Jurisdictional competence for annulment of central authority administrative control report in administrative fiscal litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 243 din 29 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecinţă, a declinat soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 560 din 14 aprilie 2016 a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, investit prin declinare, prin Sentinţa civilă nr. 4140 din 22 iunie 2016, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.

Tribunalul Iaşi, secţia contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 303/2017/CA din 6 martie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 133 din C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ. a trimis cauza spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Obiectul cauzei îl reprezintă anularea procesului-verbal emis (în urma activităţii de control) de echipa de control desemnată de Centru Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 N-E Iaşi şi a fost aprobat, conform menţiunii de pe prima pagină a actului de control, de către Directorul General al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în baza prevederilor art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014.

Potrivit textului de lege citat, autoritatea centrală are competenţa de a întreprinde controlul, care sa asigure buna derulare a proiectelor finanţate prin FEADR, în lipsa aprobării actul de control neputând produce efecte juridice.

Având în vedere caracterul de autoritate centrală al organului emitent al actului de control, precum şi faptul că actul de control are ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, se constată incidenţa în cauză a competenţei materiale a curţilor de apel, conform art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004.

Teritorial, competenţa instanţei urmează a se stabili în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 care prevede, ca variante alternative, instanţa de la domiciliul/sediul reclamantului, respectiv cea de la sediul pârâtului.

Cum în cauză Curtea de Apel Iaşi nu corespunde criteriului sediului niciuneia dintre părţi, dată fiind opţiunea iniţială a reclamantului, cu sediul în judeţul Suceava, pentru instanţa de la sediul pârâtului, Municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine instanţei iniţial investite şi anume Curtea de Apel Bucureşti.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2017.

Procesat GGC - MM