Judicial stamp duty reexamination and mandatory citation in non-contentious proceedings

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin Încheierea de şedinţă de cameră de consiliu din 3 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 martie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilităţi sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1675/1/2017 din 8 iunie 2017, contestatoarea A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea încheierii din 3 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat următoarele aspecte:

- nu a fost citată la termenul din 3 mai 2017, când a avut loc. judecata, deşi citarea era obligatorie conform art. 153 alin. (1) din C. proc. civ.

- dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, respectiv instanţa a analizat în mod greşit dispoziţiile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în loc. de art. 43 alin. (4) din acelaşi act normativ, întrucât nu a solicitat scutirea de plata taxei judiciare de timbru ci o reducere a acestei taxe.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

Obiectul contestaţiei diferă în funcţie de motivele invocate în susţinerea acesteia. În toate cazurile, obiectul contestaţiei îl formează hotărâri judecătoreşti definitive. În cazul motivului relativ la nelegala citare, obiectul contestaţiei îl formează orice hotărâri definitive (cu condiţionările impuse de art. 504 C. proc. civ.), în timp ce în cazul celorlalte motive, obiectul contestaţiei îl reprezintă numai hotărârile instanţelor de recurs sau de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Obiectul contestaţiei pendinte îl formează o încheiere judecătorească definitivă, iar în susţinerea contestaţiei, a fost invocat motivul relativ la nelegala citare şi eroarea materială în dezlegarea dată de instanţă, încadrabile în prevederile legale menţionate de contestatoare.

Rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare numai pentru primul motiv invocat, nu şi pentru cel de-al doilea, întrucât nu este atacată o hotărâre pronunţată în recurs.

Primul motiv al contestaţiei în anulare, întemeiat pe prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la contestaţia în anulare de drept comun, presupune că citarea era obligatorie sau că, în cazurile în care judecata se putea desfăşura şi fără citarea părţilor, instanţa a dispus citarea acestora, iar contestatorul nu a fost deloc citat sau citarea a fost neregulat îndeplinită la termenul la care a avut loc. judecata şi partea a lipsit la termenul respectiv.

Contestatoarea a susţinut că procedura de citare pentru termenul din 3 mai 2017, când a avut loc. judecata cererii de reexaminare, nu a fost legal îndeplinită, întrucât nu a fost citată, deşi citarea era obligatorie conform art. 153 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, în cauză, citarea contestatoarei nu era necesară. Încheierea din 3 mai 2017 a fost pronunţată fără citarea părţilor, astfel cum permit dispoziţiile art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit căruia, "cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă".

Încheierea contestată, obiect al prezentei contestaţii în anulare, a fost pronunţată de instanţă într-o procedură necontencioasă a cărei particularitate o reprezintă tocmai inexistenţa contrarietăţii de interese (caracterul unilateral), soluţionarea cererii având loc. în prezenţa părţilor numai în ipoteza în care legea o impune.

Dispoziţiile art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 nu impun citarea obligatorie a părţilor la soluţionarea cererii de reexaminare, în acest caz, instanţa de judecată fiind suverană în a aprecia cu privire la şi a dispune judecarea cu citare, conform art. 532 C. proc. civ. Or, în cauză, soluţionarea cererii de reexaminare a avut loc. în lipsa părţilor a căror citare nu a dispusă de instanţă, potrivit art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 cu referire la art. 532 C. proc. civ.

Aşadar, în procedura necontencioasă, regula o reprezintă soluţionarea cererii fără citarea părţilor, spre deosebire de procedura contencioasă (nefiind cazul de faţă), unde regula o reprezintă citarea obligatorie a părţilor, conform art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestator.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază ca nefondată contestaţia în anulare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

PENTru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 3 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM