Conflict of jurisdiction between arbitral and administrative courts over contractual penalties in public procurement financed by European funds

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la data de 2 noiembrie 2015, în Dosarul arbitral nr. x/2015, reclamanta S.C. Confort S.A. a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Direcţia de Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale şi Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 160.972,22 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa arbitrală nr. 52 din 26 aprilie 2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă acţiunea arbitrală.

A respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, a prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, precum şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Fondurilor Europene, ca nefondate.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 octombrie 2016, sub nr. x/2/2016, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. Confort S.A., Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Fondurilor Europene, în temeiul art. 608 şi urm. C. proc. civ., anularea Sentinţei arbitrale nr. 52 din 26 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 iunie 2016, sub nr. x/2/2016, reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. Confort S.A., Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art. 608 lit. a) C. proc. civ., anularea Sentinţei arbitrale nr. 52 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

1.4. Prin Încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea cauzei la Dosarul nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3136 din 19 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, privind acţiunile conexate formulate de reclamanţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea principală şi cererile conexe, a anulat Hotărârea nr. 52 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a trimis cauza spre competenţă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că, după cum rezultă din actele dosarului, prin sentinţa arbitrală a fost soluţionat un litigiu între părţi în legătură cu executarea contractelor de lucrări nr. x din 2 februarie 2009, nr. y din 2 februarie 2009, nr. z din 12 februarie 2010, nr. w din 12 februarie 2010, nr. q din 12 februarie 2010 şi nr. s din 2 martie 2010, contracte încheiate sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, reprezentând, aşadar, contracte de achiziţie publică.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii contractelor, care prevedeau că, pentru soluţionarea litigiilor privind acordarea de despăgubiri este competentă numai instanţa de judecată, şi reţinând dispoziţiile aceluiaşi articol, astfel cum erau în vigoare la data învestirii Curţii de Arbitraj, conform cărora procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal era competent a soluţiona, pe fond, cererea reclamantei Confort S.A. de acordare a despăgubirilor.

3. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3258 din 24 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul a reţinut că fondurile care fac obiectul contractelor de lucrări au fost asigurate prin fonduri europene de pârâtele instituţii publice centrale, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscale ale curţilor de apel, competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa, în baza art. 133 - 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acestuia.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie acordarea de despăgubiri, în sumă de 160.972,22 RON, reprezentând penalităţi de întârziere datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise în baza unor contracte încheiate de reclamanta Confort S.A., în calitate de Antreprenor/Contractant, cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în calitate de Beneficiar, Direcţia Generală de Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de Organism Intermediar, şi Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE (actualmente Ministerul Fondurilor Europene), în calitate de Autoritate Contractantă, având ca obiect "Lucrări pentru construirea de noi locaţii pentru Poliţia de Frontieră şi modernizarea anumitor locaţii existente".

Din actele şi lucrările dosarului rezultă, cu evidenţă, că aceste contracte au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii. Deci, litigiul nu priveşte un act emis de o autoritate publică centrală, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, ci obligarea la plata unor despăgubiri rezultate din executarea unor contracte de achiziţie publică.

Potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data înregistrării cererii reclamantei Confort S.A. pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, 2 noiembrie 2015,

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, instanţa în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, este competentă a soluţiona prezentul litigiu.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

PENTru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. Confort S.A. prin administrator judiciar A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM