Suspension of fiscal re-verification decision rendered moot by annulment at first instance under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 29 februarie 2016, reclamantul Oraş Sinaia prin primar A., a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. 591 din data de 2 februarie 2016, comunicate instituţiei în data de 4 februarie 2016, prin care se dispune reverificarea perioadei fiscale cuprinse între 1 octombrie 2013 - 30 septembrie 2014, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestei decizii.

Totodată, s-a solicitat obligarea D.G.R.F.P. Ploieşti la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu, scurtarea termenelor prevăzute pentru procedura de regularizare şi stabilirea unor termene de la o zi la alta, cu aplicarea dispoziţiilor art. 201 alin. (5), raportat la art. 241 alin. (1) din C. proc. civ. fixarea unui termen scurt pentru judecarea acestei cereri, în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reţinând că, instituţia riscă să fie obligată la rambursarea sumei de 3.825.2431ei, iar punerea în executare a Deciziei de reverificare este iminentă, fiind susceptibilă să provoace grave şi iremediabile prejudicii instituţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 73 din 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Oraş Sinaia prin primar A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, ca neîntemeiată.

S-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 3.825 RON, după rămânerea definitivă, a prezentei hotărâri.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Oraş Sinaia prin Primar A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinţei recurate şi admiterea cererii de suspendare a Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Prahova, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestei decizii; cu cheltuieli de judecată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurentul - reclamant că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nemotivată, precum şi că aceasta cuprinde motive contradictorii, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cu privire la acest aspect făcându-se trimitere la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la hotărârea pronunţată la data de 15 martie 2017 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Gheorghe împotriva României.

De asemenea, s-a apreciat că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor privind suspendarea executării actului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Astfel, în opinia sa, a fost dovedită îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, şi existenţa pagubei iminente, astfel cum acesta este definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, instanţa de fond făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor legale enunţate cu privire la situaţia de fapt şi la probele administrate în cauză, ignorând dovedirea de către reclamant a indiciilor de nelegalitate a Deciziei de reverificare în discuţie.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare au fost reiterate de către recurentul - reclamant argumentele prezentate prin cererea de recurs.

4. Apărările intimatelor

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - pârâtă Administraţia Finanţelor Publice Prahova s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, apreciindu-se că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Oraş Sinaia prin Primar A. împotriva Sentinţei nr. 73 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 5 octombrie 2017, prin Serviciul Registratură, recurentul - reclamant a solicitat a se lua act de rămânerea fără obiect a cererii de suspendare şi de lipsa interesului de a continua judecata, având în vedere că prin Sentinţa nr. 566 din 28 martie 2017 Tribunalul Prahova a dispus anularea Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016 a cărei suspendare a fost solicitată în prezenta cauză.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi a soluţiei pronunţată de instanţa de fond cu privire la acţiunea în anulare a Deciziei de reverificare a cărei suspendare a fost solicitată în prezenta cauză şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul, pentru motivele şi în limitele în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamantul Oraş Sinaia prin primar A., a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. 591 din data de 2 februarie 2016, comunicate instituţiei în data de 4 februarie 2016, prin care s-a dispus reverificarea perioadei fiscale cuprinse între 1 octombrie 2013 - 30 septembrie 2014, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestei decizii.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul - reclamant şi confirmate de informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 566 din 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a soluţionat fondul cauzei, admiţând acţiunea în anulare şi dispunând anularea Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016, a cărei executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă, precum şi Decizia nr. 1337 din 13 iunie 2016 privind soluţionarea contestaţiei.

Or, conform dispoziţiilor art. 29 din C. proc. civ. "acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces".

Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de subiect/părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Înalta Curte reţine că, în speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. 591 din 2 februarie 2016 emisă de Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, a cărei anulare s-a dispus prin Sentinţa nr. 566 din 28 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova.

Având în vedere că instanţa de fond învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a constatat nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză şi a dispus desfiinţarea acestuia, Înalta Curte constată că suspendarea executării acestuia nu se mai impune, acţiunea formulată de reclamant rămânând fără obiect.

În raport cu dispoziţiile art. 1063 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine dispoziţia de restituire a cauţiunii dispusă prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect; va menţine dispoziţia de restituire a cauţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Oraş Sinaia prin Primar A. împotriva Sentinţei nr. 73 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Menţine dispoziţia de restituire a cauţiunii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM