Mandatory suspension of proceedings due to identity of parties, object, and cause with a pending appeal before the Supreme Court

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2014 sub nr. x/299/2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat sancţionarea pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru refuzul nejustificat de a pune în executare Sentinţa civilă nr. 871/23.09.1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi obligarea acestuia la plata de daune morale şi materiale.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit Sentinţei nr. 20887/25.11.2014.

2. Încheierea curţii de apel

Prin încheierea din data de 15 mai 2015, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că soluţionarea cauzei depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul menţionat.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea şi a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată.

De asemenea, instanţa de fond a încălcat dreptul recurentului de acces la justiţie, a pronunţat o hotărâre nemotivată şi a încălcat, cu rea-credinţă, autoritatea de lucru judecat.

4. Apărările autorităţii intimate

Intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, măsura suspendării judecăţii fiind dispusă în mod corect de către instanţa de fond.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatului şi reluând susţineri din calea de atac promovată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra dreptului dedus în justiţie.

În cauza de faţă, măsura suspendării judecăţii a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2013, ce are ca obiect solicitarea reclamantului A. de sancţionare a pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentinţa civilă nr. 871/23.09.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Între cele două dosare, aflate în etape procesuale diferite, există o evidentă legătură, observându-se şi o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză.

Dispoziţiile art. 138 alin. (1) şi (6) C. proc. civ. statuează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte", iar "când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului."

În privinţa motivelor de recurs ce fac referire la dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 6, Înalta Curte reţine că aceste critici nu pot fi primite, întrucât instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar încheierea cuprinde motivele pe care se întemeiază, ce nu sunt străine de natura cauzei.

Nu este incident nici cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., întrucât raţiunea soluţiei adoptate prin încheierea recurată şi anume suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a unei cauze cu obiect identic, este tocmai optima administrare a justiţiei şi prevenirea pronunţării unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Examinând încheierea atacată şi prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că instanţa de fond a interpretat şi a dat eficienţă, în mod corect, dispoziţiilor legale incidente [art. 138 alin. (1) şi 6 şi art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.].

PENTru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV