4 august 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 47/F-CONT din data de 23 martie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis cererea reclamantei, a anulat decizia de respingere a Contestaţiei înregistrată sub nr. 205911 din 15 septembrie 2014 şi decizia de respingere a dosarului de acceptare în Programul de stimulare a înnoirii parcului auto naţional pentru anul 2014, înregistrat sub nr. x/R din 4 august 2014, a obligat pârâta la acordarea către reclamantă a celor 3 prime de casare, în cuantum de 19.500 RON, aferente celor 3 autoturisme.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 47/F-CONT din data de 23 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, care a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică subsumată acestui motiv de recurs vizează faptul că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Depunerea contestaţiei prevăzute în Ghidul de finanţare de către parte nu face dovada respectării cerinţei legale aflate în discuţie.

A doua critică priveşte faptul că prima instanţă a procedat la aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 statelor membre le revine obligaţia de a se asigura, prin mijloace corespunzătoare, respectiv de jure şi de facto, că ajutoarele de minimis acordate nu vor avea ca destinaţie finală sponsorizarea de activităţi interzise, potrivit legislaţiei comunitare.

Modul în care autorităţile române au considerat să aplice transpunerea acestor cerinţe ale aquis-ului comunitar, cu privire la derularea la nivel naţional a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional - 2014, se reflectă în prevederile Ordinului MMSC nr. 364/2014 şi în cele ale Dispoziţiei Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 138/2014.

Intimata are ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, domeniu care nu este eligibil în cadrul programului.

Recurenta opinează în sensul că instanţa de fond s-a referit în mod greşit la prevederile art. 43 alin. (2) din Ghidul de finanţare, care nu au incidenţă în speţa de faţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 19 ianuarie 2017, având în vedere că în raport s-a apreciat că recursul este admisibil, neexistând o jurisprudenţă constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ. şi s-a fixat termen de judecată cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. Critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este nefondată.

Într-adevăr, textul legal invocat precizează faptul că:

"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Însă, potrivit art. 51 alin. (1) şi (2) din Ghidul de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climaterice nr. 364/2014 (intrat în vigoare la data de 21 martie 2014), producătorul sau proprietarul al cărui dosar de validare sau, după caz, de acceptare a fost respins poate introduce contestaţie la decizia autorităţii, iar contestaţia, formulată în scris, se depune la registratura autorităţii în termen de 5 zile de la data comunicării rezultatelor, respectiv de la data publicării pe pagina de internet a autorităţii a listei proprietarilor respinşi.

Dispoziţiile alin. (5) al articolului sus-menţionat, menţionează condiţiile de formă şi de fond ale contestaţiei.

Astfel, contestaţia trebuie să cuprindă:

a) atributele de identificare a contestatarului;

b) numărul unic de înregistrare atribuit de către registratura Autorităţii dosarului de validare sau dosarului de acceptare, după caz;

c) obiectul contestaţiei;

d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază;

e) numele şi prenumele reprezentantului legal ori ale împuternicitului acestuia, semnătura şi ştampila.

Aprobarea componenţei comisiei de soluţionare a contestaţiilor se face prin dispoziţie a preşedintelui autorităţii, iar soluţionarea contestaţiei se face în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea acesteia la registratura autorităţii. Comisia de soluţionare a contestaţiilor înaintează Comitetului director propunerea de admitere sau respingere a contestaţiei. În situaţia avizării contestaţiei de către Comitetul director, acesta înaintează Comitetului de avizare propunerea de admitere.

Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că intimata a urmat procedura prealabilă stabilită de Ghidul de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climaterice nr. 364/2014, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate.

6.2. Critica referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor Ordinul C nr. 364/2014 şi ale Dispoziţiei Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 138/2014, este nefondată.

Intimata a formulat cerere de finanţare pentru acceptarea în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional pentru anul 2014 pentru 3 autoturisme uzate din parcul propriu, în sumă de 19.500 RON. Cele 3 prime de casare, fiecare în cuantum de 6.500 RON, ar fi urmat să fie utilizate pentru achiziţionarea a 3 autovehicule Ynoi, care nu erau destinate transportului rutier de mărfuri.

Cererea intimatei a fost respinsă prin Decizia nr. x din 4 august 2014, cu motivarea că ajutorul de minimis solicitat sub forma primei de casare urmează a fi folosit pentru desfăşurarea de activităţi în unul dintre sectoarele prevăzute în cuprinsul art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013. Maşinile sunt înregistrate pe sediul societăţii, în care activitatea principală este transportul rutier de mărfuri. .

Această soluţie a fost menţinută prin decizia de respingere a Contestaţiei administrative nr. 205911 din 15 septembrie 2014 .

Conform art. 39 lit. g) din Ordinul Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climaterice nr. 364/2014 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, ajutorul de minimis solicitat sub forma primei de casare nu urmează a fi folosit pentru desfăşurarea de activităţi în unul dintre sectoarele prevăzute în cuprinsul art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013.

Potrivit Anexei la Dispoziţia Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 138/2014 privind Ajutorul de minimis acordat prin Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, Capitolul IV, lit. g), schema în discuţie are ca beneficiari operatorii economici ce activează în toate sectoarele, cu excepţia achiziţionării vehiculelor de transport rutier de marfă acordat întreprinderilor care au ca obiect de activitate prestarea de servicii de transport marfă contra cost.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că trebuie avută în vedere destinaţia concretă a ajutorului de minim, iar nu obiectul de activitate al operatorului economic. Or, din declaraţia dată de reprezentantul intimatei, rezultă faptul că cele 3 autovehicule urmau a fi utilizate pentru întreţinerea şi repararea autovehiculelor, activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management şi, respectiv, alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice.

Susţinerea recurentei conform căreia desfăşurarea de transporturi rutiere atrage caracterul neeligibil al unui operator economic este contrară prevederilor art. 43 alin. (2) din Ghid, care conferă posibilitatea acordării ajutorului de minimis inclusiv în cazul operatorilor economici care activează în domeniul transporturilor rutiere.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că intimata îndeplinea condiţiile legale pentru a fi considerată eligibilă şi a beneficia de acordarea ajutorului de minimis.

În consecinţă, în cauză nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul juridic al soluţiei

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei nr. 47/F-CONT din 23 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM