Limits of material error correction: exclusion of substantive merits review and mathematical disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/1994 reclamanta A. în calitate de succesor al numitei B. a solicitat îndreptarea erorii materiale a Sentinţei civile nr. 62/1995 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în ceea ce priveşte suprafaţa corectă a numărului topografic 1341/2.

În motivarea cererii s-a apreciat că instanţa, dintr-o eroare de calcul matematic a reţinut că antecesoarea reclamantei era îndreptăţită doar la cota de 3536/4033 mp, deşi în realitate suprafaţa de teren ce îi revine acesteia este de 4036 mp.

S-a arătat că, potrivit situaţiei de carte funciară, numărul topografic 1341 are o suprafaţă totală de 5035 mp, în urma dezmembrării rezultând numerele topo 1341/1 în suprafaţă de 503 m şi 1341/2 în suprafaţă de 4533 mp.

De asemenea, s-a învederat de către recurenta - reclamantă că, în urma soluţionării litigiului la Curtea de Apel Oradea şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suprafaţa de teren ce îi revine familiei C. este în limita suprafeţei de 1000 mp, astfel că aceştia au în întregime suprafaţa de 503 mp a numărului topografic 1341/1, iar din suprafaţa numărului topografic 1341/2 au doar suprafaţa de 497 mp.

Cu privire la nr. topo 1341/2, s-a susţinut că se poate constata că este o eroare materială de redactare a suprafeţei, fiind evident că în situaţia în care nr. topo 1341/2 are suprafaţa de 4533 mp, scăzând suprafaţa de 497 mp rămâne doar suprafaţa de 4036 mp, astfel că, în mod eronat s-a reţinut că antecesoarei reclamantei i se va elibera titlu de proprietate doar pentru suprafaţa de 3536 mp şi nu pentru suprafaţa de 4036 mp.

Prin întâmpinarea formulată, pârâţii D. şi E., în calitate de descendenţi ai defunctului D. au solicitat instanţei respingerea cererii formulate şi acordarea cheltuielilor de judecată aferente acesteia, arătând în motivare că Sentinţa civilă nr. 62/1995 a cărei îndreptare se cere este lămuritoare în sensul că s-au stabilit cotele de proprietate ale părţilor, astfel că nu se impune îndreptarea unor erori materiale care nici nu există, antecesoarea reclamantei cunoscând dispoziţiile sentinţei, precum şi suprafaţa la care a fost îndreptăţită, însă nu a declarat nici o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti.

2. Hotărârea recurată

Prin Sentinţa nr. 17/CA din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta A. în calitate de succesor al numitei B. în contradictoriu cu Pârâţii Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 prin Preferctura Judeţului Bihor şi D..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor D. şi E. suma de 250 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

PENTru a pronunţa această soluţie Curtea de apel a reţinut că antecesoarea reclamantei, numita B. a formulat o acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu numitul D., antecesorul pârâţilor având ca obiect anularea titlului de proprietate din 13 noiembrie 1992 emis în favoarea acestuia din urmă, instanţa în baza actelor depuse la dosarul cauzei hotărând anularea titlului de proprietate emis în favoarea lui D. pentru cota de 3536/4033 mp din parcela 1341/2 şi menţinând titlul de proprietate pentru parcela 1341/1 şi pentru cota de 497/4033 mp din parcela 1341/2.

S-a reţinut, totodată de instanţa de fond că cererea formulată de reclamanta A. este nefondată, întrucât se invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei prin care se tinde la modificarea hotărârii judecătoreşti, aspecte ce puteau şi trebuiau să fie invocate în cadrul căii de atac a recursului.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. succesor al B. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea cererii de îndreptare eroare materială astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a apreciat de către recurenta - reclamantă că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, instanţa făcând o interpretare eronată atât a obiectului cererii, cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.

S-a considerat astfel că, prin cererea de îndreptare a erorii materiale, nu au fost criticate titlurile executorii deja existente, ci s-a solicitat corectarea cotei de proprietate ce îi revenea antecesoarei sale, în raport cu conţinutul hotărârilor judecătoreşti menţionate, învocându-se prevederile art. 281 alin. (1) din C. proc. civ.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

4.1 Argumente relevante

În fapt, antecesoarea reclamantei, numita B. a formulat o acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu numitul D., antecesorul pârâţilor, având ca obiect anularea titlului de proprietate din 13 noiembrie 1992 emis în favoarea acestuia din urmă.

Prin Sentinţa civilă nr. 62 din 14 aprilie 1995 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/1994 s-a admis în parte acţiunea în contencios formulată de reclamanta B. împotriva pârâţilor Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 prin Prefectura Judeţului Bihor şi D.; a fost anulat titlul de proprietate din 13 noiembrie 1992 emis de pârâtă în favoarea lui D. pentru cota de 3536/4033 mp din parcela 1341/2 şi a fost obligată Comisia Judeţeană Bihor să emită titlul de proprietate în favoarea reclamantei pentru această suprafaţă de teren în baza adeverinţei nr. x din 7 ianuarie 1992 a Comisiei locale Aleşd pentru aplicarea Legii nr. 18/1991; a fost menţinut titlul de proprietate din 13 noiembrie 1992 pentru parcela 1341/1 şi pentru cota de 497/4033 mp din parcela 1341/2.

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/1994 reclamanta A. în calitate de succesor al numitei B. a solicitat îndreptarea erorii materiale a Sentinţei civile nr. 62/1995 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în ceea ce priveşte suprafaţa corectă a numărului topografic 1341/2, apreciind că instanţa, dintr-o eroare de calcul matematic, a reţinut că antecesoarea reclamantei era îndreptăţită doar la cota de 3536/4033 mp, deşi în realitate suprafaţa de teren ce îi revine acesteia este de 4036 mp.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

Constată instanţa că procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune corectarea acelor erori materiale strecurate cu ocazia redactării ori a tehnoredactării în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri, erori care vizează numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau erori de calcul ori alte astfel de greşeli.

Aşadar, pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecată, finalitate care este posibilă numai prin intermediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia instanţei de fond, că, prin cererea de îndreptare eroare materială, recurenta - reclamantă invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei prin care se tinde la modificarea hotărârii judecătoreşti, aspecte ce puteau şi trebuiau să fie invocate în cadrul căii de atac a recursului, cale de atac care nu a fost promovată de către aceasta.

Or, pentru a fi întrunite condiţiile de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, acestea trebuie să se circumscrie noţiunii de eroare materială, iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale erori de judecată, apte de îndreptare prin promovarea căilor de atac, nefiind permis ca pe calea procedurii instituite prin dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. să se repună în discuţie fondul dreptului.

4.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. succesor al B. împotriva Sentinţei nr. 17/CA din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM