Legality of state land transfer via identification data correction: necessity of technical documentation for surface area discrepancies in administrative challenges

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Excepţia de nelegalitate invocată

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/2008, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect rectificare carte funciară, pârâtul A., a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 1076/2007 emisă la data de 5 septembrie 2007 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 631 din 13 septembrie 2007 prin care Institutul de Cercetări în Chimie B. Cluj-Napoca a fost trecut în structura Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 258/2016 din 14 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate urmare a Deciziei civile nr. 1014/A/2015 din 22 octombrie 2015 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1076/2007 şi a obligat reclamanta la plata, în favoarea pârâtei Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, a sumei de 1200 de RON, cheltuieli de judecată.

A admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.

PENTru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu au fost identificate elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat.

Potrivit CF 26958 Cluj-Napoca, prin Încheierea nr. 721 din 22 februarie 1974, conexată cu Încheierea 1875/1973, asupra terenului din Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 3 ha şi 7.404 mp s-a înscris dreptul de proprietate a Statului Român şi dreptul de administrare operativă şi folosinţă în favoarea Institutului de Chimie Cluj-Napoca.

Terenul a fost dezmembrat iar sub nr. 21358/2/1/1/2/1 s-a creat suprafaţa de 35.439 mp înscris în CF sub B1 în proprietatea Statului Român şi sub B13 în administrarea operativă şi folosinţa gratuită a Institutului de chimie "B.".

Prin H.G. nr. 434/1995 şi H.G. nr. 192/1998 au trecut în administrarea operativă şi folosinţa gratuită a reclamantei A. parte din imobilele ce au aparţinut pârâtei Institutul de chimie "B." Cluj-Napoca.

Apoi, prin H.G. nr. 1076 din 5 septembrie 2007 s-a aprobat trecerea Institutul de chimie "B." Cluj-Napoca, ca unitate fără personalitate juridică, în structura reclamantei Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, împreună cu activul şi pasivul acesteia, ce include teren şi construcţii, reclamanta înscriindu-şi dreptul ei de administrare operativă şi folosinţă gratuită în CF.

Instanţa a mai reţinut că prin Hotărârile Guvernului nr. 434/1995 şi nr. 192/1998 nu a fost prevăzută transmiterea în administrarea părţii reclamante a vreunui imobil teren, ci doar transmiterea dreptului de administrare asupra unor imobile construcţii, obiect al actului administrativ emis pe seama pârâtei A. constituindu-l exclusiv construcţiile. Prin urmare, prin H.G. nr. 1076/2007 a putut fi transmis reclamantei doar dreptul de administrare asupra terenului de 33.107 mp.

La elaborarea actului contestat au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 8 alin. (6) din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiunilor din etapa de avizare".

De asemenea, proiectul actului administrativ a primit Avizul favorabil nr. 1109 din 21 august 2007 al Consiliului Legislativ.

Prin urmare, Guvernul a adoptat actul administrativ contestat cu respectarea a atribuţiilor şi competenţelor sale legale, în aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 57/2002 şi ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Astfel, în vederea eficientizării activităţii de cercetare-dezvoltare desfăşurată în cadrul Institutului de Cercetări în Chimie "B." Cluj-Napoca şi în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (l) coroborate cu prevederile art. 88 alin. (1) ale Legii învăţământului nr. 84/1995, s-a aprobat trecerea Institutului ca unitate de cercetare fără personalitate juridică în structura Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Cu această ocazie, aşa cum rezultă din Nota de fundamentare a H.G. nr. 1076/2007, a fost actualizat inventarul referitor la bunurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Institutului, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, acestea urmând a fi trecute în administrarea Universităţii.

De asemenea, tot în Nota de fundamentare se precizează că în urma actualizării inventarului bunurilor aflate în domeniul public al statului, rezultă că suprafaţa terenului proprietate publică a statului, în administrarea Institutului având numărul de identificare 6, atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, este de 33.107 mp, conform anexei la hotărâre.

Prin urmare, anterior trecerii în administrarea Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, bunurile aflate în administrarea Institutului de Cercetări în Chimie "B." Cluj-Napoca, aparţineau tot proprietăţii publice a Statului, iar suprafaţa actualizată a terenului având numărul de identificare 6, atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, era de 33.107 mp.

Astfel, în aplicarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1705/2006, prin art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2007, s-a aprobat "modificarea datelor de identificare a terenului înscris în domeniul public al statului la poziţia cu nr. MF 6 din anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit datelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre"".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 258/2016 din 14 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea în tot a acesteia şi, în rejudecare, admiterea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1076/2007.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că menţiunea cuprinsă în Anexa H.G. nr. 1076/2007 referitoare la suprafaţa existenţă în administrarea Institutului de Chimie "B." (33.107 mp) este vădit eronată, având în vedere că prin H.G. nr. 456/2003 i s-a acordat Institutului în administrare numai o suprafaţă de 29.489 mp din terenul situat în Cluj-Napoca.

Instanţa de fond nu a analizat această critică, eroarea sa constând în faptul că nu a analizat legalitatea Notei de fundamentare a H.G. nr. 1076/2007 şi a menţiunilor referitoare la suprafaţa terenului în litigiu, deşi această verificare se impunea cu necesitate, operaţiunea material-tehnică stând la baza emiterii actului administrativ contestat.

De altfel, din cuprinsul Notei de fundamentare reiese cu claritate faptul că suprafaţa de 33.107 mp (cuprinsă apoi în anexa H.G. nr. 1076/2007) a fost stabilită de o manieră unilaterală de către Institutul de Chimie "B.", fără ca aceste date să fie corelate cu H.G. nr. 456/2003.

Prima instanţă nu a analizat nici aspectele de fond, respectiv dacă din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că Institutul de Chimie "B." avea în administrare o suprafaţă mai mare de 29.489 mp, astfel încât să se susţină legalitatea menţiunii din Anexa H.G. nr. 1076/2007. Niciodată nu s-a probat faptul că Institutul administra o suprafaţă mai mare de teren decât cea prevăzută în H.G. nr. 456/2003, la fel cum nicăieri nu se prevede că Universitatea ar fi primit prin actul contestat şi alte suprafeţe de teren faţă de cele aflate în administrarea Institutului.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Legal citată, intimata-pârâtă Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că recurentul nu are interes să invoce excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1076/2007, întrucât acestuia nu i-a fost transmis în administrare teren din imobilul cu nr. top. 21358/2/1/1/2/1 înscris în cartea funciară nr. 26958 Cluj-Napoca. Hotărârile de Guvern nr. 434/1995 şi nr. 192/1998, la care face referire, nu prevăd transmiterea dreptului de administrare asupra terenului, conform Legii nr. 213/1998, în favoarea sa, ci doar transmiterea dreptului de administrare asupra unor construcţii.

Aşadar, indiferent dacă terenul dat în administrarea U.B.B. prin H.G. nr. 1076/2007 ar avea suprafaţa de 29.489 mp menţionată în anexa la H.G. nr. 456/2003, sau 33.107 mp menţionată în anexa la H.G. nr. 1076/2007, autorul excepţiei de nelegalitate nu poate obţine un folos practic întrucât nu are şi nu a avut vreodată un drept real asupra acestui teren.

Sub aspectul legalităţii, conform art. 12 din Legea nr. 213/2008 (forma în vigoare la data publicării H.G. nr. 1076/2007) bunurile proprietate publică a statului pot fi date în administrare prin hotărâre a Guvernului. Potrivit cărţii funciare nr. 26958 Cluj-Napoca, terenul cu nr. top. 21358/2/1/1/2/1 în suprafaţă de 35.439 mp este proprietatea Statului Român, iar conform art. 3 din H.G. nr. 1076/2007 terenul este înscris în domeniul public al statului la poziţia cu nr. MF 6 din anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 3 din H.G. nr. 1076/2007, se aprobă modificarea datelor de identificare a acestui teren.

Aşadar Guvernul a transmis în administrare Universităţii "Babeş-Bolyai" ceea ce Statul Român avea în proprietate publică. Faptul că în anul 2003 Institutul de Cercetări în Chimie "B." avea drept de administrare asupra unei suprafeţe mai mici de teren nu are vreo relevanţă, întrucât în anul 2007 Universitatea nu a dobândit doar patrimoniul ICC-RR din anul 2003, ci şi dreptul de administrare conform H.G. nr. 1076/2007 prin care s-a aprobat şi modificarea datelor de identificare a acestui teren.

4.2. La rândul său, prin întâmpinare, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A argumentat, în esenţă, că în speţa dedusă judecăţii, nu pot fi reţinute elemente de nelegalitate a H.G. nr. 1076/2007 sau eventuale împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalităţii, veridicităţii şi autenticităţii actului administrativ atacat.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

În speţă, recurentul-reclamant A. a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, pe calea excepţiei de nelegalitate, H.G. nr. 1076/2007 emisă la data de 5 septembrie 2007 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 631/13 septembrie 2007.

Prin actul contestat, Institutul de Cercetări în Chimie "B. Cluj-Napoca" a fost trecut în structura Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu întreg patrimoniul său, care includea dreptul de administrare asupra unui teren în suprafaţă de 33.107 mp, proprietatea Statului Român.

Înalta Curte nu poate da efect apărării intimatei Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca privind lipsa interesului recurentului-reclamant în invocarea excepţiei de nelegalitate, reţinând că excepţia lipsei interesului a fost deja ridicată în faţa instanţei de fond, care a respins-o prin încheierea din data de 7 septembrie 2016, iar, în condiţiile în care intimata-pârâtă nu a înţeles să exercite recurs împotriva soluţiei date, această chestiune a rămas dezlegată, cu putere de lucru judecat, şi nu se mai poate reveni asupra ei.

În continuare, se reţine că recurentul-reclamant a criticat H.G. nr. 1076/2007 argumentând că suprafaţa de 33.107 mp a fost stabilită de o manieră unilaterală de către Institutul de Chimie "B.", fără ca aceste date să fie corelate cu H.G. nr. 456/2003, conform căreia Institutul, înfiinţat prin respectiva hotărâre de Guvern, a preluat în administrare terenul situat în Cluj-Napoca, str. Fântânele nr. 30, în suprafaţă de 29.489 mp.

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că în speţă nu au fost identificate elemente de nelegalitate ale actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată, însă, că prima instanţă şi-a însuşit exclusiv poziţia procesuală a pârâtului Guvernul României, expusă în întâmpinarea depusă de acesta, fără a examina efectiv principalul motiv de nelegalitate invocat de reclamantul-recurent, respectiv faptul că datele de identificare a terenului situat în Cluj, str. Fântânele nr. 30, înscrise în H.G. nr. 456/2003 privind înfiinţarea Institutului de Cercetări în Chimie "B." Cluj-Napoca prin reorganizarea Institutului de Chimie "B." Cluj-Napoca, diferă de datele de identificare ale terenului menţionat în H.G. nr. 1076/2007 privind trecerea Institutului de Cercetări în Chimie "B." Cluj-Napoca ca unitate de cercetare fără personalitate juridică în structura Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

În măsura în care diferenţa de 3618 mp exista în realitate, iar H.G. nr. 1076/2007 corectează o eroare a datelor de identificare a terenului situat în Cluj şi dat în administrare Institutului de Chimie "B.", atunci această modificare a datelor de identificare trebuia să fie susţinută de documentaţia tehnică aferentă.

Or, instanţa de fond nu a verificat dacă această documentaţie există şi, în caz afirmativ, dacă este conformă cu realitatea şi se coroborează cu probele existente la dosarul cauzei.

Se mai observă, din înscrisurile existente la dosar, administrate în probă de instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de nelegalitate, că rezultă diferenţe între suprafaţa de teren notată în Cartea Funciară şi suprafaţa de teren efectiv folosită de către părţi, precum şi în ceea ce priveşte clădirile edificate pe terenul a cărui administrare se dezbate în prezentul litigiu.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a procedat la lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin administrarea tuturor probelor care se impuneau în vederea stabilirii circumstanţelor de fapt şi de drept relevante, conduită procedurală care nu răspunde exigenţelor impuse de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părţilor sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate legal de instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Perez c. Franţei, par. 80, şi Van der Hurk c. Olandei, par. 59).

PENTru toate considerentele expuse, având în vedere că circumstanţe de fapt şi de drept esenţiale dezlegării pricinii nu au fost lămurite de prima instanţă, în temeiul art. 314, 312 alin. (5) şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ., art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Rejudecând cauza, instanţa de fond urmează a verifica dacă există documentaţia aferentă modificării datelor de identificare a terenului la care se referă art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1067/2007 şi, în caz afirmativ, să procedeze la examinarea acesteia din perspectiva criticilor formulate de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 258/2016 din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM