Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 849/2017 AI generated

Dismissal of appeal against partial annulment of tax assessment decisions for failure to offset principal payments against accessory liabilities

Case Number Decizia nr. 849/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

In a final decision, the High Court of Cassation and Justice dismissed the administrative authority's appeal, rendering the lower court's judgment irrevocable and leaving in force the partial annulment of the tax assessment decisions and the obligation for the taxpayer to pay only reduced accessory penalties. The dispute concerned a tax controversy where a former notary office challenged tax assessment decisions that imposed accessory liabilities (late payment interest) without properly offsetting payments made on the principal obligations, claiming that payments had been misallocated to older debts. The court held that the first-instance court correctly relied on an expert accounting report to establish that principal obligations were settled, leaving only minor accessory sums due, and that the appeal's argument regarding the single fiscal identification number could not challenge the factual findings on payment allocation under the applicable limits of cassation. The legal basis for the decision includes Article 304(9) of the old Code of Civil Procedure (1865), Article 312 of the same code, and Article 20 of Law no. 554/2004.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Dismissal of appeal against partial annulment of tax assessment decisions for failure to offset principal payments against accessory liabilities: Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta susţine că sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicare greşită a normelor de drept material incidente în cauză deoarece omite să ia în considerare că în perioada 2006 - 2010, deşi biroul notarial a funcţionat sub diferite denumiri şi cu diferiţi asociaţi, a reprezentat de fapt un singur contribuabil deoarece a avut un singur număr de identificare fiscală.

Keywords

AI generated
tax debts allocation of debt payments partial claim tax assessment procedure tax authority civil annulment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea următoarelor acte administrativ-fiscale:

- Decizia de impunere nr. 1977 din 8 iunie 2010 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale în sarcina Biroului Notarilor Publici B.;

- Decizia nr. 278 din 22 mai 2012, emisă de Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti şi comunicată biroului notarial la data de 31 mai 2012, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de Biroul Notarilor Publici B..

Reclamantul a învederat că a formulat acţiunea în nume personal deoarece Biroul Notarilor Publici B. a fost desfiinţat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.543/C din 25 iulie 2012.

1.2 Primul ciclu procesual; hotărârea primei instanţe şi decizia pronunţată în recurs

Prin Sentinţa nr. 2627 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A..

Prin Decizia nr. 2496 din 16 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză considerând că expertul şi-a depăşit mandatul şi a dat dezlegări unor probleme de drept, însă a omis a se pronunţa pe cuantumul sumei datorate de reclamantul recurent în contextul înscrisurilor depuse de acesta, care atestă îndeplinirea obligaţiilor de plată, contabilizate de expert, menţinând ca sume de plată doar sumele de 2.783 RON şi respectiv de 70 RON - conform graficului de plăţi.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind baza de calcul (adică obligaţiile principale) a sumelor reprezentând obligaţiile de plată accesorii, în raport cu plăţile efectuate, dovedite de reclamant şi arătate şi de expert, astfel încât este nevoie ca acesta să dezlege printr-o expertiză sau valorificând situaţiile, graficele efectuate deja de expert, ce sume au fost plătite şi ce sume poartă accesorii pentru neplata lor.

1.3 Soluţia pronunţată de instanţa de fond în al doilea ciclu procesual

Prin Sentinţa civilă nr. 1875 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., a anulat în parte Decizia de impunere nr. 1977 din 8 iunie 2010 şi Decizia nr. 278 din 22 mai 2012 (prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă prealabilă) emise de pârâtă şi comunicate reclamantului la data de 6 martie 2012 şi respectiv 31 mai 2012, a obligat reclamantul la plata sumei de 2.783 şi respectiv 70 RON către pârâtă şi a obligat pârâta la 1.000 RON reprezentând onorariu expert către reclamant.

PENTru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cele două decizii sunt nelegale deoarece decizia de impunere stabileşte obligaţii accesorii fără să ia în considerare dovezile de plată a obligaţiilor principale.

Luând în considerare expertiza contabilă efectuată în cauză, instanţa a reţinut că obligaţia de plată a Biroul Notarilor Publici B. se reduce la 2.783 RON, reprezentând dobândă pentru plata cu întârziere a obligaţiei principale de 3.163 RON, la care se adaugă 70 RON reprezentând dobândă pentru plata cu întârziere a obligaţiei principale de 163.658 RON.

2. Motivul de recurs invocat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1875 din 1 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta susţine că sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicare greşită a normelor de drept material incidente în cauză deoarece omite să ia în considerare că în perioada 2006 - 2010, deşi biroul notarial a funcţionat sub diferite denumiri şi cu diferiţi asociaţi, a reprezentat de fapt un singur contribuabil deoarece a avut un singur număr de identificare fiscală.

Aşa fiind, plăţile luate în considerare de expertul judiciar şi, implicit, de prima instanţă, au fost imputate asupra unor obligaţii fiscale mai vechi, neexecutate, consecinţa fiind aceea că obligaţiile fiscale ale Biroului Notarilor Publici B. au fost corect stabilite prin decizia de impunere contestată.

De asemenea, susţine că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este nelegală deoarece nu este în culpă procesuală.

3. Analiza motivului de recurs şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de recurs invocat în cauză, raportat la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că sentinţa recurată este legală pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la temeiul de drept al recursului, se impune observaţia că recurenta şi-a întemeiat criticile pe dispoziţiile noului C. proc. civ. (2010), în condiţiile în care, raportat la data sesizării instanţei de fond în primul ciclu procesual (acţiunea a fost depusă la poştă la data de 23 noiembrie 2012, cf. plic fila 12 dosar CAB, primul ciclu procesual), incident este vechiul C. proc. civ. (1865).

Totuşi, motivul de casare invocat de recurentă, respectiv art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., poate fi recalificat în motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

În consecinţă, criticile recurentei vor fi analizate în aceste limite.

Recursul este neîntemeiat.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti s-a conformat deciziei pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual şi a plecat de la premisa că dovezile de plată făcute de reclamant trebuie luate în considerare.

Într-adevăr, în cuprinsul deciziei pronunţate în primul ciclu procesual se arată expres că înscrisurilor depuse de reclamant "atestă îndeplinirea obligaţiilor de plată, contabilizate de expert, menţinând ca sume de plată doar sumele de 2.783 RON şi respectiv de 70 RON - conform graficului de plăţi" iar casarea a fost dispusă deoarece prima instanţă "nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind baza de calcul (adică obligaţiile principale) a sumelor reprezentând obligaţiile de plată accesorii, în raport cu plăţile efectuate, dovedite de reclamant şi arătate şi de expert."

Or, de data aceasta prima instanţă s-a pronunţat şi, bazându-se pe raportul de expertiză efectuat în cauză, a stabilit că reclamantul a făcut dovada plăţii obligaţiilor principale, obligaţiile accesorii fiind rezultatul plăţii cu întârziere.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond în baza raportului de expertiză nu poate fi pusă în discuţie în limitele motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865).

În consecinţă, în temeiul art. în temeiul art. 312 C. proc. civ. (1865) raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 1875 din 1 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2017.

Procesat de GGC - LM