Negative conflict of jurisdiction over exclusion from private legal entity’s governing body: lack of administrative act status under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 10 noiembrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Hotărârii din data de 20 octombrie 2016 emise de Comitetul Director al pârâtei prin care, la pct. 22, s-a dispus pierderea de către reclamant a dreptului de membru al Comitetului Director.

Prin Sentinţa civilă nr. 3245 din 20 martie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut Judecătoria că hotărârile comitetului director al pârâtei îndeplinesc condiţiile unor acte emise în regim de putere publică, însă cu diferenţele specifice faptului că autoritatea emitentă nu este publică, ci doar una de interes public. Puterea publică reprezintă prerogativa pe care o au anumite structuri de a-şi impune cu forţă obligatorie actele unor alte subiecte de drept, fără a avea nevoie de acordul acestora din urmă, precum în cazul actelor juridice de drept privat.

Astfel, hotărârea emisă de pârâta B., care este asimilată unei autorităţii publice, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se circumscrie unui act administrativ, astfel cum este definit la lit. c) a aceluiaşi articol.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2070 din 31 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Curtea a apreciat că, deşi pârâta B. este o autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu toate actele emise de aceasta în exercitarea activităţii au caracterul unui act administrativ, neimpunându-se exercitarea controlului legalităţii lor pe calea contenciosului administrativ.

Ceea ce critică reclamantul este dispoziţia de la pct. 22 al hotărârii, prin care a pierdut calitatea de membru al Comitetului Director, dispoziţie care nu are natura juridică a unui act administrativ, întrucât nu a fost emisă în regim de putere publică, ci a fost adoptată în calitate de persoană juridică de drept privat care a aplicat o sancţiune unui membru al său în condiţiile Statutului adoptat.

A mai reţinut instanţa că măsura nu a fost dispusă pentru punerea în aplicare a legii, în sensul de normă imperativă care trebuie să se impună tuturor subiecţilor de drept, nu a avut drept scop un interes public, ca element esenţial al unui act administrativ, ci a fost doar un act de punere în executare a statutului, ca act juridic de ordine privată.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea, în baza art. 133 şi 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea pct. 22 din Hotărârea B. din 20 octombrie 2016 prin care s-a constatat că, potrivit art. 49 din Statutul B., reclamantul A. şi-a pierdut dreptul de membru al Comitetului Director.

Art. 49 din Statut, avut în vedere la emiterea hotărârii contestate, dispune că "Membrii Comitetului Director care, pe parcursul unui an calendaristic, nu participă la cel puţin jumătate din numărul şedinţelor, îşi pierd, de drept, calitatea de membru".

Deci, în cauză, se pune problema naturii juridice a actului prin care federaţia a stabilit, prin organul său competent, potrivit statutului, excluderea unui membru al Comitetului Director pentru o presupusă încălcare a Statutului său.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Art. 2 alin. (1) din Statutul pârâtei FRJ prevede că aceasta este o persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, iar alin. (2) dispune că aceasta funcţionează în baza Statutului propriu, a Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, a H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, a O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi a altor dispoziţii legale în materie, precum şi în conformitate cu Statutul C. şi D. la care B. este afiliată.

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 26/2000, actele juridice de constituire a asociaţiilor, inclusiv ale federaţiilor, sunt guvernate de legea civilă.

Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată nu a fost luată în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, ci a fost luată în baza statutului federaţiei şi în aplicarea dispoziţiilor acestuia. Statutul federaţiei nu poate fi asimilat legii, pentru că nu este emis în interes public, ci este emis în interesul federaţiei şi al membrilor acesteia.

De asemenea, o măsură de felul celei ce face obiectul acţiunii de faţă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege actului administrativ, pentru că poate fi adoptată de orice persoană juridică de drept privat care aplică o sancţiune unui membru al său în condiţiile propriului statut, neavând nicio relevanţă faptul că federaţia pârâtă este o persoană juridică de utilitate publică.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

PENTru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2017.