Judicial promotion discrimination: revision inadmissible where post-judgment CNCD decision fails to meet 'newly discovered evidence' statutory requirements

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a respins memoriile formulate de mai mulţi judecători, printre care şi dna. A., privind rezultatul obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie desfăşurat la data de 29 martie 2015 (art. 1);

- a suplimentat locurile scoase la concursul pentru promovarea pe loc. pentru candidaţii care au obţinut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, respectiv: 11 posturi pentru promovarea pe loc. în gradul profesional corespunzător curţii de apel; 3 posturi pentru promovarea pe loc. în gradul profesional corespunzător tribunalului; 1 post pentru promovarea pe loc. în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal (art. 3);

- a validat rezultatele finale ale concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la nota a Direcţiei de specialitate (art. 6);

- a aplicat prevederile art. 20 alin. (8) din Regulament faţă de membrii comisiei de elaborare a subiectelor la disciplinele drept financiar şi fiscal - judecători, drept procesual civil - judecători, drept penal - procurori, dreptul familiei - judecători, drept comercial - judecători, drept administrativ - judecători (art. 5);

- a aplicat criteriile de departajare prevăzute de Regulament pentru candidaţii care au obţinut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc. la concursul de promovare pe loc, candidaţi nominalizaţi la art. 9 din hotărâre.

1.2 La data de 4 mai 2015, împotriva acestei Hotărâri a formulat contestaţie revizuenta, solicitând anularea hotărârii în ceea ce o priveşte şi emiterea unei hotărâri prin care să fie declarată admisă la concursul pentru promovarea în funcţie de execuţie pe loc. din data de 29 martie 2015, să i se recunoască gradul de judecător de curte de apel şi să se dispună promovarea în funcţie de execuţie pe loc. la Curtea de Apel Piteşti.

1.3 Prin Decizia nr. 3839 pronunţată în data de 27 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

2. Motivele revizuirii

Împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire contestatoarea A..

Invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (2010), revizuenta arată că ulterior pronunţării deciziei contestate, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a emis Hotărârea nr. 386 din 6 iunie 2016 (Hotărârea) prin care a constatat că revizuenta a fost discriminată direct de către Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu examenul de promovare din 29 martie 2015, chestiune ce a făcut obiectul judecăţii finalizate prin decizia a cărei revizuire se cere.

Apreciază că Hotărârea reprezintă un înscris nou, determinant, care nu a putut fi prezentat instanţei datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, şi care dacă ar fi fost cunoscut de instanţă ar fi condus la o altă soluţie decât cea dispusă în cauză.

În dovedirea cererii a depus copie de pe Hotărârea invocată.

3. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal pentru autoritatea de lucru judecat a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1904 din 14 noiembrie 2016 într-o cerere de revizuire formulată de aceiaşi parte, iar în subsidiar ca neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (înscrisul nu exista la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere ţi nu este determinant pentru soluţia ce s-a dat în cauză).

4. Analiza motivului de revizuire

Examinând Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015 prin raportare la motivul de revizuire invocat în cauză, luând în considerare argumentele revizuentei şi apărările intimatului şi ţinând cont că potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. (2010) dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat

În cuprinsul cererii de revizuire formulată în baza art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (2010) ce a făcut obiectul Dosarului nr. x din 2016 în care a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) Decizia nr. 1904 din 14 iunie 2016 s-a invocat drept înscris doveditor, apt să conducă la revizuire, adresa nr. 5658 din 12 februarie 2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) (cf. pag. 4 din decizia ÎCCJ).

Or, înscrisul doveditor ce stă la baza prezentei cereri de revizuire este dat de Hotărârea CNCD nr. 386 din 6 iunie 2016.

În consecinţă, înscrisurile sunt diferite.

Este adevărat că ambele se referă la aceleaşi fapte şi cuprind aceleaşi aprecieri dar aceste împrejurări sunt insuficiente pentru a reţine autoritatea de lucru judecat deoarece, în judecata admisibilităţii unei cereri de revizuire, înscrisuri diferite conduc la analize distincte (termen de introducere a cererii, condiţiile înscrisului, etc.).

Aşa fiind, Înalta Curte respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, urmând să verifice, cf. art. 513 C. proc. civ., dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se urmăreşte desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive pentru motive expres şi limitativ arătate de lege, în scopul reluării judecăţii.

Potrivit art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (2010), revizuirea poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Înscrisul doveditor pe care se întemeiază prezenta revizuire nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru admisibilitatea cererii deoarece nu exista la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere iar neprezentarea lui nu s-a datorat faptului că a fost reţinut de către partea potrivnică, respectiv de către intimata Consiliul Superior al Magistraturii, sau pentru că, deşi se afla în fiinţă, a existat o împrejurare mai presus de voinţa părţilor de a fi prezentat şi administrat de instanţă.

Sub acest aspect, practica judiciară a Înaltei Curţi este unitară şi constantă aşa cum de altfel rezultă şi din cuprinsul deciziei pronunţate în urma primei cereri de revizuire.

În consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ. (2010), va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2017.

Procesat de GGC - LM