Constitutional unconstitutionality exception in administrative litigation dismissed for lack of concrete nexus to res judicata dismissal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de recurs înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1758/85/2016 reclamanta S.C. "A." S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, care în materia contenciosului administrativ prevăd doar calea de atac a recursului împotriva hotărârilor instanţei de fond, apreciind că sunt contrare dispoziţiilor art. 73 lit. k) din Constituţia României.

Încheierea recurată

Prin Încheierea din data de 12 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea recurentei - reclamante de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

PENTru pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

S-a reţinut, astfel, că obiectul criticii recurentei - reclamante îl constituie norme din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituţionale până la acest moment, nefiind îndeplinită condiţia ca dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

A considerat instanţa de recurs că singura critică adusă prin cererea de recurs este necompetenţa instanţei de fond, critică care ar putea face obiectul atât a căii de atac a apelului, cât şi obiectul recursului, aşa încât, declararea neconstituţionalităţii normelor ce instituie în materia contenciosului administrativ numai calea de atac a recursului, astfel că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

Recursul

Împotriva acestei încheieri recurenta - reclamantă a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea excepţiei spre soluţionare la Curtea Constituţională.

S-a apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Astfel, s-a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 21/1994, în sensul că a fost atacată o dispoziţie dintr-o lege în vigoare, dispoziţia legală are legătură cu soluţionarea cauzei, iar Curtea Constituţională, nu a pronunţat nici o soluţie de admitere a excepţiei identice cu cea de faţă.

S-a considerat, de asemenea, că instanţa de recurs a aplicat greşit dispoziţiile legii de organizare a Curţii Constituţionale, reglementarea criticată fiind abiguă, neîntrunind cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, sens în care recurenta apreciază că noua concepţie asupra recursului în materia contenciosului administrativ se impune a fi reanalizată în acord cu normele de interpretare a normelor juridice.

În fine, s-a susţinut că prin normele legale criticate se restrânge dreptul de a exercita o cale devolutivă de atac, care să poată asigura pe deplin un proces echitabil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Verificând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. soluţia pronunţată de către prima instanţă, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În raport de dispoziţiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate,

Prima instanta a considerat că singura condiţie care nu este îndeplinită în cauză este aceea ca textele de lege a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata să aibă o legătură în concret cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul pendinte.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existenţa unei posibilităţi directe de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Or, în recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta cu aduce critici pe acest aspect, al legăturii concrete cu soluţionarea cauzei, ci reiterează consideraţiile teoretice referitoare la armonizarea intenţiei legiuitorului odată cu adoptarea Legii nr. 76/2012, în ceea ce priveşte caracterul recursului în materia contenciosului administrativ (prin absenţa unui articol echivalent cu fostul art. 3041 din C. proc. civ.) cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd soluţia rejudecării fondului în cazul admiterii recursului.

Aminteşte instanţa de control judiciar că în cuprinsul Deciziei nr. 747/2014 a Curţii Constituţionale, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-a considerat că această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care recursul este admis, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanţa de recurs, fie de către prima instanţă, după casarea cu trimitere sau ca urmare a constatării că prima instanţă nu a judecat fondul. Partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă.

Revenind la recursul dedus judecăţii şi la legătura dintre textul de lege criticat pentru motive de neconstituţionalitate, respectiv art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, cu soluţionarea litigiului, instanţa reţine că motivul expus de către recurentă este imposibilitatea criticării hotărârii pentru motive de temeinicie.

Or, în prezenta cauză, recurenta a investit instanţa civilă cu o acţiune în pretenţii generată de un contrat de execuţie lucrări cu o autoritate publică, cauza fiind declinată instanţei de contencios administrativ şi fiscal, care ulterior, a respins acţiunea fără a se pronunţa pe fondul acesteia, ci constatând existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de Dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei sentinţe a fost formulată calea de atac a recursului, în cuprinsul căreia a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012.

Faţă de toate aceste considerente expuse, reţinând că prima instanţa nu a antamat fondul pretenţiilor, iar, în plus, instanţa de recurs a fost investită cu cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. (încălcarea normelor de competenţă de ordine publică), Înalta Curte constată că nu s-a probat legătura dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată cu soluţionarea cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL împotriva Încheierii din 12 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM