Appeal dismissed: No judicial review of vacancy resolution for constitutional mandate; damages claim moot.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5881/2/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Parlamentul României - Camera Deputaţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea actului juridic prin care Parlamentul României - Camera Deputaţilor a luat act, în şedinţa de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului; anularea hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 7/2015 privind vacantarea unui loc. de deputat; repunerea reclamantului A. în situaţia anterioară emiterii actelor contestate sus-menţionate, în funcţia de deputat; obligarea pârâtei la plata unei sume egale cu toate indemnizaţiile care i s-ar fi cuvenit reclamantului, precum şi a celorlalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acestuia, în temeiul calităţii sale de deputat, în baza legii şi a altor acte, începând cu data de 9 februarie 2015 şi până la data repunerii efective în funcţie, cu titlul cu despăgubiri pentru daunele materiale produse prin actele administrative contestate sus-menţionate; obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON, cu titlul de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a emiterii actelor contestate sus-menţionate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin Sentinţa nr. 637 din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act, în şedinţa de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parlamentului României - Camera Deputaţilor în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act, în şedinţa de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului; s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act, în şedinţa de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc. de deputat; s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc. de deputat ca inadmisibil şi s-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se aplicarea şi interpretarea greşită a legii în principal în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor a lipsei calităţii procesuale pasive şi respectiv a inadmisibilităţii şi în subsidiar cererea de despăgubiri apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare.

Se solicită în principal în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (4) şi (8) C. proc. civ. admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar admiterea recursului casarea şi rejudecarea în fond prin admiterea acţiunii astfel cum a fost cum a fost formulată.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. se invocă soluţionarea greşită, fără a se intra în cercetarea fondului şi cu încălcarea principiului rolului activ, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii pârâte în ceea ce priveşte capătul de acţiune având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act în şedinţa de plen din 9 februarie 2015 de încetarea mandatului de deputat al recurentului-reclamant.

Se arată că instanţa de fond în baza rolului activ trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a persoanei emitente a actului de control şi să stabilească corect cadrul procesual.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. recurentul invocă aplicarea şi interpretarea greşită a legii în ceea ce priveşte aprecierea ca inadmisibil şi respingerea ca atare a capătului de acţiune având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc. de deputat.

Recurentul-reclamant susţine că această hotărâre reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care nu este exceptat de la controlul de legalitate prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004 neexistând o procedură expresă în sens contrar sau o reglementare care să prevadă o altă cale de atac. Se apreciază că sesizarea la Curtea Constituţională nu este efectivă pentru recurent în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar soluţia recurată reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanţă în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din CEDO.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Sentinţa recurată este dată cu aplicarea corectă a legii atât în cea ce priveşte soluţionarea excepţiilor cât şi în ceea ce priveşte soluţionarea cererii subsidiare privind daunele materiale şi materiale solicitate nefiind fondate, în opinia Curţii aspectele de nelegalitate invocate.

În ceea ce priveşte capătul de acţiune având ca obiect anularea actului juridic prin care în şedinţa de plen din data de 9 februarie 2015 s-a luat act de încetarea mandatului de deputat, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este corectă şi dată cu aplicarea corectă a legii. În cauză instanţa s-a pronunţat în raport de obiectul cauzei şi de cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în baza art. 9 C. proc. civ., iar rolul activ al judecătorului a fost în sensul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.

Actul contestat din 9 februarie 2015 a fost emis de către Preşedintele Camerei Deputaţilor în cadrul procedurii parlamentare prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 şi nu de către autoritatea pârâtă chemată în judecată.

În consecinţă, pe acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată în mod corect prima instanţă a apreciat întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Parlamentul României - Camera Deputaţilor care nu este emitentă a actului contestat, în cauză neputându-se reţine încălcarea regulilor de procedură în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză şi casarea cu trimitere în cauză nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul cauzei şi de natura actului emis în şedinţa din data de 9 februarie 2015.

În ceea ce priveşte soluţionarea capătului de acţiune având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 7 din 9 februarie 105 privind vacantarea unui loc. de deputat acesta în mod corect şi legal, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a fost apreciat ca inadmisibil şi respins ca atare.

Hotărârea contestată prin care s-a înaintat mandatul de deputat al reclamantului, înaintate ca raportul ANI prin care s-a constatat situaţia de incompatibilitate să fi rămas definitiv, nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 admisibil a fi contestat conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În mod corect prima instanţă a stabilit natura juridică a acestui act ca fiind un act constituţional, un act juridic emis în exercitarea prerogativelor constituţionale ce priveşte regimul juridic al mandatului de deputat (sau senator după caz) mandat care este un mandat constituţional prevăzut de Constituţie şi de Legea nr. 96/2006.

Acest raport de drept public este exceptat controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, fiind un raport specific exercitării demnităţii de deputat care poate fi contestat numai în condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 47/1992, procedură specială care nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din CEDO.

Această hotărârea nr. 7 din 9 februarie 2015 poate forma obiectul revocării fapt care în cauză s-a realizat la data de 20 septembrie 2016 de către autoritatea emitentă sau poate forma obiectul cotestaţiei faţă de natura sa constituţională la instanţa de contencios constituţional conform art. 27 din Legea nr. 47/1992.

Faptul că natura sa juridică nu permite controlul instanţei de contencios-administrativ, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie şi încălcare a dispoziţiilor art. 6 din CEDO. Aceasta în condiţiile în care actele de drept constituţional sunt exceptate de la controlului prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004. În acest sens există practică la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal - Sentinţa civilă nr. 79 din 11 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 şi rămasă definitivă prin anularea recursului şi Sentinţa civilă nr. 1616 din 16 mai 2013 rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat în baza Deciziei nr. 797 din 24 februarie 2015.

În ambele cauze acţiunile au fost apreciate ca inadmisibile şi respinse ca atare tocmai în baza naturii juridice constituţionale a actelor contestate.

În cauză nu sunt încălcate dispoziţiile art. 6 din CEDO deoarece Curtea Europeană a statuat că sunt excluse din sfera de aplicare a acestor dispoziţii procedurile care implică exerciţiul prerogativelor de putere publică, respectiv raporturile de drept constituţional care sunt de competenţă exclusivă a Parlamentului României sau după caz a Curţii Constituţionale.

Cererea subsidiară de daune materiale şi morale în corect a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare recurentul neformulând critici în cadrul recursului declarat, instanţa de contencios administrativ nefiind în măsura să verifice pe o cerere principală inadmisibilă o cerere de daune subsidiară, în raport şi de specificul acestei cauze, respectiv revocarea hotărârii contestate pe parcursul soluţionării prezentei cauze şi repunerea în drepturi a recurentului ulterior datei de 20 septembrie 2016.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 637 din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM