Tax Authority's Clarification Bid Rejected; Refusal to Clarify Judgment Stands

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin Sentinţa nr. 211/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4.127/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prematurităţii acţiunii; s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Deva în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara cu consecinţa obligării pârâţilor la dispunerea, respectiv virarea procentului de 25% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti către bugetul local al Municipiului Deva; s-a respins în rest acţiunea.

Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2015 în dosarul nr. x/2010 petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a solicitat instanţei să lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului Sentinţei nr. 211/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010, motivat de faptul că atât instanţa de executare, cât şi executorul judecătoresc au făcut o greşită interpretare a dispozitivului Sentinţei nr. 211/2011 şi implicit o greşită punere în executare a acestei hotărâri, deoarece instanţa de executare şi executorul judecătoresc nu au avut în vedere că prin titlul executoriu (Sentinţa nr. 211/2011) a fost stabilită în sarcina pârâţilor o obligaţie de a face, şi nu o obligaţie de plată a unei anumite sume de bani.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea din 4 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara în contradictoriu cu Municipiul Deva prin Primar şi Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 211/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010.

3. Cererea de recurs

Prin recursul formulat, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a criticat hotărârea instanţei de fond prin care a fost respinsă cererea de lămurire a aplicării dispozitivului Sentinţei nr. 211/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010.

S-a arătat că instanţa a interpretat greşit solicitarea reclamantei, întrucât reclamantul din prezentul dosar, dar şi executorul judecătoresc precum şi instanţa care a încuviinţat cererea de executare silită au înţeles că punerea în executarea dispozitivului Sentinţei nr. 211/2011 constă în obligarea pârâtei la plata unei sume de bani. Pe de altă parte, a arătat recurenta, dispozitivul sentinţei în discuţie nu vizează plata unei sume de bani ci stabileşte în sarcina sa o obligaţie de a face.

Dat fiind faptul că la momentul punerii în executare s-a constatat o eronată înţelegere a dispoziţiei instanţei de către reclamant, executor judecătoresc şi instanţa de executare, a considerat că este necesară formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului, pentru ca instanţa care a pronunţat sentinţa să explice care este conţinutul obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească.

În opinia recurentei, ceea ce trebuia să arate instanţa ca urmare a cererii de lămurire a dispozitivului, consta de fapt, în indicarea în mod explicit a ceea ce se înţelege prin sintagma "dispunerea, respectiv virarea în contul bugetului local", întrucât niciunul dintre cei doi termeni - "dispunere" şi "virare" - folosiţi de instanţă nu este sinonim cu termenul "plată", avut în vedere de reclamant, executorul judecătoresc şi instanţa de executare.

Recurenta, reiterând susţinerile din faţa instanţei de fond, a arătat că organele învestite cu punerea în aplicare a Sentinţei nr. 211/2011 au dovedit o eronată înţelegere a dispozitivului acestei sentinţe, întreaga procedură de executare silită începută având drept singur scop obligarea instituţiei la plata unei sume de bani, obligaţie care însă nu se regăseşte în dispozitivul hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire s-a solicitat.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului, pentru ca instanţele de executare şi respectiv executorul judecătoresc să procedeze la punerea corectă în executare a titlului executoriu.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În conformitate cu dispoziţiile art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Analizând hotărârea asupra căreia se solicită lămurirea dispozitivului, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că dispozitivul Sentinţei nr. 211/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010, nu cuprinde date care să necesite lămurirea sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, precum şi faptul că sentinţa arătată nu cuprinde dispoziţii potrivnice.

Înalta Curte constată că, pe calea prevăzută de art. 2811 din C. proc. civ., nu pot fi analizate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate în dispozitiv.

Înalta Curte reţine, în deplin acord cu hotărârea instanţei de fond, faptul că argumentele invocate de petentă în sensul că instanţa de executare şi executorul judecătoresc nu au avut în vedere că prin titlul executoriu (Sentinţa nr. 211/2011) a fost stabilită în sarcina pârâţilor o obligaţie de a face, şi nu o obligaţie de plată a unei anumite sume de bani, nu se constituie în motive care să justifice necesitatea lămuririi dispozitivului în sensul prevăzut de art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.

Or, aceste motive nu pot fi avute în vedere de instanţă la soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere faptul că ceea ce este susceptibil de lămurire este numai dispozitivul hotărârii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva Încheierii din 4 martie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de ED