Territorial competence of collective union actions against public administration: application of Labor Law Article 28 to administrative litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 162 din 13 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa.

Învestit prin declinare, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa civilă nr. 965 din 29 mai 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, în baza dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi,în baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea adresată instanţei, reclamantul Sindicatul Naţional al B., în numele membrului de sindicat, A. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, a solicitat: obligarea pârâtului IPJ Constanţa la plata diferenţei dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 1 februarie 2013 - 30 iunie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă, diferenţa dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia, actualizată anual, pe ultimii 3 ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă, obligarea pârâtului MAI să aloce fondurile băneşti necesare, cu cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Dispoziţiile legale menţionate nu stabilesc care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Astfel, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede o competenţă alternativă a instanţei, cea de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, alegerea instanţei aparţinând reclamantului.

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, respectiv pentru şi în numele membrilor de sindicat reclamanţi.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al B. pentru A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM