Rural development grant recovery quashed; artificiality of conditions not proven

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 iunie 2015, sub nr. x/35/2015, urmare a regulatorului de competenţă de soluţionare a cauzei prin Decizia civilă nr. 2062 din 18 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea, ca nelegală şi netemeinică, a Deciziei nr. 18.370 din 03 iunie 2014 prin care s-a respins de către pârâtă, contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014, prin care a solicitat revocarea acestui act şi, în consecinţă, anularea procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 24 martie 2014 încheiat la data de 14 martie 2014, prin care s-a stabilit obligarea reclamantei la plata unui debit în cuantum de 412.687,50 RON, reprezentând 93.261,54 euro către Agenţie, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 184 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

A anulat Decizia nr. 18370 din 03 iunie 2014 emisă de A.F.I.R. de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 martie 2014, emis de A.F.I.R.

A anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 9791 din 24 martie 2014 emis de A.F.I.R.

A obligat pârâta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxe de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SRL, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În concret, recurenta a susţinut următoarele:

În mod nelegal a fost admisă acţiunea, instanţa de fond motivând că în speţă nu sunt întrunite condiţiile pentru a constata existenţa condiţiilor artificiale.

În acest sens, se precizează că, noţiunea de condiţii artificiale deşi nu este definită propriu-zis şi reglementată expres în legislaţia internă sau europeană, aceasta îşi găseşte sediul în dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al consiliului în ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală:

Art. 4 alin. (8) fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Acest articol a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-343/12 Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene statuându-se că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, în aceasta privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

S-a demonstrat în opinia recurentei crearea unui cadru de interdependenţă financiară între Societatea A. SRL şi Societatea B. SRL, fiind evident că obiectivul Măsurii 312 nu a fost atins, în sensul că nu s-au finanţat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcţionează, ci s-a finanţat practic o singură entitate (o familie) a cărei activitate profită doar acesteia.

În determinarea elementelor subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal. La verificarea prezentei finanţări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca şi elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale:

1. Indicatori externi fizici:

Societatea A. SRL - are ca asociat unic pe C. care locuieşte în Negreşti-Oaş, judeţ Satu Mare. Societatea B. SRL - asociat unic D., locuieşte în Negreşti-Oaş, judeţ Satu Mare.

Societatea B. SRL este principalul client (Contract nr. x din 01 iunie 2012), dar şi furnizor al Societăţii A. SRL, conform documentelor financiar-contabile transmise.

2. Indicatori funcţionali - legali:

Există grade de rudenie între persoanele din conducerea Societăţii A. SRL prin persoana dnei. C., reprezentantul legal al proiectului, care la data depunerii cererii de finanţare deţinea şi calitatea de administrator cu contract suspendat în perioada 01 aprilie 2012 - 01 aprilie 2014 la Societatea B. SRL - D. - asociat unic la Societatea B. SRL, este rudă cu dna. C.

3. Indicatori de afacere/contabili/financiari:

Societatea B. SRL prin asociatul unic şi administratorul D. s-a folosit de d-na C., în calitate de salariat şi de afin, ca persoană interpusă, pentru a cumpăra în numele şi pe seama acesteia Societatea A. SRL, care avea aprobat şi neimplementat, la data cumpărării, Contractul de Finanţare încheiat cu E. pentru cofinanţarea din fonduri publice nerambursabile. La momentul cumpărării utilajelor prevăzute în proiect, în actele financiar contabile figurează că asociatul unic a depus numerar din fonduri proprii, dar după încasarea tranşei nr. 2, tranşă finală în (17 iulie 2012) în valoare de 261.911 RON, SC A. SRL a virat (a returnat) lui Societăţii A. SRL suma de 265.000 RON (19 iulie 2012) Lunar, în apropierea datei de 24 a lunii respective, SC B. SRL, virează suma de aproximativ 3.000 RON, astfel încât Societatea A. SRL să poată acoperi cheltuielile legate de plata salariilor, impozitul pe salarii şi firma de contabilitate, sau alte cheltuieli (F., impozit pe profit, etc). - personalul Societăţii A. SRL, format din 5 angajaţi, este fost şi/sau actual personal la SC B. SRL.

Aspectele prezentate mai sus indică faptul că există atât elemente obiective cât şi subiective care indică premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin Măsura 312.

Astfel, neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare cât şi ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeaşi măsură - situaţie interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 224/2008, Regulamentul (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis şi Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312.

Prin urmare, în cadrul ajutoarelor de stat "de minimis", sprijinul pentru o investiţie în cadrul FEADR este limitat la un maximum de 200.000 euro pe o durată de trei ani. În cazul în care un beneficiar, împotriva acestor reguli, doreşte să primească finanţare mai mare decât limita acceptată într-o perioadă de 3 ani, va trebui ca în mod fraudulos să creeze o situaţie artificială pentru a obţine finanţare în cadrul programului pentru a doua sau a treia oară.

Se mai arată că în mod incorect instanţa de fond a apreciat că "reclamanta a demonstrat că îşi desfăşoară activitatea în mod independent", înţelegând prin aceasta că este întreprindere autonomă.

Societăţile analizate sunt întreprinderi legate acestea acţionând pe aceiaşi piaţă sau pieţe adiacente, astfel cum acestea sunt definite prin prevederile Legii nr. 346/2004, aşa încât calculul este evident diferit, astfel cum reiese din anexa 4.1. pe care o anexăm în cadrul probei cu înscrisuri.

În aceste condiţii este evident că, solicitantul prin completarea Anexei 4.1. a furnizat informaţii incorecte dat fiind faptul că cele două societăţi în cauză sunt întreprinderi legate.

A treia critică adusă hotărârii recurate are în vedere faptul că instanţa de fond a considerat în mod eronat că procesul-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 este nelegal dat fiind faptul că anterior a fost emis procesul-verbal nr. x din 19 februarie 2013, prin care echipa de control constatase că nu se confirmă suspiciunea de neregulă.

Neregulile constatate prin titlul executoriu contestat în prezentul dosar constau în crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării, fapt ce are ca efect obţinerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis".

Împrejurarea că în anul 2013 activitatea Societăţii A. SRL a mai făcut obiectul unei verificări în urma căruia din elementele prezente de beneficiar şi verificate de echipa de control nu au condus la concluzia că au fost create condiţii artificiale nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014.

Prin urmare, astfel cum rezultă din prevederile contractuale, agenţia recurentă are dreptul şi obligaţia să efectueze controale ori de câte ori este necesar iar în cazul depistării unor nereguli se impune retragerea finanţării nerambursabile afectată de neregula constatată.

Prin emiterea procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 nu este încălcat principiul irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil şi nici nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, se învederează că prin emiterea procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 nu este revocat procesul-verbal de constatare nr. x din 19 februarie 2013, nefiind nicio menţiune cuprinsă în titlul executoriu în acest sens.

Dacă s-ar accepta opinia, potrivit căreia recurenta avea posibilitatea de a verifica, anterior selectării cererii de finanţare, toate aspectele menţionate în procesul-verbal de constatare, acest lucru nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar Autoritatea Contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite în faza de control ex-post.

De altfel, în privinţa acestei situaţii, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autorităţile de monitorizare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de L'interieur, de L'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

În drept, se invocă dispoziţiile noului C. proc. civ., Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006, O.U.G. nr. 41/2014, Regulamentului (CE) 65/2011, O.G. nr. 66/20114, H.G. nr. 875/2011, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, Contractul de finanţare şi Anexele la contract.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă Societatea A. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta intimată a susţinut în esenţă că din probele administrate în cauză nu s-a demonstrat faptul ca între reclamantă în calitate de interpus şi Societatea B. SRL în calitate de interponent ar fi existat intenţia de a disimula. Astfel, nu s-a demonstrat că Societatea B. SRL ar fi dorit să achiziţioneze anterior aceste utilaje ca să se poată crea premisa unei eventuale înţelegeri intervenite între noi cu privire la achiziţionarea acestora.

Se mai susţine că, Societatea reclamantă funcţionează independent având în derulare şi alte contracte, altele decât cel încheiat cu Societatea B. SRL, iar din documentele financiar contabile rezultă că cele trei noi contracte sunt acoperite de facturi şi mişcări băneşti.

În aceste condiţii este cert ca activitatea societăţii reclamante nu poate fi apreciată ca fiind strâns legată de activitatea societăţii Societatea B. SRL nu este principalul client şi nici furnizor al societăţii reclamante.

În drept, se invocă art. 205 C. proc. civ.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea din 05 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 184 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 25 septembrie 2017.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. 18.370 din 03 iunie 2014 prin care de soluţionare a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014, precum şi de anulare a procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 24 martie 2014 încheiat la data de 14 martie 2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plata a unui debit în cuantum de 412.687,50 RON, reprezentând 93.261,54 euro, către intimata recurentă.

În esenţă, prin cele două acte administrative se reţine cu titlu de concluzii, în urma reverificării eligibilităţii proiectului "Achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la Societatea A. SRL în localitatea Tasad, judeţul Bihor", că acest proiect a suferit o modificare substanţială în perioada de monitorizare. În concret, s-a reţinut că actele/faptele beneficiarului Societatea A. SRL au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine măsurii de sprijin, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului nejustificat în favoarea Societăţii B. SRL care funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă.

Instanţa de fond a reţinut în principal, în justificarea soluţiei de anulare a actelor administrative contestate că, în cauză, nu a fost demonstrată concluzia creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, deoarece nu este dovedită intenţia de a disimula, respectiv existenţa elementului subiectiv.

Soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor administrative contestate, este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În cauză este vorba despre Măsura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi şi se încadrează în Axa III - Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale şi are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economie rurale, prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.

Reclamanta a încheiat contractul de finanţare nr. C312M 011060500071 din 05 aprilie 2011 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul "Achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la Societatea A. SRL în localitatea Tasad, judeţul Bihor".

Suspiciunea de neregulă reţinută în sarcina reclamantei cum că ar fi creat în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului nejustificat în favoarea Societăţii B. SRL care funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă a fost susţinută de următoarele elemente, analizate simultan şi comparativ de agenţii instrumentatori:

1. Indicatori externi fizici:

- Societatea A. SRL - are ca asociat unic pe C. care locuieşte în Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare.

- Societatea B. SRL - asociat unic D., locuieşte în Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare.

Societatea B. SRL este principalul client (Contract nr. x din 01 iunie 2012), dar şi furnizor al Societăţii A. SRL, conform documentelor financiar contabile transmise.

2. Indicatori funcţionali - legali:

Există grade de rudenie între persoanele din conducerea Societăţii A. SRL prin persoana d-nei C., reprezentantul legal al proiectului, care la data depunerii cererii de finanţare deţinea şi calitatea de administrator cu contract suspendat în perioada 01 aprilie 2012 - 01 aprilie 2014 la Societatea B. SRL.

D. - asociat unic la Societatea B. SRL, este rudă cu d-na C.

3. Indicatori de afacere/contabili/financiari:

- Societatea B. SRL prin asociatul unic şi administratorul D. s-a folosit de d-na C., în calitate de salariat şi de afin, ca persoană interpusă, pentru a cumpăra în numele şi pe seama acesteia societatea Societatea A. SRL, care avea aprobat şi neimplementat, la data cumpărării. Contractul de Finanţare încheiat cu E. pentru cofinanţarea din fonduri publice nerambursabile.

- La momentul cumpărării utilajelor prevăzute în proiect, în actele financiar contabile figurează că asociatul unic a depus numerar din fonduri proprii, dar după încasarea tranşei nr. 2, tranşă finală în (17 iulie 2012) în valoare de 261.911 RON, SC A. SRL a virat (a returnat) Societăţii B. SRL suma de 265.000 RON (19 iulie 2012). Lunar, în apropierea datei de 24 a lunii respective, Societatea B. SRL, virează suma de aproximativ 3.000 RON, astfel încât SC A. SRL să poată acoperi cheltuielile legate de plata salariilor, impozitul pe salarii şi firma de contabilitate, sau alte cheltuieli (F., impozit pe profit, etc).

- Personalul SC A. SRL, format din 5 angajaţi, este fost şi/sau actual personal la Societatea B. SRL.

Aceste aspecte indică în opinia recurentei faptul că există atât elemente obiective cât şi subiective care indică premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin Măsura 312.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene - "actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-434/12 Slancheva sila Eood interpretând art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, a statuat în sensul că:

"Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, în aceasta privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Revine astfel prezentei instanţe să observe dacă din împrejurările obiective ale cauzei se poate concluziona că finalitatea urmărită de schema de ajutor (FEADR) nu poate fi atinsă şi că, potrivit celui de-al doilea element, există indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între persoanele în cauză, alături de legăturile juridice, economice şi/sau persoanele implicate.

Este de remarcat că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat şi că cererea de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR nu poate fi respinsă pentru simplul motivul că proiectul nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

Obiectivul general al schemei de ajutor de minimis pentru Măsura 312 este creşterea şi menţinerea numărului locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală, crearea de microîntreprinderi şi reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

În cauză aceste obiectiv nu este încălcat.

În ce priveşte indicatorii externi fizici, este adevărat că societatea reclamantă are încheiat Contractul nr. x din 01 iunie 2012 cu Societatea B. SRL, însă reclamanta mai are încheiate alte trei contracte, aflate în derulare, cu următorii parteneri:

- Societatea G. SRL - Contract nr. x din 01 august 2013;

- Societatea H. SRL - Contract nr. x din 10 ianuarie 2014;

- I. - Contract nr. x din 15 ianuarie 2014.

Din această perspectivă e nesusţinută concluzia pârâtei recurente conform căreia Societatea B. SRL este principalul client al reclamantei, concluzia corectă fiind că este unul dintre clienţii acesteia.

Referitor la indicatorii funcţionali - legali reţinuţi în actele contestate este cert că administratorul SC A. SRL în persoana numitei C. este afin şi nu rudă, cum se susţine de recurentă, cu D. administratorul Societăţii B. SRL, fiind nora acestuia. De altfel, nu este clar în optica recurentei legăturile existente între cei doi administratori, prin cererea de recurs, precum şi în actele administrative contestate fiind înfăţişaţi fie soţie, fie rude, fie afini. Însă, la data depunerii cererii de finanţare numita C. nu figura în calitate de administrator al Societăţii B. SRL cu mandatul suspendat, ci de angajat al acestei societăţi în temeiul contractului individual de muncă nr. 1001340 din 20 aprilie 2010, ale cărui efecte erau suspendate la acel moment.

În fine, împrejurarea că Societatea B. SRL prin asociatul unic şi administratorul D. s-a folosit de d-na C., în calitate de salariat şi de afin, ca persoană interpusă, pentru a cumpăra în numele şi pe seama acesteia Societatea A. SRL, care avea aprobat şi neimplementat, la data cumpărării contractul de finanţare încheiat cu E. pentru cofinanţarea din fonduri publice nerambursabile, inclusă în cadrul indicatorilor de afacere/contabili/financiari, este o concluzie şi nu un element definitoriu al acestor indicatori, care nu este susţinută de vreun element probator.

În cauză, aşa cum în mod temeinic a reţinut instanţa de fond, nu s-a reuşit a se demonstra că utilajele achiziţionate prin contractul de finanţare încheiat ar fi ajuns în mod indirect în patrimoniul Societăţii B. SRL sau că aceste utilaje ar servi în principal intereselor acestei societăţi ori existenţa vreunei înţelegeri oculte între cei doi administratori în scopul arătat.

De asemenea, afirmaţia cum că după încasarea tranşei nr. 2, tranşă finală în (17 iulie 2012) în valoare de 261.911 RON, Societatea A. SRL a virat (a returnat) Societăţii B. SRL suma de 265.000 RON (19 iulie 2012), este incorectă parţial, viramentul a fost efectuat cu titlu de plată pentru achiziţionarea a încă unui utilaj tip Excavator J. şi nu cu titlu de restituire împrumut.

De altfel, aspectele relevate mai sus, au fost invocate şi probate de reclamantă în cadrul punctului de vedere făcut după comunicarea proiectului de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi în cadrul contestaţiei administrative exercitate împotriva procesului-verbal emis, fără a rezulta din cuprinsul înscrisurilor constatatoare că organul emitent le-a analizat şi combătut, pentru a-şi menţine punctul de vedere din proiectul la procesual-verbal, starea de fapt şi concluziile acestuia fiind preluate fără modificări în procesul-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 şi în Decizia nr. 18.370 din 03 iunie 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative.

Faţă de cele expuse în precedent, Înalta Curte poate concluziona că societatea reclamantă prin conduita sa nu a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului nejustificat în favoarea Societăţii B. SRL care funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă, Societatea A. SRL acţionând în mod independent pe piaţă, astfel că neregula reţinută în sarcina ei nu există.

Întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19 februarie 2013 este irelevantă în prezenta cauză, întrucât la baza întocmirii acestuia, cu consecinţa reţinerii inexistenţei unei abateri, au stat relaţiile existente între Societatea A. SRL şi Societatea K. SRL. Legăturile dintre reclamantă şi Societatea B. SRL au fost verificate numai din prisma sediului sau acţionariatului, perspectivă diferită de cea din prezentul proces-verbal.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 184 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT