Eligibility of FEADR payment claims and refusal based on alleged artificial fragmentation of *de minimis* aid limits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.08.2014 sub nr. x/32/2014, reclamanta Asociaţia - A. Comăneşti, jud. Bacău a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în contradictoriu cu care a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de plată nr. 3919/5.02.2014; obligarea pârâtei la admiterea cererii de plată din 24.10.2013 privind autorizarea cheltuielilor eligibile, în valoarea de 59.419,16 RON;

Prin Sentinţa nr. 69 din data de 30.04.2015 Curtea de Apel Bacău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- A admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia - A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, astfel cum a fost precizată.

- A anulat notificarea din 5.02.2014 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - în drepturile şi obligaţiile procesuale ale căreia s-a subrogat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - privind constatarea neeligibilităţii cererii de plată aferente contractului de finanţare pentru proiecte de servicii din 11.06.2013, modificat prin actul adiţional din 11.06.2013.

- A obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să efectueze plata către reclamantă a sumei solicitate prin cererea de plată din 24.10.2013, aferentă contractului de finanţare pentru proiecte de servicii din 11.06.2013, modificat prin actul adiţional din 11.06.2013.

- A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 de RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru."

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond a cauzei.

După o prezentare exhaustivă a constatărilor cuprinse în actul administrativ atacat, recurenta pârâtă a arătat că cauză instanţa de fond a încălcat normele de drept material reglementate de legislaţia care reglementează FEADR, în special Regulamentul CE nr. 65/2011, 1.975/2006 şi 2.988/1995.

Recurenta a arătat că în conformitate cu art. 4 din contractul de finanţare nr. x/11.06.2013, plata cheltuielilor eligibile se efectuează,iar în anexa 1 art. 15 la acest contract este prevăzută definiţia neregulii, iar necunoaşterea de către beneficiar a prevederilor legale comunitare şi naţionale nu îl absolvă de respectarea şi respectarea acestora. Efectuarea şi plata cheltuielilor eligibile trebuie făcute pe baza unor documente care să respecte regulile de finanţare specifice FEADR.

A mai susţinut recurenta că reclamanta şi SC B. SRL, beneficiare de fonduri nerambursabile prin FEADR, au creat condiţii artificiale în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat şi obţinerii finanţării nerambursabile, ceea ce reprezintă o neregulă în accepţiunea contractului de finanţare. Relevante sunt dispoziţiile art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005, art. 4 pct. 8 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, dar şi Nota directoare pentru Auditori din 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană, precum şi hotărârea dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-434/12 - hotărârea prin care a fost confirmată jurisprudenţa sa anterioară conform căreia condiţiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente obiective, cât şi subiective.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 41-111, de implementare a strategiilor integrate de dezvoltare rurală, nu s-a realizat întrucât reclamanta a avut relaţii contractuale cu un alt beneficiar FEADR pe Măsura 41-111, pentru aceeaşi categorie de achiziţii, furnizorul SC B. SRL realizând şi activităţi de intermediere pentru realizarea obiectivelor proiectului.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

Din analiza procesului-verbal de constatare rezultă o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita admisă de lege. La verificarea finanţării din prezenta cauză, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării: 1. indicatori externi, fizici, identificaţi deja în procesul-verbal contestat; 2. indicatori structurali, legali, juridic, de asemenea, identificaţi prin procesul-verbal; indicatori de afaceri, financiar-contabili.

Din verificarea încrucişată a celor două contracte de finanţare a rezultat că, de la bun început, s-a urmărit depăşirea plafonului de minimis (achiziţionarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracţionarea artificială a investiţiei, în acest sen fiind de reţinut dispoziţiile din Ghidul solicitantului aferente măsurii 41. Divizarea unui proiect complex în mai multe proiecte este interzisă şi prin art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008.

În fine, s-a susţinut că în cadrul ajutoarelor de stat "de minimis", sprijinul pentru o investiţie FEADR este limitat la suma de 200.000 euro, pe o durată de 3 ani. În cazul în care un beneficiar doreşte să primească o finanţare mai mare va trebui ca, în mod fraudulos, să creeze o situaţie artificială pentru a obţine o finanţare în cadrul programului pentru a doua sau a treia oară. Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22.02.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22.06.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lor în şedinţă publică.

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

3.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte observă la data de 11.06.2013 a fost încheiat contractul de finanţare pentru proiecte de servicii între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta Asociaţia - A. Comăneşti, jud. Bacău, în calitate de beneficiar, reprezentată prin preşedinte C., pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil pe baza cererii de finanţare, pentru proiectul "Promovarea produselor tradiţionale şi ecologice din Zona GAL Valea Muntelui (IDEI)". Valoarea contractului, potrivit art. 3, este de maximum 69.824 RON echivalentul a maximum 16.000 euro. Acest contract a fost modificat prin actul adiţional din 5.11.2013, prin completarea, cu un alineat, a art. 3 din contractul-cadru, referitoare la plata de către autoritatea contractantă a taxei pe valoarea adăugată aferentă cheltuielile eligibile.

Reclamanta, în calitate de beneficiar, reprezentată prin C., în calitate de preşedinte, a încheiat la data de 26.06.2013, două contracte de colaborare. Contractul nr. x/26.06.2013 a fost încheiat cu D., în calitate de asistent manager de proiect, pentru un venit brut lunar de 3.054,8 RON, adică un venit total de 9.164,4 RON pe durata celor trei luni de contract; contractul nr. x/26.06.2013 a fost încheiat cu C., în calitatea de colaborator, pentru ca acesta din urmă să desfăşoare activitatea de manager proiect în cadrul proiectului "Promovarea produselor tradiţionale şi ecologice din Zona GAL Valea Muntelui (IDEI)", pentru un venit brut lunar de 6.109,6 RON, adică un venit total pe cele trei luni pentru care a fost încheiat contractul de 18.328,8 RON.

La rândul său, prestatorul SC B. SRL este beneficiară a unui contract de finanţare pentru proiecte de servicii nr. x/11.06.2013, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare cu acelaşi număr, pentru proiectul "Direcţii în restructurarea şi modernizarea sectoarelor din agricultură în zona de acţiune Gal valea Muntelui". Valoarea totală eligibilă a proiectului este de maximum 34.912 RON, echivalentul a maxim 8.000 euro.

Prin actul contestat, pârâta i-a comunicat reclamantei constatarea neeligibilităţii cererii de plată pentru faptul că reclamanta a avut relaţii contractuale cu un alt beneficiar al Programului FEADR, pe măsura 411-111, SC B. SRL, pentru aceeaşi categorie de achiziţii, fiind încălcate dispoziţiile art. 4 pct. 8 din "Principii generale de control" din Regulamentul nr. 65/2011.

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu există conflict de interese în formele reglementate de dispoziţiile legale ale art. 2 lit. m) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, contractele de prestări servicii fiind încheiate de reclamantă cu singurul ofertant, SC B. SRL, societate cu unic asociat şi administrator, E.

De asemenea, se constată că în speţă, contractele de achiziţii de servicii încheiate de reclamantă cu SC B. SRL s-a făcut cu respectarea Instrucţiunilor de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai PNDR Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (Anexa IV - V14), conform pct. 1 şi pct. 4.1.2., prin adjudecarea cu o singură ofertă, dată fiind valoarea mai mică de 15.000 euro a fiecăruia dintre cele două contracte, iar singura legătură directă dintre reprezentatul legal al reclamantei şi SC B. SRL este aceea de colaborare, însă această relaţie nu s-a născut în derularea proiectului reclamantei, ci în derularea proiectului SC B. SRL.

Corect a reţinut instanţa de fond că pârâta nu a identificat în concret care este avantajul obţinut de reclamantă şi cărui obiectiv al schemei de ajutor îi contravine acest avantaj, fiind nefondată susţinerea potrivit căreia, din verificarea încrucişată a contractelor de finanţare ai căror beneficiari sunt reclamanta şi SC B. SRL, s-a urmărit depăşirea plafonului de minimis prin fracţionarea artificială a investiţiei.

Înalta Curte constată de asemenea că în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 invocate de recurentă, întrucât pe de o parte, acest text se referă la beneficiarii care primesc finanţare pentru proiectele aferente măsurilor cuprinse în axa 3 din cadrul PNDR, în timp ce reclamanta a primit finanţare pentru axa 4 F.; pe de altă parte, nu se poate reţine depăşirea valorii de minimis, chiar dacă se reţine că cele două contracte de finanţare supuse verificării ar aparţine aceluiaşi beneficiar (art. 21 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008 prevede că "Pentru beneficiarii care primesc finanţare pentru proiectele aferente măsurilor cuprinse în axa 3 din cadrul PNDR, potrivit regulii de minimis, pe baza declaraţiei pe propria răspundere, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate aceluiaşi beneficiar nu va depăşi 200.000 euro pe durata a 3 ani fiscali, perioadă care va fi evaluată pe o bază continuă, astfel încât pentru fiecare nouă acordare a unui ajutor de minimis se va determina suma totală a ajutorului de minimis acordat în anul fiscal în cauză, precum şi pe perioada ultimilor 2 ani fiscali.").

Se constată că este nefondat şi argumentul referitor la neîndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 41-111, de implementare a strategiilor integrate de dezvoltare rurală, având în vedere sumele mici pentru care a au fost încheiate contractele de finanţare ale reclamantei şi SC B. SRL, de maximum 16.000 euro, respectiv de 8.000 RON, nu justifică o "coordonare" între aceste două entităţi pentru a obţine fonduri peste o limită - de 200.000 euro - care depăşeşte cu mult sumele pentru cele două finanţări.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că reclamanta şi SC B. SRL nu se află în vreuna dintre ipotezele legale conţinute în art. 44 şi 45 din Legea nr. 346/2004. Nu se poate reţine o relaţie dintre reclamantă şi SC B. SRL, raportată la capitalul sau la drepturile de vot deţinute ori la dreptul de a exercita o influenţă dominantă, aşa cum se prevede prin art. 4, art. 44 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (3) şi 4 din Legea nr. 346/2004.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că în cauză, tocmai obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor nu poate fi reţinut, iar împrejurarea că reclamanta a încheiat două contracte de achiziţie de servicii cu SC B. SRL - societate beneficiară, la rândul său, a aceluiaşi tip de subvenţie - nu exclude, prin ea însăşi, faptul că proiectul reclamantei va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute de Regulamentul nr. 1.689/2005.

În fine, se constată că în speţă, atât reclamanta cât şi SC B. SRL au obţinut aprobarea proiectelor lor, fiind încheiate contractele de finanţare, colaborarea celor două societăţi plasându-se într-un moment ulterior încheierii contractelor de finanţare, când fiecare dintre acestea cunoştea sumele pentru care li se acordase finanţarea.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 2.000 de RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport în cuantum de 540 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 69 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata sumei de 2.000 de RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport în cuantum de 540 de RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de ED