Securitate worker status challenge dismissed due to insufficient evidence and inadmissible factual criticism
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the appellate court's decision to reject the administrative action filed by the National Council for Studying the Securitate Archives. The dispute concerned the legal determination of whether a specific defendant held the status of a "Securitate worker" under post-communist declassification laws, with the key material fact being that the only evidence provided—a report proposing the defendant's transfer—was not signed or written by the defendant himself. Relying on Article 2(a) of Emergency Government Ordinance No. 24/2008, the court held that the mere mention of a name in an unsigned report is insufficient to establish the statutory status of having suppressed fundamental rights, and it found the appellant's arguments regarding the presumption of innocence irrelevant and its critique of the factual record inadmissible within the scope of cassation for illegality.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 497 C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ. (2010; Securitate worker status challenge dismissed due to insufficient evidence and inadmissible factual criticism: The dispute concerned the legal determination of whether a specific defendant held the status of a "Securitate worker" under post-communist declassification laws, with the key material fact being that the only evidence provided—a report proposing the defendant's transfer—was not signed or written by the defendant himself. Relying on Article 2(a) of Emergency Government Ordinance No. 24/2008, the court held that the mere mention of a name in an unsigned report is insufficient to establish the statutory status of having suppressed fundamental rights, and it found the appellant's arguments regarding the presumption of innocence irrelevant and its critique of the factual record inadmissible within the scope of cassation for illegality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to authorize the High Court to rule on the cassation appeal in administrative litigation.
Procedural rule cited in the dispositive governing the specific procedure for judging cassation appeals.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2013 la data de 10 decembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.
Prin Sentinţa civilă nr. 802/10 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.
2. Motivul de casare invocat în cauză
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin faptul că a înlăturat în mod nejustificat dintre documentele doveditoare a calităţii de lucrător al Securităţii a intimatului A., a referatului cu propunere de trecere în cadrul SIP, întocmit de intimat (chiar dacă nu a fost semnată de acesta) şi aprobat de mr. B. A fost neglijată astfel şi decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012 din cuprinsul căreia rezultă că astfel de documente pot fi administrate ca probe.
În ce priveşte prezumţia de nevinovăţie reţinută în sarcina intimatului de către Curtea de Apel Bucureşti, se arată că acest aspect este nerelevant deoarece dispoziţiile legale amintite nu urmăresc să stabilească vinovăţia foştilor ofiţeri de Securitate ci doar consemnarea publică a acelora care au contribuit la încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra motivului de casare
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin "lucrător al Securităţii" se înţelege "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că singurul act relevant propus de reclamanta recurentă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dovedirea calităţii de lucrător al Securităţii a intimatului A. este referatul aflat în copie la fila 28 dos. fond, în cuprinsul căruia este menţionat numele intimatului (în calitate de ofiţer care este de acord cu referatul), dar care nu a fost nici scris şi nici semnat de către acesta ci doar de către ofiţerul care l-a întocmit şi de către ofiţerul şef al serviciului corespunzător din fostul Minister de Interne.
În condiţiile în care referatul nu a fost nici scris şi nici semnat de către intimat, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada calităţii de "lucrător al Securităţii", în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Sentinţa este legală, recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010) fiind neîntemeiat.
Astfel, în acord cu motivarea Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine că simpla menţionare a numelui intimatului în condiţiile mai sus amintite, nu este de natură să formeze convingerea instanţei că intimatul a fost "lucrător al Securităţii", în sensul dispoziţiilor legale deja menţionate.
Este adevărat că înscrisul are valoare probatorie şi ar fi putut să justifice pretenţia recurentei dar numai dacă se corobora cu alte probe, ceea ce nu este cazul în speţă.
Distinct de cele arătate, Înalta Curte aminteşte recurentei că starea de fapt reţinută de prima instanţă nu poate face prin ea însăşi obiectul recursului, care este limitat la motive de nelegalitate.
Or, deşi invocă art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, recurenta critică în esenţă starea de fapt.
De asemenea, criticile referitoare la prezumţia de nevinovăţie sunt nerelevante, nefiind de natură să conducă la casarea sentinţei.
Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), Înalta Curte urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 802 din 10 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2017.
Procesat de GGC - GV