Suspension of agricultural investment irregularity report denied for failure to meet cumulative conditions of well-justified case and imminent irreparable damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 6.11.2014, privind Proiectul "Achiziţie de utilaje pentru prestări servicii, aferente producţiei vegetale la SC A. SRL" prin care s-a stabilit că reclamanta datorează o creanţă bugetară în cuantum de 855.966,88 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

I.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 40 din 09 februarie 2015, a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.

I.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 40 din 09 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC "A." SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 6.11.2014, privind Proiectul "Achiziţie de utilaje pentru prestări servicii, aferente producţiei vegetale la SC A. SRL".

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs vizează următoarele aspecte:

- Prima instanţă a omis să cerceteze aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea "cazului bine justificat", respectiv cele 4 excepţii a căror analiză nu presupunea antamarea fondului cauzei: tardivitatea actului administrativ contestat, nulitatea absolută a procesului-verbal, incompatibilitatea structurii de control, prin prisma dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi nulitatea absolută a actului de control;

- Prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivând hotărârea prin prisma altei hotărâri invocate în considerentele sentinţei atacate şi anume, Sentinţa nr. 23/22.01.2015 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată anterior în Dosarul nr. x/2014.

II. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept

Astfel cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, prima instanţă a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 6.11.2014, privind Proiectul "Achiziţie de utilaje pentru prestări servicii, aferente producţiei vegetale la SC A. SRL".

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din conţinutul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Or, Înalta Curte constată că, prin cererea de suspendare formulată de societatea reclamantă au fost dezvoltate, în mod concret, critici de nelegalitate şi netemeinicie ale actului administrativ-fiscal contestat, care presupuneau efectuarea unui control judecătoresc asupra fondului cauzei, ceea ce nu este permis judecătorului învestit cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ.

În acest context critica recurentei-reclamante în sensul că prima instanţă nu a analizat cele patru excepţii invocate în susţinerea aparenţei de nelegalitate, nu poate fi primită, având în vedere că pentru analiza acestora, în mod evident, instanţa ar fi trebuit să antameze fondul cauzei.

Această constatare este confirmată şi de faptul că cele patru excepţii de care face vorbire recurenta, au fost invocate atât în cadrul contestaţiei administrative, precum şi în cadrul acţiunii de fond, în anularea actului administrativ - fiscal a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză. De altfel, prin Sentinţa nr. 290 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, asupra fondului cauzei, instanţa a analizat cele patru excepţii invocate apreciind că "acestea nu sunt veritabile excepţii care să se refere la nerespectarea unor condiţii de formă la întocmirea procesului-verbal de natură a atrage nulitatea actului administrativ, ci simple consideraţii ale reclamantei vizând incidenţa unor prevederi legale relative la modalitatea de comunicare a procesului-verbal şi persoanele abilitate să îl întocmească".

Pe de altă parte, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a analizat aspectul nemotivării actului administrativ-fiscal invocat în susţinerea cererii de suspendare, singurul argument care ar fi putut crea o aparenţă de nelegalitate în sensul existenţei cazului bine justificat. Însă, în mod corect, curtea de apel a constatat că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare respectă exigenţele motivării actului administrativ, atât din perspectiva prezentării situaţiei de fapt constatate cu ocazia controlului, precum şi a indicării dispoziţiilor legale considerate a fi încălcate.

Înalta Curte mai reţine, contrar celor susţinute de recurentă, că referirea primei instanţe în considerentele hotărârii la Sentinţa nr. 23/22.01.2015 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. x/2014 nu a stat la baza raţionamentului juridic dezvoltat în conturarea soluţiei, ci a reprezentat doar un argument în plus în raport de situaţia similară dedusă judecăţii în celălalt dosar.

Referitor la a două condiţie necesară pentru suspendarea executării actului administrativ, Înalta Curte constată că din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

În cauză, este necontestat că prin retragerea sprijinului nerambursabil, veniturile reclamantei ar suferi o diminuare şi ar putea întâmpina anumite dificultăţi financiare dar, atâta vreme cât această situaţie are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curţii de Apel Galaţi este temeinică şi legală, prima instanţă făcând aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speţei, ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, nefiind întrunită în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţată în recurs

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL Vişani împotriva Sentinţei nr. 40 din 09 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV