Motion to annul rejected; final ruling on jurisdictional conflict stands.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1641 din 4 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 160 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTru a pronunţa această decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa nr. 160 din 25 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În dispozitivul sentinţei s-a menţionat "Cu recurs".

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., "Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă".

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit alin. (2) "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.".

Art. 634 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: "Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Instanţa de recurs a mai reţinut că reclamantul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, fără avea deschisă această cale de atac conform legii, aspect ce face inutilă examinarea celorlalte neregularităţi ale cererii de recurs.

Împotriva Deciziei nr. 1641 din 4 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal A. a formulat contestaţie în anulare.

În motivarea contestaţiei în anulare se arată că s-a ajuns în această situaţie, urmare unor erori judiciare, în baza cărora a fost evacuat din apartamentul cumpărat legal de la stat, având la bază o decizie irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 160 din 25 ianuarie 2016, consideră că cererile privind obligaţiile de a face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor, contractual sau extracontractual (cu toate că a plătit penalizări de 213,50 RON) sunt de competenţa Judecătoriei Sectorului 1, Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi Fiscal, prin Decizia nr. 1641 din 4 mai 2017, susţine sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, ca definitivă şi respinge recursul.

Astfel, contestatorul apreciază că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor erori materiale, instanţa a omis intenţionat, ca şi instanţele de fond şi apel, să cerceteze vreunul din motivele invocate, ca art. 8 alin. (l) şi 14 alin. (1) din contract, cu consecinţe materiale şi interdicţii, care impun cercetarea în fond.

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Contestatorul şi-a întemeiat în drept contestaţia în anulare pe disp. art. 503 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., susţinând că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor erori materiale şi că instanţa a omis intenţionat să cerceteze vreunul dintre motivele pe care le-a invocat. Rezultă că au fost avute în vedere disp. art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora ""(2). Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În condiţiile în care prin decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 160 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi reţinută incidenţa disp. art. 504 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. vizând necercetarea unui motiv de casare, întrucât inadmisibilitatea recursului face de prisos analizarea motivelor de casare invocate în cererea de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie în anulare specială reglementat de disp. art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., referitor la existenţa unei erori materiale în dezlegarea recursului, se constată că acesta are în vedere erori materiale de natură procedurală în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, erori care trebuie să fie evidente, săvârşite de instanţa de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante şi care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi atras o altă soluţie.

Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute în cauză asemenea erori materiale care deschid calea contestaţiei în anulare, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1641 din 4 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2017.