Union suit challenging municipal food allowance repayment: jurisdiction resolved in favor of the court at the union's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. x din 3 noiembrie 2016, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I. prin Sindicatul Naţional al J., au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Oraşului Târgu Cărbuneşti, solicitând instanţei anularea dispozitiei nr. 362 din 12 octombrie 2016 emisă de pârât şi suspendarea acesteia până la soluţionarea definitive a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 1430 din 8 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această soluţie, instanţa a considerat că nu se justifică promovarea acţiunii pe rolul Tribunalul Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că domiciliile reclamanţilor şi sediul pârâtului sunt în circumscripţia teritorială a Tribunalului Gorj, în cauză nefiind aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât dezlegarea dată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.

2.2. Prin Sentinţa nr. 1235 din 17 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Gorj şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata, în condiţiile art. 134 C. proc. civ., şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Gorj, în contextul enunţării prevederilor art. 109 şi art. 117 din Legea nr. 188/1999, a reţinut că prezenta acţiune este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor, text de lege prin care i se recunoaşte, în mod expres, sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel că reclamant în cauză este însăşi organizaţia sindicală şi nu membrii săi în numele cărora a formulat acţiunea, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, care stabilesc competenţa teritorială exclusivă pentru soluţionarea conflictelor de muncă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, sens în care sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind anularea dispozitiei nr. 362 din 12 octombrie 2016 emisă de Primarul Oraşului Târgu - Cărbuneşti, prin care s-au imputat reclamanţilor, membri de sindicat din cadrul Poliţiei Locale a oraşului Târgu - Cărbuneşti, sumele reprezentând norma de hrană, considerate a fi fost încasate necuvenit în perioada 2012 - 2014, şi suspendarea deciziei până la soluţionarea definitive a cauzei.

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al J., în numele membrilor săi de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I..

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Astfel, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, deci inclusiv în ceea ce priveşte modificarea funcţiei şi salariului reclamanţilor, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 109 din Legea 188/1999 actualizată, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, menţionaţi în tabelul anexat cererii (9 funcţionari publici), în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora (tabel cu semnături ataşat - fila 11 din dosarul Tribunalului Bucureşti), sindicatul fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.

Reţine instanţa că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin derogare de la dreptul comun, atunci când acţiunea în justiţie este introdusă de o organizaţie sindicală în numele unor membri ai săi, competenţa teritorială va aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul organizaţia sindicală, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aceste prevederi sunt aplicabile doar în situaţia în care reclamantă în cauză este organizaţia sindicală, tocmai în vederea protejării intereselor salariaţilor membri de sindicat.

Potrivit soluţiei de principiu adoptată la data de 22 mai 2017 în şedinţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit cu titlu de principiu că în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale."

În ceea ce priveşte Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţă, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Din aceste motive, instanţa va acorda prioritate principiilor consacrate la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma specială în materie.

Constatând că prezenta acţiune a fost introdusă de Sindicatul Naţional al J., în numele membrilor săi de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H., I., la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatului, apreciază că se impune a se acorda prioritate atât principiului asigurării protejării mai eficiente a drepturilor şi intereselor salariaţilor, cât şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

PENTru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., toţi prin Sindicatul Naţional al J. în contradictoriu cu pârâtul Primarul oraşului Târgu Cărbuneşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM