Revision against inadmissible revision rejection quashed as impermissible

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3412 din 7 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată A. împotriva Deciziei nr. 1821 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

PENTru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că deşi cerinţa "evocării fondului" este prevăzută în mod expres de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. doar pentru hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, revizuirea priveşte toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situaţia de fapt.

Raţiunea reglementarii revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauza şi aceleaşi părţi

Ca atare, în privinţa sferei hotărârilor ce pot forma obiectul revizuirii devin incidente dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. care, în cazul deciziilor pronunţate în recurs, instituie condiţia evocării fondului.

Mai mult, întrucât motivele de revizuire vizează, ca regulă, situaţia de fapt, în doctrină şi jurisprudenţă s-a apreciat că revizuirea priveşte numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei, chiar dacă această cerinţă este prevăzută numai pentru hotărârile pronunţate de instanţa de recurs.

În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.

Din această perspectivă, o hotărâre prin care s-a respins o altă cerere de revizuire a unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Mai mult decât atât, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., poate fi solicitată în ipoteza existenţei unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire.

În cauză, de faţă revizuenta invocă contrarietatea între Decizia nr. 1873 din 6 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 ca fiind potrivnică Deciziei nr. 1821 din 8 iunie 2016 ambele pronunţate de aceeaşi instanţă.

Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date în celelalte hotărâri menţionate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de faţă Decizia nr. 1821 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curţi din Dosarul nr. x/2010) a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că în dosarele, care au fost soluţionate cu hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu a fost afectat principiul autorităţii de lucru judecat.

II. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 3412 din 7 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, revizuenta a susţinut că există contrarietate între Decizia nr. 3412 din 7 decembrie 2016 şi Decizia nr. 1873 din 6 mai 2015, ambele pronunţate de Înalte Curte de Casaţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a arătat că hotărârea supusă revizuirii încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţia României şi ale Legii nr. 165/2013.

III. Apărările formulate de intimaţi

Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că textul legal nu permite revizuirea unei hotărâri pronunţate în calea extraordinară a revizuirii.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că cele două hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu pot face obiectul unei noi cereri de revizuire.

IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 3412 din 7 decembrie 2016, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cerere, printre alte cazuri şi atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceiaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

PENTru a fi aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conţină elementele puterii lucrului judecat, adică să tranşeze fondul unui litigiu, pentru că raţiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura încălcarea acestui principiu, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Prin urmare, este revizuibilă doar hotărârea prin care instanţa de recurs, analizând probele, reţine o altă situaţie de fapt ori aplică alte dispoziţii legale la situaţia de fapt preexistentă, cu consecinţa admiterii recursului.

Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

În speţă, prin decizia supusă revizuirii, s-a respins ca inadmisibilă o altă cerere de revizuire formulată de aceeaşi revizuentă.

Aşadar, prin hotărârea ce se cere a fi revizuită s-a respins o cerere de revizuire, prezenta cerere de revizuire reprezentând de fapt o revizuire la revizuire, ceea ce este inadmisibil.

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 326 şi 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3412 din 7 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2017.

Procesat de GGC - LM