Transfer rejection upheld: judge's challenge to CSM refusal over transfer criteria found unfounded

Asupra contestaţia de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, judecător la Judecătoria Buzău, a solicitat transferul la Judecătoriile Sectoarelor 5, 3, 6, 4 sau 2 Bucureşti.

2. Hotărârile contestate

2.1. Prin Hotărârea nr. 336 din 23 martie 2017, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Judecătoria Buzău la Judecătoriile Sectoarelor 5 sau 3 Bucureşti, formulată de judecător A.

PENTru a pronunţa această hotărâre, secţia pentru Judecători reţinut următoarele:

Din evidenţele direcţiei de specialitate, că la Judecătoria Buzău, instanţa de la care se solicită transferul, din cele 34 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 22 de posturi sunt ocupate, iar 12 posturi sunt vacante, dintre acestea unul fiind aferent funcţiei de vicepreşedinte şi 3 fiind indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură.

La această instanţă, în anul 2016 încărcătura/judecător a fost de 1004 de cauze, faţă de media naţională de 1083 de cauze, iar în aceeaşi perioadă încărcătura pe schemă a fost de 729 de cauze, spre deosebire de media naţională de 874 de cauze pe schemă.

Totodată, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa la care se solicită transferul, din cele 40 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 39 sunt ocupate, iar 1 post este vacant (secţia penală).

În anul 2016, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, încărcătura/judecător a fost de 1173 de cauze, faţă de media naţională de 1083 de cauze, iar în aceeaşi perioadă încărcătura pe schemă a fost de 1014 cauze spre deosebire de media naţională de 874 de cauze pe schemă.

De asemenea, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţă la care se solicită transferul, din cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 63 sunt ocupate, iar 3 posturi sunt vacante (2 la secţia civilă şi unul aferent funcţiei de vicepreşedinte). Prin urmare, sunt efectiv vacante, susceptibile de a fi ocupate prin transfer, 2 posturi de execuţie.

În anul 2016, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, încărcătura/judecător a fost de 1140 de cauze, faţă de media naţională de 1083 de cauze, iar în aceeaşi perioadă încărcătura pe schemă a fost de 855 de cauze spre deosebire de media naţională de 874 de cauze pe schemă.

În privinţa Judecătoriilor Sectoarelor 6, 4 şi 2 Bucureşti nu există posturi de execuţie vacante, astfel că cererea pentru aceste instanţe urmează a fi analizată până la finalul lunii, prin raportare la eventualele posturi ce se vor vacanta la aceste instanţe ca urmare a admiterii unor cereri de transfer, potrivit celor stabilite prin Hotărârea secţiei nr. 228 din 14 februarie 2016.

Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Buzău şi Judecătoria Buzău au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului domnului judecător, iar Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti au avizat favorabil aceeaşi cerere.

Secţia pentru judecători, analizând cele 3 cereri de transfer formulate de la Judecătoria Buzău, a apreciat că se impune admiterea prioritară a transferului doamnei judecător B., cu consecinţa respingerii celorlalte solicitări, inclusiv a domnului judecător A. (remarcând faptul că vechimea sa la instanţă este net inferioară (1 an şi 1 lună faţă de 3 ani şi 2 luni) chiar dacă vechimea în funcţie este de 4 ani şi 5 luni.

În plus, analizând comparativ cererile formulate pentru Judecătoriile Sectoarelor 3 şi 5 Bucureşti, s-a constatat că Judecătoria Buzău are unul dintre cele mai mici grade de ocupare a schemei de personal dintre instanţele de la care se solicită transferul.

Aşa fiind, raportând interesele personale ale magistratului la interesul general - buna funcţionare a justiţiei, în scopul menţinerii unui just echilibru între acestea, secţia a apreciat că, în prezent, nu este oportună aprobarea cererii formulate de domnul judecător A.

2.2. Prin Hotărârea nr. 515 din 4 mai 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de judecător A. împotriva Hotărârii nr. 336 din 23 martie 2017 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:

În considerentele hotărârii contestate au fost avute în vedere, concomitent, toate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, inclusiv situaţia instanţei, fără a fi ignorate motivele personale şi profesionale ale magistratului.

În acelaşi timp, s-a ţinut seama de faptul că 3 judecători de la Judecătoria Buzău au solicitat transferul de la această instanţă.

În concret, s-a evidenţiat situaţia Judecătoriei Buzău, instanţă la care încărcătura pe judecător s-a situat în anul 2016 peste naţională şi la care, în prezent, există 8 posturi de execuţie efectiv vacante, aspecte ce nu ar justifica, privite exclusiv, vacantarea unui alt post de judecător.

În plus, s-a subliniat că dintre cei trei magistraţi menţionaţi, cea mai mare vechime la instanţă o are doamna judecător B., respectiv 3 ani şi 2 luni, domnul judecător A. şi doamna judecător C. având o vechime la instanţă de 1 an şi 1 lună.

Totodată, s-a reţinut că petentul a formulat, în perioada stagiaturii sale, mai multe cereri de numire în, toate respinse de către Plen.

Ulterior numirii în funcţia de judecător, contestatorul a formulat mai multe cereri de transfer, toate respinse, iar principalul argument a fost, pe lângă situaţia dificilă şi lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău, vechimea redusă la instanţă a contestatorului.

Plenul a subliniat că în lunile octombrie 2016, februarie 2017 şi martie 2017, secţia pentru judecători a admis 6 cereri de transfer ale unor judecători de la această instanţă, formulate însă de magistraţi cu o vechime în funcţie şi/sau la instanţă mult mai mare decât cea a domnului judecător, făcându-se referire la Hotărârile secţiei pentru judecători nr. 1116 din 25 octombrie 2016 şi nr. 95 din 09 februarie 2017.

Totodată, în sesiunea de transferuri din luna martie 2017, a fost admisă o altă cerere de transfer de la Judecătoria Buzău, respectiv cererea doamnei judecător B., în considerarea, în special a vechimii sale la instanţă.

Prin urmare, Plenul a apreciat că susţinerile contestatorului privind ignorarea priorităţii cererii sale nu pot fi primite. Magistraţii menţionaţi, cărora le-au fost admise cererile de transfer au invocat, de asemenea, motive personale în susţinerea lor, având un interes propriu în funcţionarea la o altă instanţă.

Referitor la susţinerile privind prioritatea cererii sale faţă de cea a doamnei judecător B., ca urmare a lipsei interesului actual în ceea ce priveşte această ultimă cerere, de asemenea, s-a reţinut că nu sunt întemeiate, criteriul vechimii superioare la instanţă a doamnei judecător nu poate fi înlăturat de criteriul domiciliului contestatorului, iar faptul că aceasta are raporturile de muncă suspendate nu conduce la lipsa de actualitate a interesului, suspendarea putând înceta oricând.

Nu în ultimul rând, Plenul a avut în vedere faptul că argumentele invocate în susţinerea lipsei de previzibilitate în admiterea unei cereri de transfer, în condiţiile în care anterior, în ciuda situaţiei instanţei au fost avute în vedere şi interesele personale ale magistraţilor, apar ca nefondate.

Consiliul, în calitatea sa de manager al resurselor umane ale instanţelor, a considerat că nu poate satisface exclusiv interesele personale ale unui magistrat, indiferent care ar fi consecinţele.

În concluzie, s-a apreciat că hotărârea secţiei pentru judecători este legală şi temeinică.

II. Calea de atac exercitată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul A. a solicitat anularea HPCSM nr. 515 din 04 mai 2017 şi a HPCSM nr. 336 din 23 martie 2017, prin care a fost respinsă cererea de transfer la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, pentru exces de putere.

Contestatorul critică cele reţinute de Plenul CSM referitoare la vechimea redusă la instanţă, ce reprezintă unul dintre motivele respingerii cererii sale de transfer, arătând că a formulat astfel de cereri după o lună de la numirea la Judecătoria Buzău, întrucât, pe lângă dorinţa de a se întoarce acasă, există o practică a intimatului în materie, prin care s-a aprobat transferul unor colegi de promoţie, în unele cazuri după numai opt zile de la numirea în funcţie (HCSM nr. 79 din 21 ianuarie 2014).

În sesiuni ulterioare, arată contestatorul, intimatul a admis transferul după o lună/opt luni/un an/un an şi o lună, indicându-se la fila trei din contestaţie şi numărul hotărârilor emise.

Concluzionează contestatorul că, în perioada ianuarie 2016 - martie 2017, intimatul a hotărât transferul a 15 judecători, colegi de promoţie, dar de fiecare dată, cererea sa a fost respinsă cu motivaţia vechimii reduse, de unde rezultă că nu a beneficiat de egalitate de tratament faţă de colegii săi de promoţie.

În ceea ce priveşte lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău invocată de intimat, contestatorul susţine că la sesiunea de numire a procurorilor în funcţia de judecător, sesiune desfăşurată la câteva zile după respingerea cererii sale de transfer, au fost formulate patru solicitări de către procurori pentru a fi numiţi în funcţia de judecător la Judecătoria Buzău, însă a fost admisă o singură cerere.

De asemenea, contestatorul evidenţiază că la mai puţin de o lună de la data respingerii cererii sale, Plenul CSM a respins cererea de menţinere în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani, formulată de un judecător de la Judecătoria Buzău, cu motivarea că posturile vacante vor fi ocupate prin procedurile legale prevăzute de lege, respectiv cereri de transfer, opţiuni ale candidaţilor în urma concursului de admitere în magistratură, cereri de numire a procurorilor în funcţia de judecător.

Mai mult, în motivarea HSJCSM nr. 390 din 23 martie 2017, prin care s-a admis transferul unei colege de la Judecătoria Buzău la Judecătoria Piteşti, s-a arătat că volumul de activitate al Judecătoriei Buzău este inferior mediei naţionale, deşi sunt 12 posturi de judecător vacante.

Prin contestaţia formulată se critică susţinerea intimatului cuprinsă în hotărârile atacate, prin care se arată că secţia pentru judecători a admis cererile de transfer a şase judecători care aveau însă o vechime în funcţie şi/sau la instanţă mult mai mare decât a contestatorului.

La aceeaşi şedinţă din martie 2017, în care a fost respinsă cererea contestatorului, intimatul a hotărât transferul unei colege de promoţie, D., de la Judecătoria Slobozia la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, reţinându-se că aceasta are o vechime mai mare în funcţie, de 4 ani şi 5 luni.

În cuprinsul HSJCSM nr. 400 din 23 martie 2017 prin care s-a respins în aceeaşi sesiune solicitarea de transfer a lui E. de la Judecătoria Slobozia la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a reţinut că este prioritară cererea formulată de numita D., care are o vechime în funcţie de 4 ani şi 5 luni.

Însă, dna judecător B. (care a fost transferată de la Judecătoria Buzău la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti) şi dl. Judecător E., au aceeaşi vechime în funcţie şi la instanţă şi sunt colegi de promoţie.

Dacă în cazul Judecătoriei Slobozia s-ar fi luat în considerare criteriul vechimii la instanţă, astfel cum s-a întâmplat la Judecătoria Buzău, cel care ar fi avut câştig de cauză ar fi fost dl. Judecător E. ce avea 3 ani şi 2 luni vechime la instanţă, faţă de 1 an şi 1 lună vechime a dnei judecător D.

Per a contrario, dacă în cazul Judecătoriei Buzău s-ar fi luat în considerare vechimea în funcţie (cazul Judecătoriei Slobozia), cel care ar fi avut câştig de cauză ar fi fost contestatorul, deoarece dna judecător B. avea o vechime la instanţă de 3 ani şi 2 luni.

Contestatorul susţine astfel că intimatul a aplicat în mod discreţionar criteriile regulamentare şi nu i s-a acordat egalitate de tratament faţă de cererea dnei judecător D.

În plus, contestatorul evidenţiază faptul că avizele sale au fost pozitive, în schimb dna judecător D. a primit avize negative, inclusiv de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti unde a fost transferată.

Un alt argument prezentat de contestator este acela că toate cererile sale anterioare au fost respinse motivându-se situaţia dificilă a Judecătoriei Buzău, deşi alţi cinci colegi au fost transferaţi la alte instanţe.

Se mai invocă faptul că intimatul nu a analizat cumulativ criteriile enumerate limitativ de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor aprobat prin HPCSM nr. 193/2006, ci a analizat şi a avut în vedere un singur criteriu, singurul de natură să o avantajeze pe dna judecător B., vechimea la instanţă.

Dacă se analizează situaţia Judecătoriei Buzău la sesiunea din 21 martie 2017, rezultă că secţia pentru judecători a adoptat o hotărâre contradictorie faţă de cele adoptate la precedenta sesiune de transferuri, când cererea judecătoarei B. fost respinsă cu motivaţia că nu va desfăşura activitate de judecată efectivă, întrucât se află în concediu de maternitate, situaţia menţinându-se şi la sesiunea ulterioară, când a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător.

În fine, contestatorul critică exprimarea părtinitoare a intimatului, care consideră că urmăreşte doar scopul de a funcţiona la o instanţă sau parchet din Bucureşti, fără a ţine seama de interesele altor colegi sau de al justiţiei, în ansamblu.

Mai precizează contestatorul că este stabilit în Bucureşti de 10 ani, că nu are nicio rudă în oraşul Buzău şi nu intenţionează să se stabilească, iar distanţa dintre cele două localităţi este de 230 km. dus-întors şi presupune costuri financiare ridicate.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Printr-o primă critică, contestatorul susţine că nu a beneficiat de egalitate de tratament faţă de colegii săi de promoţie, cărora li s-au admis cereri de transfer la scurt timp după numirea în funcţie (între 8 zile şi 1 an şi o lună), iar cererile sale au fost respinse datorită vechimii reduse la instanţă.

Critica este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale incidente în speţă ce reglementează transferul judecătorilor şi procurorilor aprobate prin HPCSM nr. 193/2006 permit autorităţii competente să aibă o marjă largă de apreciere atunci când analizează astfel de cereri.

Astfel, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor, sunt avute în vedere anumite criterii care nu sunt prevăzute într-o anumită ordine de prioritate, oricare dintre acestea într-un anumit caz concret putând fi criteriul decisiv ce a condus la admiterea/respingerea cererii.

Totodată, analizarea cererilor de transfer se face ţinând seama de numărul acestora, de situaţia instanţei de la care se cere transferul, dar şi de situaţia instanţei la care se solicită transferul.

Mai precis, cererea contestatorului a concurat atât cu cererile formulate de la Judecătoria Buzău, cât şi cu cererile formulate de alţi judecători pentru Judecătoriile sectoarelor 5 sau 3 Bucureşti.

În cadrul unei sesiuni de transferuri se face o analiză comparativă a criteriilor de vechime în funcţie/la instanţă în strânsă legătură cu cererile formulate, fără a fi obligatoriu pentru autoritatea competentă să ţină seama că prin hotărâri anterioare au fost admise cererile de transfer ale unor judecători ce aveau o vechime mică.

Principiul egalităţii de tratament presupune existenţa unor condiţii identice, însă situaţia colegilor de promoţie ai contestatorului a fost analizată cu ocazia soluţionării cererilor acestora, comparativ cu cele ale judecătorilor care au fost formulate în aceeaşi sesiune de transferuri.

Contestatorul nu a concurat cu aceştia, de unde rezultă că această critică va fi respinsă.

În ceea ce priveşte lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău, din actele dosarului rezultă faptul că Judecătoria Buzău are unul dintre cele mai mici grade de ocupare a schemei de personal dintre instanţele de la care s-a solicitat transferul.

Această împrejurare nu poate fi contrazisă prin faptul că intimatul a respins o cerere de menţinere în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani sau cereri ale unor procurori de transfer în funcţii de judecător la Judecătoria Buzău, deoarece de la această instanţă se formulează numeroase cereri de transfer ale unor persoane cu vechime mică în funcţie/instanţă, în perioada analizată existau 12 posturi vacante.

De asemenea, intimatului nu i se poate reproşa că a respins astfel de cereri, doar pentru motivul că există posturi vacante la judecătorie.

Interesul înfăptuirii justiţiei este acela ca posturile de judecător/procuror să poată fi ocupate de persoane care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege.

Referitor la faptul că intimatul a precizat următoarele:

"Plenul remarcă faptul că, aşa cum susţine şi contestatorul, în lunile octombrie 2016, februarie 2017, martie 2017, secţia pentru judecători a admis şase cereri de transfer ale unor judecători de la această instanţă, formulate însă de magistraţi cu o vechime în funcţie şi/sau la instanţă mult mai mare decât cea a domnului judecător", nu denotă o lipsă de consecvenţă şi predictibilitate în aplicarea criteriilor regulamentare referitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor.

În concret, în ceea ce o priveşte pe dna judecător D., vechimea în funcţia de judecător era de 4 ani şi 5 luni, vechime la instanţă 1 an şi o lună, motivele personale reţinute, fiind acelea de efectuare a navetei pe o distanţă de 250 km., domiciliul în Bucureşti, căsătorită, există cereri de transfer ale altor persoane la Judecătoria Slobozia.

Situaţia contestatorului este într-adevăr identică cu cea a dnei judecător D. în privinţa vechimii în funcţie - 4 ani şi 5 luni şi a vechimii la instanţă - 1 an şi o lună.

Judecătorul E., conform HSJCSM nr. 400 din 23 martie 2017 avea o vechime în funcţie de 3 ani şi 2 luni, cererea acestuia a fost respinsă, deoarece dna judecător D. avea o vechime mai mare în funcţie, de 4 ani şi 5 luni.

În privinţa dnei judecător B. s-a reţinut o vechime la instanţă de 3 ani şi 2 luni.

De remarcat că intimatul a analizat toate criteriile de departajare înscrise în art. 3 din Regulament, iar criteriul vechimii nu a fost singurul avut în vedere.

Astfel, situaţia celor doi judecători care au formulat cereri de transfer de la Judecătoria Slobozia nu este identică, cum nu este identică nici situaţia dlui judecător E. cu cea a dnei B. de la Judecătoria Buzău.

În privinţa avizelor obţinute de candidaţi, acestea nu sunt conforme, astfel că intimatul are posibilitatea să aprecieze situaţia fiecăruia, prin raportare la toate criteriile analizate.

Contestatorul consideră, printr-o altă critică adusă hotărârilor atacate, că intimatul nu a analizat cumulativ criteriile enumerate de art. 3 din Regulament, ci a avut în vedere un singur criteriu, vechimea la instanţă.

De asemenea, faptul că dna judecător B. este căsătorită şi are un copil, reprezintă o circumstanţă personală care poate conduce la luarea unei hotărâri de admitere a cererii de transfer a acesteia.

Motivarea admiterii cererii de transfer a dnei judecător B. la sesiunea din martie 2017 nu este contradictorie cu cea reţinută în Hotărârea nr. 111 din 09 februarie 2017, deoarece cu acea ocazie s-au analizat comparativ cererile a cinci judecători, fiind preferat cel cu vechimea cea mai mare în funcţie, iar cele arătate în privinţa judecătoarei reprezintă o motivare subsidiară (faptul că aceasta se află în concediu pentru creşterea copilului şi nu va activa efectiv în perioada următoare).

În situaţia de faţă, prin HSJCSM nr. 336 din 23 martie 2017, s-a reţinut că dna judecător B. are cea mai mare vechime în instanţă faţă de ceilalţi solicitanţi printre care şi contestatorul, astfel încât soluţia nu era lipsită de predictibilitate, deoarece în ambele cazuri s-a ţinut seama de vechimea cea mai mare, fie la instanţă, fie în funcţie.

Cu privire la exprimarea "părtinitoare" a intimatului în legătură cu scopul cererilor formulate de contestator, se constată lipsa de temeinicie a criticii, sensul celor afirmate fiind acela de a evidenţia modul în care se analizează cererile de transfer în general, ţinându-se seama de justiţie în ansamblul său, dar şi de interesele celorlalţi solicitanţi.

Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că prin hotărârile atacate, intimatul a respectat întru totul dispoziţiile legale incidente, dreptul de apreciere a fost exercitat în conformitate cu prerogativele şi atribuţiile sale, fără să fie incidente disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, referitoare la excesul de putere.

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată, contestaţia va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 515 din 4 mai 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi Hotărârii nr. 336 din 23 martie 2017 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT