Conflict of jurisdiction over administrative acts for EU non-reimbursable funds: central agency issuance triggers Court of Appeal competence under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.11.2016, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

1. anularea Deciziei nr. 14.412/24.05.2016, emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de subscrisa reclamantă şi înregistrată la AFIR sub nr. x/30.12.2015;

2. anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 13.11.2015, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 535.253,64 RON şi a penalităţilor de întârziere;

3. repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor, în sensul obligării pârâtei să continue executarea Contractului de finanţare nr. x/23.09.2013 şi să efectueze plata tranşelor 4 şi 5 din finanţarea nerambursabilă.

În motivare, se arată că la data de 23.09.2013, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actualmente Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, denumita în continuare "AFIR" sau "Autoritatea Contractantă") în calitate de autoritate contractantă şi A. Întreprindere Individuală, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x, pentru proiectul "Extindere şi modernizare pensiune turistică, regim D+P+M, păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale" (în continuare "Contractul de finanţare" sau "Contractul F - Anexa nr. 1).

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 1.539 din 28 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că actele administrative a căror anulare se solicită au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă actele administrative nu sunt emise de către o autoritate publică centrală.

A mai susţinut instanţa că în prezenta speţă litigiul comportă asupra legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei emise de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centru Alba şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 sud - vest Satu Mare.

Aerată că pârâta are în structură 8 Centre Regionale pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, fără personalitate juridică, care îşi au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare constituite în temeiul Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4.169/CAF/2017 din 8 noiembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba şi, în consecinţă:

A declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, competenţa materială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Totodată, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Bucureşti, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentele reţinute în susţinerea soluţiei, instanţa a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea Deciziei nr. 14.412/24.05.2016 emisă de pârâtă, precum şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.11.2015, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de restituire a sumei de 535.253,64 RON, dintre care suma de 508.490 RON reprezintă finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, conform contractului de finanţare nr. x/23.09.2013 încheiat între reclamantă, beneficiar şi A.P.D.R.P, autoritate contractantă.

A.F.I.R., pârâta din prezenta cauză, este instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care funcţionează în baza prevederilor O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Potrivit disp. art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Faţă de faptul că reclamanta contestă acte administrative emise de o autoritate publică centrală - A.F.I.R., prin care se dispun măsuri în sensul instituirii obligaţiei de restituire a unor sume ajutor financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene, se constată că nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind stabilirea competenţei materiale în raport de criteriul cuantumului sumei rezultată din actul administrativ atacat, ci ale art. 10 alin. (11) din acelaşi act normativ, care prevăd competenţa curţilor de apel în astfel de litigii, indiferent de valoarea sumei contestate.

De altfel, chiar în cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.11.2015 se stipulează de către pârâtă faptul că această decizie poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Braşov sau la Curtea de Apel Bucureşti.

Conchide instanţa în sensul că, competenţa materială este reglementată de norme procedurale imperative, aşa încât instanţa sau părţile nu pot deroga de la prevederile C. proc. civ. prin care se stabilesc instanţele care au competenţa materială de soluţionare a anumitor litigii.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate acesteia, precum şi a apărărilor formulate de pârâtă, reiese faptul că reclamanta contestă acte administrative emise de o autoritate publică centrală - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - A.F.I.R., prin care se dispun măsuri în sensul instituirii obligaţiei de restituire a unor sume ajutor financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene.

De asemenea, aşa cum reiese din actele dosarului, între Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actualmente Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, denumită în continuare AFIR sau "Autoritatea Contractantă") în calitate de autoritate contractantă şi A. Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x, pentru proiectul extindere şi modernizare pensiune turistică, regim D+P+M, Păstrarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale" (în continuare "Contractul de finanţare" sau "Contractul F - Anexa nr. 1).

De altfel, chiar în cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 23.11.2015 se stipulează de către pârâtă la art. 3 din Decizie faptul că această decizie poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Braşov sau la Curtea de Apel Bucureşti.

Actul administrativ contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Înalta Curte reţine că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuţie valoarea şi natura creanţei în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competenţa materială comună în materia contenciosului administrativ.

Această dispoziţie derogă de la regula generală a stabilirii competenţei în funcţie de criteriul valoric, acordându-se prioritate criteriului ierarhic, având în vedere nivelul autorităţii publice emitente a actului administrativ care are ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

În acord cu soluţia pronunţată de Tribunalul Alba, se constată că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, condiţia obligatorie pentru a fi atrasă competenţa curţii de apel, o constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorităţi publice centrale.

Astfel cum rezultă din dosar, actul administrativ a cărui suspendare se solicită îl reprezintă un proces-verbal emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, instituţia/autoritatea publică centrală implicată în acordarea sumelor cu finanţare nerambursabilă.

Prin urmare, în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că acţiunea de faţă reprezintă o cerere de natura celor descrise de dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât priveşte acte emise de o autoritate publică centrală, iar actele contestate în prezentul litigiu au ca obiect sume reprezentând fonduri europene a căror rambursare se impune beneficiarului de proiect, ca urmare a unor nereguli arătate în cuprinsul lor, astfel că instanţa competentă este cea arătată expres pentru aceste cereri.

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Întreprinderea Individuală A. şi pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.

Procesat de ED