Tax suspension appeal ruled moot after underlying liability decision annulled

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moineşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii, suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 31616 din 25 noiembrie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 70 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moineşti şi A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 4000 RON către reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În motivarea recursului se arată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond a apreciat în mod greşit asupra neîndeplinirii condiţiilor stabilite de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Din motivarea sentinţei reiese un singur aspect pe care instanţa de fond l-a avut în vederea la momentul pronunţării soluţiei, şi anume faptul că argumentul potrivit căruia recurentul nu ar fi cunoscut situaţia societăţii B. S.R.L. nu poate fi reţinut, aceasta întrucât ar fi semnat Hotărârea AGEA nr. 188 din 21 noiembrie 2011 a S.C. C. S.R.L. Dărmăneşti.

Or, în speţă, există împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.

În acest sens se arată ca prim aspect al nelegalităţii actului administrativ atacat, faptul că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, elementele specifice răspunderii patrimoniale, respectiv lipsa existenţei unei "conduite ilicite a subiectului" ori a existenţei unei "legături de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător", ce denotă lipsa calităţii recurentului de subiect activ al răspunderii patrimoniale.

În atare situaţie, este evident faptul că actul administrativ atacat, a cărui executare se solicită a fi suspendată, nu este motivat în mod corespunzător, neexistând niciun fel de menţiuni în cuprinsul acestuia, din care să reiasă care au fost acţiunile ori faptele efectuate cu rea-credinţă, în sensul neachitării, de către o persoană juridică (în cadrul căreia recurentul nu are nicio calitate), a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina acesteia, sens în care se impune suspendarea executării Deciziei de atragere a răspunderii până când instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a actului administrativ urmează a se pronunţa asupra legalităţii acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moineşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 15 iunie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

PENTru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi continuată fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deşi, C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte interesul recurentului de a formula prezentul recurs, Înalta Curte constată că legitimitatea acesteia nu este justificată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentinţa nr. 141 din 8 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31616 emisă la 25 noiembrie 2014 de către A.N.A.F. -.D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa şi Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2015 privind soluţionarea contestaţiei, a admis acţiunea conexă formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, şi a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31617 din 25 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2015 emisă în soluţionarea contestaţiei.

Având în vedere că cererea de suspendare executare este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi că a fost soluţionată acţiunea având ca obiect anularea actelor administrative, recurentul reclamant nu mai justifică un interes în soluţionarea recursului, prima instanţă pronunţându-se asupra fondului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai are interes în susţinerea căii de atac.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

PENTru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 70/2015 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM