Disciplinary warning against insolvency practitioner for failure to publish monthly reports quashed and annulled

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul C.I.I. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Instanţa Superioară de Disciplină U.N.P.I.R. şi Instanţa Locală de Disciplină Suceava, anularea Deciziei nr. 56 din 19.12.2014 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului, în calitatea sa de practician în insolvenţă, cu avertisment.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1436 din 25 mai 2015, a respins contestaţia formulată de contestatorul C.I.I. A., ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1436 din 25 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs reclamantul C.I.I. A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul susţine, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material aplicabile speţei, respectiv Codul privind conduita etică a practicienilor în insolvenţă, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, precum şi anexa 3 la Statut - Regulamentul privind procedura disciplinară.

În temeiul art. 483 alin. (3) noul C. proc. civ., apreciază că s-au încălcat reguli de drept material în soluţionarea dată de către instanţa de fond, care derivă din:

3.1. Inadmisibilitatea cercetării disciplinare şi sancţionarea aferentă privind nerespectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 cu raportare la art. 15 lit. a) din Statutul profesiei practicienilor în insolvenţă şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind procedura disciplinară.

Comportamentul practicianului în insolvenţă ca fiind abatere disciplinară este greşit interpretat şi aplicat câtă vreme articolul nu se referă la orice faptă a practicienilor în insolvenţă prin care se încalcă dispoziţiile O.U.G. sau ale Statutului profesiei sau hotărârilor obligatorii ale organelor profesiei, ci numai cele care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau corpului practicienilor în insolvenţă.

Pârâţii şi instanţa de fond s-au aflat în eroare atunci când au decis sancţionarea cabinetului şi menţinerea sancţionării pentru că nu s-au întocmit şi depus la dosarul de insolvenţă şi, respectiv publicat în BPI rapoarte de activitate aferente lunilor decembrie 2013 - martie 2014.

Se observa din înscrisuri necontestare ca CII A. nu a avut nicio abatere care să privească modul de exercitare a atribuţiilor de practician în insolvenţă. Nu avea obligaţia întocmirii, depunerii, publicării rapoartelor prevăzute de art. 21 deoarece cheltuielile expuse în raportul nr. 10 nu au fost efectuate din fondurile existente ale debitoarei.

Raportându-se la textul de lege prevăzut la art. 21 şi art. 22 şi cu raportare la art. 20 alin. (2) şi art. 25 lit. l), arată că, prin încheieri periodice, judecătorul-sindic a stabilit termene de control şi de continuare a procedurii precum şi obligaţia depunerii rapoartelor cuprinzând descrierea modului în care lichidatorul şi-a îndeplinit atribuţiile, măsurile luate/dispuse în procedură precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate din fondurile existente în averea debitorului efectuate pe parcursul unei luni întregi sau pe parcursul mai multor luni, după caz, funcţie de durata termenelor stabilite de judecătorul-sindic . Deci în ceea ce priveşte depunerea raportului lunar privind activităţile şi măsurile întreprinse, cheltuielile efectuate din averea debitoarei se depun la termenele fixate de instanţă, baza de raportare fiind lunară.

3.2. Aplicarea greşită a textelor legale privind identificarea juridică a termenilor care definesc calitatea de membru UNPIR care poate săvârşi o abatere disciplinară, care este cercetat disciplinar şi căruia i se poate aplica o sancţiune disciplinară şi forma de exercitare a profesiei.

Astfel, în temeiul art. 7 din Statutul profesiei "pot fi membri ai Uniunii, având totodată calitatea de practician în insolvenţă, persoanele fizice române sau străine în condiţiile O.U.G. şi ale prezentului Statut".

La această terminologie face referire Regulamentul privind procedura disciplinară în toate prevederile care detaliază procedura de audiere şi judecată a membrului UNPIR împotriva căruia s-a formulat o plângere, de asemenea detalierea faptelor de natura abaterii disciplinare uzează de termenul "membru al Uniunii".

Chiar textul la care face trimitere Curtea de Apel Bucureşti se referă la "fapta săvârşită de membrul Uniunii prin care se încalcă dispoziţiile O.U.G. (...)"

Pe de alta parte, art. 8 al Statutului practicienilor în insolvenţă tratează distinct forma de exercitare a profesiei de cea de membru, arătând ca practicienii (membrii ai Uniunii) pot fi organizaţi în cabinete individuale (CI), cabinete asociate (CA), societate civilă profesională cu răspundere limitată (SPRL) şi întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată (IPURL).

Apreciază ca textul legal privitor la subiectul sancţiunii disciplinare a fost încălcat iar instanţa de fond la dat o aplicare greşită întrucât prin confirmarea deciziilor instanţelor de disciplină locală şi superioară a menţinut sancţionarea formei profesionale şi nu a membrului uniunii.

3.3. Motivarea instanţei de fond în argumentarea faptului că pe tărâmul răspunderii disciplinare nu are relevanţă natura normelor încălcate (imperative sau dispozitive) precum şi interpretarea personală pe care o dă instanţa art. 22 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006 considerând-o ca sancţiune generală ataşată oricărei încălcări a prevederilor O.U.G. nr. 85/2006, conferindu-i astfel un caracter imperativ, este nelegală.

Prevederile statutului profesiei precum şi Regulamentul privind procedura disciplinară detaliază şi reglementează în mod explicit şi limitativ fapte de natura sferei abaterilor şi răspunderii disciplinare stabilind, prin corelaţie, şi sancţiuni graduale.

Textul de lege invocat chiar de către instanţa de fond trimite la analizarea încălcării dispoziţiilor O.U.G. strict prin raportare la cauzarea de prejudicii onoarei şi prestigiului profesiei. Încălcarea dispoziţiilor art. 21 prin raportare la prevederile art. 1 pct. 2 din Regulament nu se regăsesc printre faptele la care fac trimitere art. 93, art. 94 şi art. 95 din Statutul profesiei.

3.4. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din noul C. civ., în materia aplicării uzanţelor, în concurs cu textul legal, interpretarea acestui text este greşită întrucât textul amintit face referire la raporturi juridice născute în temeiul reglementărilor civile şi nu în temeiul prestigiului profesional sau al comportamentului membrilor unei categorii profesionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Instanţa Locală de Disciplină Suceava din cadrul U.N.P.I.R. a formulat întâmpinare, fără a invoca excepţii de ordine publică, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 octombrie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul C.I.I. A., ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Starea de fapt dedusă judecăţii vizează următoarele:

Împotriva contestatorului a fost promovată o plângere de către două persoane fizice, acestea sesizând Comisia Locală de Disciplină a UNPIR Suceava în legătură cu săvârşirea unor abateri în desfăşurarea activităţii acestuia de practician în insolvenţă, abateri pe care le considerau de natura încălcării Codului Etic şi al Statutului profesional.

La 19.09.2014 a fost pronunţată Hotărârea nr. 4 prin care s-a constatat că nedepunerea lunară a rapoartelor de activitate de către practicianul în insolvenţă, în perioada 30 iunie 2013 - 30 iunie 2014, s-a realizat cu vinovăţie sub aspect omisiv, fiind aplicată sancţiunea avertismentului scris, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind Procedura Disciplinara, coroborat cu art. 15 lit. a) din Statutul UNPIR şi art. 74 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2007.

Reclamantul a contestat Hotărârea nr. 4/2014 la Instanţa Superioara de Disciplina a UNPIR, formându-se Dosarul nr. x/2014 în care s-a pronunţat Decizia nr. 56/19.12.2014, de respingere a contestaţiei.

Instanţa de fond a menţinut actele contestate, considerând, la rândul ei, că norma de drept referitoare la obligativitatea depunerii rapoartelor lunare de către practicianul în insolvenţă nu este o normă dispozitivă, lăsată la aprecierea acestuia, ci o normă imperativă, având "ataşată" şi o sancţiune în cazul nerespectării sale.

Înalta Curte reţine că sesizarea disciplinară a fost admisă în cazul contestatorului pe considerentul că practicianul în insolvenţă CII A. nu a publicat lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, încălcând astfel prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi că rapoartele de activitate sunt depuse pentru perioade mai mari de 30 de zile şi în acest context persoanele interesate nu au avut posibilitatea de a lua cunoştinţă în timp real de măsurile şi demersurile întreprinse de practicianul în insolvenţă şi de a-şi exercita drepturile prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului"

Alte textele legale incidente în cauză sunt:

- art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă: "Practicienii în insolvenţă răspund, în desfăşurarea activităţii lor, disciplinar, administrativ, civil sau penal, după caz"

- art. 15 lit. a) din Statutul UNPIR (forma în vigoare la data săvârşirii abaterii disciplinare şi la data desfăşurării procedurii disciplinare):

"membrii uniunii au obligaţia să respecte actele normative care reglementează activitatea de practician în insolvenţă, precum şi hotărârile şi deciziile Uniunii".

- art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind procedura disciplinară: "fapta săvârşită de membrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, prin care se încalcă dispoziţiile O.U.G. (nr. 86/2006), ale Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei şi care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvenţă, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează"

- art. 3 lit. g) din Codul de conduita etică: "membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară",

- art. 74 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006: "Sancţiunile disciplinare care se aplică practicienilor în insolvenţă, inclusiv reprezentanţilor formelor de organizare profesională desemnaţi să exercite atribuţiile de administrator judiciar sau lichidator în numele formei de organizare, în raport cu gravitatea abaterilor săvârşite sunt următoarele:

- avertisment scris.

Astfel, prin raportare la legislaţia aplicabilă în materia insolvenţei, în exercitarea mandatului de administrator sau lichidator judiciar, membrii Uniunii se supun prevederilor art. 15 din Statutul UNPIR precum şi dispoziţiilor art. 3 lit. g) din Codul de conduită etică, mai sus menţionate.

În acest sens, este real faptul că, prin obligaţia respectării actelor normative care reglementează activitatea de practician în insolvenţă se înţelege că, pe lângă normele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 şi Statutul profesiei, membrii Uniunii trebuie să respecte şi Legea nr. 85/2006, precum şi toate celelalte în legi în baza cărora îşi exercită mandatul de administrator/lichidator judiciar.

Revine însă instanţei de control judiciar a se pronunţa asupra legalităţii sancţiunii aplicate contestatorului, din perspectiva asimilării nerespectării art. 21 din Legea nr. 85/2006 cu o manifestare prin care se aduce atingere onoarei şi demnităţii profesiei practicienilor în insolvenţă.

Nu poate fi primită susţinerea instanţei de fond în sensul că, din coroborarea art. 15 lit. a) din Statutul UNPIR şi a art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind procedura disciplinară se poate concluziona că fapta practicianului constând în nerespectarea prevederilor din Statut care îl obligă pe acesta la respectarea actelor normative care reglementează activitatea de practician în insolvenţă reprezintă, în toate situaţiile, abatere disciplinară.

Statutul profesiei de practician în insolvenţă dedică un amplu capitol, intitulat "Abateri şi sancţiunii" faptelor de natură a constitui comportamente necorespunzătoare standardelor profesiei însă trebuie subliniat că nu orice fapte/acte prin care s-ar încălca dispoziţii legale sau hotărâri obligatorii ale organelor de conducere ale profesiei constituie abateri disciplinare ci doar acelea care aduc atingere onorarei, prestigiului profesiei sau corpului practicienilor în insolvenţă.

Înalta Curte reţine, contrar celor afirmate de către instanţa de fond, că norma prevăzută la art. 21 nu are ataşată o sancţiune în procedura insolvenţei, revenind judecătorului-sindic opţiunea de a alege între a aplica sau nu, faţă de practicianul în insolvenţă, o măsură pecuniară sau de altă natură, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de a depune rapoarte lunare, legiuitorul lăsând astfel la latitudinea judecătorului stabilirea unor reguli de conduită a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Astfel, aplicarea unei eventuale sancţiuni se face, de principiu, de către instanţa de judecată care poate aprecia în ce măsură nedepunerea rapoartelor lunare poate prejudicia activitatea de insolvenţă sau interesele vreunei părţi implicate sau interesate în procedura respectivă. În speţă, acest fapt s-a şi realizat, judecătorul-sindic verificând, la sesizarea persoanelor interesate, incidenţa art. 21 în privinţa practicianului în insolvenţă.

Nici din perspectiva art. 3 lit. g) din Codul de conduită etică, care prevede că "membrii uniunii vor respecta legislaţia aplicabila activităţii pe care o desfăşoară" nu se poate reţine vreo abatere disciplinară din partea contestatorului, câtă vreme secţiunea a 7-a, "Respectarea prevederilor legale" nu cuprinde, în art. 16 - 43, referiri exprese la art. 21 din Legea nr. 85/2006.

În lipsa unei justificări obiective şi concrete, referitoare la prejudicierea onoarei şi prestigiului profesiei prin nedepunerea rapoartelor prevăzute la art. 21, în mod greşit instanţa de fond a concluzionat ca orice încălcare a actelor normative mai sus menţionate constituie abatere disciplinară, obiect al cercetării disciplinare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în lipsa unor dispoziţii legale sau regulamentare în acest sens, faptele concrete, reţinute în sarcina contestatorului, nu au ataşat un regim sancţionator legal.

Raportat la aceste concluzii, nu se mai impun a fi analizate celelalte critici aduse se recurent hotărârii instanţei de fond.

În baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Cabinet Individual de Insolvenţă A. împotriva Sentinţei civile nr. 1463 din 25 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată.

Rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanta CII A., va anula Decizia nr. 56 din 19 decembrie 2014 emisă de Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR, va admite contestaţia şi va anula, în parte, Hotărârea nr. 4 din 19 septembrie 2014 emisă de UNPIR- Instanţa Locală de Disciplină Suceava doar în ceea ce priveşte avertismentul scris aplicat reclamantei.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 5.600 RON reprezentând cheltuieli de judecată (fond şi recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Cabinet Individual de Insolvenţă A. împotriva Sentinţei civile nr. 1463 din 25 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamanta CII A.

Anulează Decizia nr. 56 din 19 decembrie 2014 emisă de Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR.

Admite contestaţia şi anulează, în parte, Hotărârea nr. 4 din 19 septembrie 2014 emisă de UNPIR - Instanţa Locală de Disciplină Suceava doar în ceea ce priveşte avertismentul scris aplicat reclamantei.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 5.600 RON reprezentând cheltuieli de judecată (fond şi recurs).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV