Competence for execution of pecuniary penalties in administrative litigation: Application of common law civil procedure versus special administrative execution rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin cererea din 11 august 2016, formulată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, creditorul A. prin intermediul B.E.J. B., C., D., E. a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprirea conturilor în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 214/CA/2010 a Tribunalului Bihor pronunţată în Dosarul nr. x/2009 şi de Decizia civilă nr. 482/CA din 14 iunie 2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2009-R, în contradictoriu cu debitorii Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galaţi, Serviciul Fond Locativ - Imobiliare de pe lângă Primăria municipiului Galaţi, Serviciul Economic de pe lângă Primăria Municipiului Galaţi, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galaţi, Consiliul Local al Municipiului Galaţi, Instituţia Arhitectului Şef de pe lângă primăria municipiului galaţi şi primarul municipiului galaţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 9073 din 18 august 2016 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin Sentinţa nr. 1234 din 10 octombrie 2016 Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

A reţinut Judecătoria Galaţi că, în speţă sunt aplicabile regulile speciale de competenţă stabilite de art. 25 din Legea nr. 554/2004, derogatorii de la cele de drept comun prevăzute de C. proc. civ., iar prin raportare la faptul că titlurile executorii sunt pronunţate de instanţa de contencios administrativ, cererea de încuviinţare a executării silite trebuie adresată Tribunalului Bihor ca instanţă care a soluţionat fondul litigiului dintre părţile implicate în cauza de faţă.

Cauza fost înregistrată la Tribunalul Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 24 octombrie 2016 Tribunalul Bihor a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale.

Prin Sentinţa nr. 153/CA din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu.

A declinat competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite formulată de petentul B.E.J. B., în favoarea Judecătoriei Galaţi.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul urmând a fi înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

A reţinut Tribunalul Bihor că hotărârile judecătoreşti prin care se instituie obligaţia de plată a unor sume de bani (despăgubiri) sunt titluri executorii şi se execută silit potrivit dreptului comun, procedura reglementată în art. 24, art. 25 din Legea nr. 554/2004 aplicându-se exclusiv hotărârilor judecătoreşti prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască, să modifice actul administrativ, sau să elibereze un înscris ori să efectueze o operaţiune administrativă.

Întrucât, în speţă, se solicită punerea în executare a Sentinţei nr. 617/CA/2016 a Curţii de Apel Oradea prin care în sarcina autorităţii s-a stabilit obligaţia de plată a unor sume de bani, executarea se efectuează potrivit dreptului comun, respectiv art. 665, art. 666 şi urm. C. proc. civ., împrejurare în raport cu care competenţa soluţionării cererii revine Judecătoriei Galaţi, ca instanţă de executare de drept comun de la sediul debitorilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi pentru considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea petentului B.E.J. B. C., D., E. privind încuviinţarea executării silite prin poprirea conturilor în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 214/CA din 16 martie 2010 a Tribunalului Bihor, irevocabilă prin Decizia nr. 482/CA/2010 a Curţii de Apel Oradea, la cererea creditorului A., în contradictoriu cu debitorii Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galaţi, Serviciul Fond Locativ - Imobiliare de pe lângă Primăria municipiului Galaţi, Serviciul Economic de pe lângă Primăria Municipiului Galaţi, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galaţi, Consiliul Local al Municipiului Galaţi, Instituţia Arhitectului Şef de pe lângă primăria municipiului galaţi şi primarul municipiului galaţi.

Temeiul de drept al cererii privind încuviinţarea executării silite îl constituie dispoziţiile art. 665 şi ale art. 666 din C. proc. civ., republicat, modificat prin O.U.G. nr. 1/2016.

Titlul executoriu în baza căruia s-a formulat prezenta cerere este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal în procedura de executare reglementată de prevederile art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iniţiată de reclamantul A. pentru neexecutarea culpabilă din partea autorităţilor pârâte a Deciziei nr. 127 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, potrivit căreia, pârâţii au fost obligaţi la restituirea în natură a unui imobil din Galaţi, str. xx, nr. yy, jud. Galaţi.

Prin Sentinţa nr. 214/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/2009 în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi ca şi în prezentul dosar, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant fiind obligaţi pârâţii să procedeze la predarea către reclamant a imobilului situat în Galaţi, în suprafaţă de 184,59 mp, conform Inventarului nr. 2159, imobil descris în Decizia civilă nr. 127/A/2008 a Curţii de Apel Galaţi, precum şi a tuturor contractelor de închiriere şi a autorizaţiilor de construcţie referitoare la acest imobil, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub sancţiunea unei penalităţi de întârziere de 20 % din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul A. a demarat punerea în executare a celor două hotărâri menţionate mai sus, în anul 2012, când s-a adresat instanţei de contencios administrativ, ca instanţă de executare, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. *5803 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., formându-se Dosarul nr. x/111/CA pe rolul Curţii de Apel Oradea. În acest dosar, s-a pronunţat Decizia nr. 152/2012 prin care s-a admis acţiunea reclamantului, fiind obligaţi pârâţii la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor dispuse prin Sentinţa nr. 214/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/2009

Pornind de la această situaţie premisă, raportat la argumentele reţinute prin hotărârile reciproce de declinare a competenţei, Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în speţă constă în stabilirea aspectului dacă prezentei cereri de încuviinţare a executării silite îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sau procedura de drept comun reglementată de art. 665 - 666 din C. proc. civ., republicat.

Astfel cum rezultă din succesiunea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele derulate între reclamantul A. şi autorităţile pârâte, fondul litigiului de contencios administrativ a fost tranşat prin Decizia nr. 127 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, prin care pârâţii au fost obligaţi să restituie reclamantului, în natură, imobilul din Galaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la momentul obţinerii titlurilor executorii de către reclamant, în materia contenciosului administrativ legiuitorul a prevăzut o procedură specială pusă la îndemâna deţinătorului titlului de a obliga autoritatea pârâtă să pună în executare obligaţiile stabilite de instanţa de judecată în sarcina acesteia, atunci când nu sunt aduse la îndeplinire de bună voie sau în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Această procedură de executare silită se demarează de creditor prin acţiune directă la instanţa de contencios administrativ care a soluţionat fondul litigiului - instanţă de executare potrivit art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără a fi necesară încuviinţarea executării silite prin intermediul executorului judecătoresc.

Or, în speţă, astfel cum s-a reţinut anterior, reclamantul a epuizat această procedură de executare specială, în temeiul art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, prin pronunţarea Sentinţei nr. 214/2010, potrivit căreia instanţa de contencios administrativ, ca instanţă de executare a stabilit în sarcina pârâţilor penalităţi de întârziere în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

În ceea ce priveşte posibilitatea executării silite a obligaţiilor pecuniare constând în despăgubirile stabilite de instanţa de contencios administrativ pentru reclamant, Legea nr. 554/2004 nu conţine nicio prevedere specială, devenind astfel incidente prevederile art. 28 alin. (1) din lege, potrivit cărora, "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere publică (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat prin pct. 8 al O.U.G. nr. 1/2016, "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia, îi va înainta în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afară de cazul în care legea dispune altfel" .

Din actele dosarului rezultă că sediul debitorilor se află în Galaţi, motiv pentru care, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă în sensul stabilirii Judecătoriei Galaţi ca instanţă competentă material şi teritorial să încuviinţeze cererea de executare silită prin poprire solicitată de BEJ B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii B.E.J. B., C., D., E., creditorul A. şi pe debitorii Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galaţi, Serviciul Fond Locativ - Imobiliare de pe lângă Primăria municipiului Galaţi, Serviciul Economic de pe lângă Primăria Municipiului Galaţi, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galaţi, Consiliul Local al Municipiului Galaţi, Instituţia Arhitectului Şef de pe lângă primăria municipiului galaţi şi primarul municipiului galaţi în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2017.

Procesat de GGC - LM