Negative jurisdictional conflict resolved: Tax precautionary challenge assigned to Bihor Tribunal.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 15 septembrie 2016, sub nr. Dosar x/2016, contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de organul de control şi a actelor de executare subsecvente.

1.1. Prin Sentinţa nr. 6225 din 22 septembrie 2016, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 13 ianuarie 2016, în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Oradea a reţinut că, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului şi, în cazul în care a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate, Judecătoria Oradea a considerat că nu este competentă să soluţioneze capătul de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de Direcţia regională antifraudă 6 - Oradea - autoritate publică locală în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

2. A doua instanţă investită.

2.1. După declinare, la data de 5 octombrie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de Dosar x/2016

2.2. Prin Sentinţa nr. 2183 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din 8 iunie 2016, formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata ANAF, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bihor a reţinut că potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului şi, în cazul în care a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate, Tribunalul Bihor a considerat că nu este competent să soluţioneze capătul de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de Direcţia regională antifraudă 6 - Oradea - autoritate publică centrală în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. A treia instanţă investită.

3.1. După declinare, la data de 18 ianuarie 2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de Dosar x/2016

3.2. Prin Sentinţa nr. 71/CA/2017 - PI din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat necompetenţa materială a Curţii de Apel Oradea şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin A.N.A.F. şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din 8 iunie 2016, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului şi, în cazul în care a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În speţă, actul administrativ atacat este emis de DRAF 6 Oradea, care nu are personalitate juridică, însă dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 defineşte noţiunea de autoritate publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii, constituie capacitatea administrativă a autorităţii publice. În plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorităţii publice de a sta în proces, indiferent că are sau nu personalitate juridică.

Mai mult, DRAF 6 Oradea are sediu, organe de conducere, emite acte administrative, ceea ce înseamnă că este titulară de drepturi şi obligaţii în raport de raportul juridic dedus judecăţii şi poate sta în cauză în calitate de pârâtă.

Faţă de aceste aspecte, Curtea de Apel Oradea a constatat că nu este competentă să soluţioneze cererea privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de Direcţia Regională Antifraudă 6 - Oradea, autoritate publică locală în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

După cum rezultă din dosarul Judecătoriei Oradea, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin A.N.A.F. şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 8 iunie 2016, emisă de organul de control şi a actelor de executare subsecvente.

Se observă că acţiunea vizează un act administrativ fiscal, emis de o autoritate administrativă.

În acest sens sunt incidente dispoziţiile art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile".

Totodată, se au în vedere şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În speţă, Înalta Curte constată că actul administrativ atacat este emis de DRAF 6 Oradea.

În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 care definesc noţiunea de autoritate publică, sunt asimilate autorităţilor publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, pentru realizarea prerogativelor de putere publică, în vederea organizării executării şi executarea în concret a legii, poate sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, deoarece aptitudinea autorităţii publice de a emite acte administrative îi conferă capacitate procesuală.

Într-adevăr, DRAF 6 Oradea nu are personalitate juridică, însă are sediu, organe de conducere, emite acte administrative, ceea ce înseamnă că este titulară de drepturi şi obligaţii în raport de raportul juridic de drept administrativ fiscal dedus judecăţii şi poate sta în cauză în calitate de pârâtă, având capacitate de drept administrativ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că autoritatea publică emitentă a actului administrativ este o autoritate publică locală, iar instanţa competentă să soluţioneze în primă instanţă cererea dedusă judecăţii este tribunalul.

5. Soluţia Înaltei Curţi

PENTru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, D.G.A.F. - Direcţia Regională Antifraudă 6 Oradea prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM