Exclusion of administrative commissions from standing to challenge liability jurisdiction decisions under Ordinance 121/1998

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin Sentinţa nr. 245 din 23 martie 2015, reclamanţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba, Comisia de cercetare administrativă, Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi Contabilul şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, anularea Hotărârii nr. 149 din 3 octombrie 2014, emisă de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 118 din 15 iunie 2015, a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârât, şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Alba, Comisia de cercetare administrativă, Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi Contabilul şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba - A., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, reclamantul A.-contabil şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba formulând şi cerere separată de recurs.

În motivarea recursurilor, reclamanţii au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, recurenţii-reclamanţi susţin că în mod greşit a fost respinsă acţiunea lor pentru lipsa calităţii procesuale active, întrucât chiar dacă nu se prevede expres posibilitatea atacării hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor de către membrii comisiilor inferioare şi de către celelalte persoane care au participat în cadrul acestei proceduri, având în vedere principiul liberului acces la justiţie recurenţii-reclamanţi au calitate procesuală în prezenta cauză.

În cadrul căii de atac exercitate, dar şi printr-o cerere distinctă, reclamanţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (4)din Constituţia României.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 30 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017.

În ceea ce priveşte solicitarea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, Înalta Curte a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998, excepţie invocată de recurenţii reclamanţi.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu privire la recursul formulat în mod distinct de reclamantul A.-contabil şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba se constată că este declarat şi motivat cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentinţa recurată a fost comunicată acestei părţi la data de 1 iulie 2015, iar recursul a fost înregistrat la data de 24 iulie 2015, ultima zi în care putea fi declarată calea de atac fiind 17 iulie 2015.

Înalta Curte constată nefondat recursul declarat de ceilalţi recurenţi-reclamanţi, soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii acestora fiind legală.

În acest sens, instanţa de control judiciar constată că recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 149 din 3 octombrie 2014 pronunţată de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, arătând că numai persoana împotriva căreia a fost angajată răspunderea materială poate contesta hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor.

Soluţionând excepţia invocată, curtea de apel constată că prin Hotărârea nr. 149 din 3 octombrie 2014, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. a admis plângerea formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 14280 din 13 august 2014 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba, a desfiinţat hotărârea menţionată şi a anulat Decizia de Imputare nr. 12339 din 10 iunie 2014, totodată a dispus efectuarea în cauză a unei cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul I.G.P.R., în ceea ce priveşte aspectele sesizate în conţinutul prezentei hotărâri şi implicit a recuperării pagubei.

În raport de dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998, are calitatea procesuală activă de a ataca în contencios administrativ hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor doar persoana obligată la repararea prejudiciului şi care consideră că a fost lezată într-un drept legitim.

În consecinţă, instanţa fondului reţine că reclamanţii IPJ Alba şi cele două Comisii de cercetare administrativă şi respectiv de soluţionare a contestaţiilor din cadrul IPJ Alba precum şi contabilul şef nu au nici interes şi nici calitate procesuală activă de a ataca în instanţă Hotărârea nr. 149/2014, întrucât, în conformitate cu preved. art. 36 noul C. proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Constată Înalta Curte că soluţia primei instanţe este pronunţată cu o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că în cauza de faţă a fost iniţiată procedura de angajare a răspunderii materiale împotriva subinspectorului de poliţie B., fiind emisă Decizia de imputare nr. 12339 din 10 iunie 2014.

În temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998 subinspectorul de poliţie B. a formulat contestaţie împotriva deciziei de imputare, contestaţie ce a fost respinsă iniţial, prin Hotărârea nr. 14280 din 13 august 2014, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul IPJ Alba.

Împotriva acestei hotărâri, persoana în cauză a formulat plângere la Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MAI, în conformitate cu disp. art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, iar prin Hotărârea nr. 149/2014 această Comisie a admis plângerea, a desfiinţat Hotărârea nr. 14280 din 13 august 2014, a anulat decizia de imputare nr. 12339/2014 şi totodată a dispus efectuarea în cauză a unei cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul IGPR în ceea ce priveşte aspectele sesizate în conţinutul hotărârii şi implicit a recuperării pagubei.

Problema de drept ridicată în cauza de faţă vizează determinarea subiectului de sezină a instanţei de contencios administrativ în privinţa acţiunilor având ca obiect actele emise în cursul procedurii de angajare a răspunderii materiale a militarilor, în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 121/1998 şi, prin raportare la prevederile art. 43 din actul normativ menţionat anterior, este evident că numai persoana obligată la repararea prejudiciului poate contesta decizia de imputare sau, după caz, hotărârea pronunţată de comisia de jurisdicţie.

Este adevărat că hotărârea criticată în cauza de faţă reprezintă un act administrativ-jurisdicţional care, în principiu, poate fi atacat de oricare din persoanele ce au figurat ca părţi în procedura administrativ-jurisidicţională însă, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să restrângă sfera titularilor dreptului la acţiune în ceea ce priveşte contestarea actelor emise în baza dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998 în scopul angajării răspunderii materiale a militarilor, derogând aşadar de la prevederile Legii nr. 554/2004, opţiunea legiuitorului nu poate fi înfrântă prin recursul la prevederile dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

De aceea, afirmaţiile recurenţilor-reclamanţi, în sensul că în temeiul principiului liberului acces la justiţie trebuie să li se recunoască posibilitatea de a contesta hotărârea nr. 149/2014, chiar dacă nu au calitatea de persoane obligate la repararea pagubei, nu pot fi primite, întrucât principiul enunţat de reclamanţi nu este unul absolut, legiuitorul fiind în drept să reglementeze condiţiile concrete de exercitare a acestui drept.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte constată că hotărârea criticată este legală, nefiind afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

PENTru considerentele expuse,

În temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. la data de 24 iulie 2015 şi ca nefondat recursul declarat de ceilalţi recurenţi-reclamanţi. Totodată, în temeiul art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, prin încheiere, va sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 invocate de recurenţii-reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba, Comisia de Cercetare Administrativă, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi A. - contabil şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba împotriva Sentinţei nr. 118 din 15 iunie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A.-contabil şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba, la data de 24 iulie 2015, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.

Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM