Obligation to publish reasoned decisions on grading appeals in professional admission examinations under the Framework Regulation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la motivarea soluţionării contestaţiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Regulamentul de examen; anularea parţială a Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar; anularea întrebării nr. 38 Grila 1 din subiectele de examen pentru candidaţii la profesia de avocat stagiar din data de 15 septembrie 2014 şi obligarea pârâtei la acordarea punctajului integral corespunzător acesteia reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (6) din Regulamentul de examen; obligarea pârâtei la reevaluarea lucrării în urma acestei anulări, modificarea în consecinţă a punctajului şi declararea ca admis a reclamantului; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesie a reclamantului.

În motivare, reclamantul a arătat că a susţinut în data de 15 septembrie 2014 examenul de admitere în profesia de avocat, organizat anual de către U.N.B.R., în vederea obţinerii titlului de avocat stagiar, obţinând 69 de puncte din 100, faţă de minimul de 70 necesare, îndeplinind totodată criteriul complementar obligatoriu referitor la obţinerea de minimum 10 puncte la fiecare dintre cele 5 discipline de examen. În urma acestui rezultat, a fost declarat respins.

În urma susţinerii examenului şi a afişării baremului, a formulat o contestaţie la barem, invocând unele neregularităţi din formularea subiectelor şi a variantelor de răspuns considerate corecte, care contraveneau în mod izbitor cu dispoziţiile legale prin raportare la care a fost evaluat. Soluţionarea contestaţiilor la barem nu s-a realizat în intervalul de timp prevăzut de către Regulamentul de examen iar motivarea soluţionării acestor contestaţii, care trebuia realizată în termen de 3 zile de la afişare, conform art. 21 alin. (3) din acelaşi Regulament, nu a fost făcută până la momentul introducerii acţiunii.

În condiţiile încălcării repetate a Regulamentului de examen de către organele de conducere a profesiei, precum şi pentru neregularităţile de fapt şi de drept reţinute atât cu ocazia formulării subiectelor, cât şi a rezolvării contestaţiilor, reclamantul a considerat că evaluarea sa la examenul din data de 15 septembrie 2014 nu reflectă adevărul.

De asemenea, reclamantul şi-a motivat pretenţiile prin lipsa de transparenţă afişată de către organizatorii acestui examen, precum şi repetatei încălcări a Regulamentului de examen de către chiar cei care l-au întocmit (Decizia nr. 128 din 08 iulie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R.), respectiv nerespectarea termenului de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare pentru soluţionarea contestaţiilor la barem, prevăzut la art. 21 alin. (3), în condiţiile în care termenul limită de contestare a fost 16 septembrie 2014, ora 15:00, iar rezultatele soluţionării au fost afişate după aproximativ 67 de ore, în data de 19 septembrie 2014.

De asemenea, reclamantul a invocat neafişarea motivării soluţiilor contestaţiilor la barem în 3 zile de la termenul prevăzut pentru soluţionarea acestora, în conformitate cu art. 21 alin. (3).

Reclamantul a apreciat că, în raport de aceste motive, Decizia nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. privind validarea examenului de admitere în profesia de avocat este nelegală, în sensul în care examenul s-a desfăşurat cu încălcarea gravă a Regulamentului şi a drepturilor candidaţilor.

În drept, a fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi Deciziei nr. 128 din 08 iulie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R conţinând Regulamentul-cadru pentru organizarea examenului de admitere în profesia de avocat.

1.2. Apărările formulate în cauză

Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat, cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea UNBR la motivarea soluţionării contestaţiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, că este neîntemeiat având în vedere faptul că la data de 19 septembrie 2014 a fost publicat procesul-verbal privind soluţionarea contestaţiilor la barem formulate de candidaţii care s-au prezentat la proba de examen din data de 15 septembrie 2014 al Comisiei Naţionale de Examen. Acest proces-verbal reprezintă rezultatul analizei contestaţiilor formulate de către Comisia Naţională de Examen, fiind admise contestaţiile în ce priveşte o parte din întrebări, iar celelalte contestaţii fiind respinse.

Analizând dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Regulamentul-Cadru, rezultă că nu este definită modalitatea în care trebuie să fie motivată soluţionarea contestaţiilor, astfel încât s-a considerat că modalitatea în care a procedat la soluţionarea contestaţiilor Comisia Naţională de Examen este cea corectă şi au fost respectate dispoziţiile legale.

În ce priveşte termenul de afişare a rezultatelor la contestaţii, s-a arătat că acestea au fost afişate pe data de 19 septembrie 2014, iar depăşirea termenului prevăzut în Regulamentul-Cadru cu mai puţin de 24 de ore nu poate atrage anularea Deciziei menţionate deoarece reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări, aşa cum expres prevede Legea nr. 554/2004, simpla publicare a rezultatelor privind soluţionarea contestaţiilor cu o întârziere de mai puţin de 24 de ore neputând fi vătămătoare per se. Mai mult, termenul în care au fost soluţionate contestaţiile este unul rezonabil în raport de numărul mare al acestora.

PENTru aceste motive, având în vedere faptul că examenul de admitere în profesia de avocat - sesiunea 2014 s-a desfăşurat cu respectarea Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat, a Statutului profesiei de avocat şi a Regulamentului-Cadru de examen, simpla afişare a rezultatelor contestaţiilor la baremele de evaluare cu o întârziere de mai puţin de 24 de ore nu poate atrage anularea Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014, şi având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări ca urmare a acestui fapt, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. C. proc. civ., Legii nr. 51/1995, Statutului profesiei de avocat şi Regulamentului-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar.

1.3. Reclamantul A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi argumentelor invocate de către pârâta prin întâmpinare şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâtei îi revenea obligaţia de a publica motivarea soluţiilor date contestaţiilor.

Referitor la depăşirea termenului de afişare a rezultatelor soluţionării contestaţiilor la barem, pârâta afirmă ca simpla depăşire a termenului cu mai puţin de 24 de ore nu poate fi vătămătoare per se, însă trebuie să se ia în considerare faptul că această depăşire reprezintă încă o încălcare a propriului Regulament. În fapt, parata recunoaşte faptul ca nu are nicio problema în a-şi încălca propriile regulamente, atât timp cât aceste încălcări sunt - conform propriilor aprecieri - "nevătămătoare".

În drept, au fost invocate dispoziţiile Deciziei nr. 128 din 08 iulie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R, conţinând Regulamentul-cadru pentru organizarea examenului de admitere în profesia de avocat.

1.4. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 697 din 12 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a obligat pârâta să motiveze soluţiile date cu privire la contestaţiile la baremul din data de 15 septembrie 2014.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ. a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

În fapt, instanţa a reţinut că reclamantul s-a înscris pentru a susţine examenul de admitere în profesia de avocat organizat la data de 15 septembrie 2014, iar în urma susţinerii acestui examen a obţinut 69 de puncte din 100. Prin urmare, Comisia de examen l-a declarat pe reclamant respins.

Prin Decizia nr. 148 din 29 septembrie 2014 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Permanentă a fost validat examenul de primire în profesie ca avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice şi a rezultatelor acestora.

Împotriva acestui rezultat a fost formulată contestaţie de către reclamant, care a fost respinsă de către comisia de examinare. De asemenea, reclamantul a formulat contestaţie la barem.

Instanţa a reţinut că poate face obiectul controlului instanţei de contencios administrativ doar legalitatea examenului de admitere în profesia de avocat susţinut de reclamant la data de 15 septembrie 2014, respectiv verificarea organizării acestui examen în conformitate cu Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice aprobat prin Decizia nr. 128 din 08 iulie 2014 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România - Comisia Permanentă.

Reclamantul a criticat legalitatea întrebării nr. 38 din Grila nr. 1, susţinând că niciunul dintre răspunsurile la aceasta nu se încadra în tematica examenului.

Cu privire la această critică, potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) din Regulamentul-cadru "Comisiile de elaborare a subiectelor au în principal următoarele atribuţii: a (...) subiectele să fie în concordanţă cu tematica şi bibliografia aprobate şi publicate de Consiliul U.N.B.R. (...)".

În condiţiile în care întrebarea nr. 38 din Grila nr. 1 se referă la moştenirea legală, iar această materie este menţionată la pct. F.1 din tematica aprobată pentru examenul de primire în profesia de avocat - avocaţi stagiari, Curtea a constatat că această întrebare a fost elaborată în conformitate cu Regulamentul-cadru.

În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamant cu privire la modalitatea concretă în care a fost examinat de către Comisie, instanţa a constatat că singura autoritate competentă să efectueze examinarea candidaţilor, inclusiv a reclamantului, este Comisia de examen, instanţa de judecată neputându-se substitui acesteia.

În condiţiile în care instanţa nu poate efectua un control al temeiniciei notei acordate reclamantului, aceasta nu are nici competenţa de a proceda la reexaminarea reclamantului, pentru argumente identice celor expuse anterior.

Având în vedere împrejurarea că instanţa a ajuns la concluzia netemeiniciei capătului de cerere având ca obiect anularea întrebării nr. 38 din Grila nr. 1, ţinând cont de caracterul de dependenţă ce există între acest capăt de cerere şi capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea punctajului integral corespunzător acesteia reclamantului, obligarea pârâtei la reevaluarea lucrării în urma acestei anulări, modificarea în consecinţă a punctajului şi declararea ca admis a reclamantului, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesie a reclamantului şi anularea parţială a Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate şi aceste capetele de cerere, reţinând în acest sens că lipseşte fundamentul acestor pretenţii, respectiv nelegalitatea întrebării nr. 38 din Grila nr. 1.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului conform căreia Decizia nr. 148 din 29 septembrie 2014 este nelegală datorită nerespectării termenului de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare pentru soluţionarea contestaţiilor la barem, Curtea a apreciat că este neîntemeiată întrucât eventuala nerespectare a termenului de soluţionare a contestaţiilor nu este de natură a atrage nulitatea în condiţiile în care nu se dovedeşte existenţa unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, reclamantul nu a invocat şi nici dovedit existenţa unei astfel de vătămări.

Pe de altă parte, este întemeiat capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la motivarea soluţionării contestaţiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014.

Astfel, Curtea a reţinut că potrivit art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru "Contestaţiile se soluţionează de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Baremul definitiv stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică de îndată pe pagina web a INPPA şi la sediul acesteia, precum şi la localurile unde se desfăşoară examenul. Soluţiile se motivează în termen de 3 zile, calculate începând de la termenul prevăzut pentru finalizarea soluţionării contestaţiilor."

În cauza de faţă, Curtea a observat că apărătorul pârâtei a precizat în cadrul şedinţei publice că ar exista o motivare a soluţiilor date contestaţiilor la baremul examenului de admitere în profesie susţinut la data de 15 septembrie 2014, însă nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, deşi potrivit art. 205 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. avea obligaţia de a depune dovezi cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere odată cu întâmpinarea, sub sancţiunea decăderii. De asemenea, pârâta nu a depus dovezi cu privire la motivarea soluţiilor pronunţate cu privire la contestaţiile la barem nici în cadrul şedinţei publice, în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, având în vedere raţiunea pentru care a fost instituită obligaţia motivării, respectiv excluderea posibilităţii de arbitrariu în modalitatea de soluţionare a contestaţiilor la barem, precum şi oferirea posibilităţii persoanelor interesate de a cunoaşte argumentele care au stat la baza soluţionării acestora, în cercul persoanelor interesate aflându-se în primul rând candidaţii care au participat la examen, fără ca sfera interesului să se reducă la aceştia, Curtea a constatat că pârâta avea obligaţia de a publica şi această motivaţie în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru.

Interpretarea avansată de pârâtă, conform căreia avea obligaţia de a publica doar modalitatea de soluţionare a contestaţiilor, fără a publica şi motivele ce au stat la baza soluţiei adoptate, ar lipsi de conţinut art. 21 alin. (3) din Regulament întrucât ar face inutilă obligaţia motivării în condiţiile în care, pe de o parte, membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor cunosc încă de la momentul soluţionării contestaţiilor motivele ce au stat la baza adoptării soluţiilor, iar pe de altă parte ar poziţiona persoanele interesate în imposibilitatea cunoaşterii acestei motivări.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să motiveze soluţiile date cu privire la contestaţiile la baremul din data de 15 septembrie 2014 şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

2.1. Motivele de casare

Împotriva Sentinţei nr. 697 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat - darea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Consideră că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică numai în ce priveşte admiterea acţiunii în referire la obligarea U.N.B.R. la motivarea soluţiilor date cu privire la baremul la examenul din data de 15 septembrie 2014 şi, ca o consecinţă, referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esenţă, că art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru nu obligă Comisia de soluţionare a contestaţiilor la publicarea motivării soluţiilor date în contestaţii, ci numai la publicarea baremului stabilit definitiv în urma soluţionării contestaţiilor.

Conform prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. în acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile o invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care Ie consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Din încheierea şedinţei publice de la 26 februarie 2015, care reprezintă practicaua hotărârii recurate, rezultă că apărătorul U.N.B.R. a precizat că exista motivarea la soluţiile date în contestaţii şi că aceasta nu a fost depusă pentru că Regulamentul-cadru prevedea obligaţia afişării doar a rezultatelor contestaţiilor, nu şi a motivării soluţiilor date în contestaţii.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (6) din Regulamentul-cadru, se publică şi se afişează lista finală cu punctajul obţinut de candidaţi după primirea rezultatelor de la comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj. Art. 25 alin. (1) din Regulamentul-cadru prevede că se publică şi lista cuprinzând rezultatele finale ale examenului.

Din nicio dispoziţie regulamentară nu rezultă obligaţia publicării motivării soluţiilor date în contestaţii, cum eronat se reţine în sentinţă.

Chiar şi în cazul în care instanţa considera esenţială dovada motivării soluţiilor date în urma soluţionării contestaţiilor la barem, trebuia să acorde termen pentru a se putea depune şi aceste înscrisuri, iar nu să treacă la soluţionarea cauzei şi să admită acţiunea pentru capătul de cerere respectiv.

Cum instanţa nu a acordat posibilitatea de a face dovada că s-au motivat soluţiile date în urma soluţionării contestaţiilor la barem, hotărârea este nelegală, judecătorul întemeindu-şi admiterea în parte a acţiunii tocmai pe nedepunerea motivării respective.

Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată de către instanţa de fond, deoarece se impunea ca acţiunea promovată de reclamant să fie respinsă ca neîntemeiată, solicită ca instanţa de recurs să oblige pe reclamant să suporte cheltuielile de judecată făcute de U.N.B.R. la prima instanţă, precum şi pe cele din prezentul recurs.

Ca atare, conform prevederilor art. 496 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamantul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată făcute de U.N.B.R. la instanţa de fond şi în recurs.

2.2. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă, acesta a arătat că, în cadrul şedinţei publice din data de 26 februarie 2015, apărătorul pârâtei a declarat că motivarea soluţionării contestaţiilor ar exista, afirmaţie care la acel moment a părut o simplă alegaţie, dat fiind că nu a fost făcută nicio referire la cazul în speţă. În plus, aşa cum reclamantul a depus la sfârşitul şedinţei de judecată propriul înscris ca dovadă, similar ar fi trebui să procedeze şi pârâta, iar nu să invoce ulterior ca motiv de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - darea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În situaţia de faţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect atât ambiguitatea formulării apărătorului pârâtei, cât şi decăderea din termenul de a propune dovezi, întrucât deşi a afirmat că ar exista o motivare a soluţiilor date la baremul examenului de admitere în profesie, nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, deşi potrivit art. 205 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. avea obligaţia de a depune dovezi cu care să se apere împotriva fiecărui capăt de cerere odată cu întâmpinarea, sub sancţiunea decăderii.

De asemenea, pârâta nu a depus dovezi în acest sens nici în cadrul şedinţei publice, în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În această situaţie, argumentele recurentei-pârâte conform cărora instanţa trebuia să acorde termen pentru a se putea depune aceste înscrisuri, iar nu să treacă la soluţionarea cauzei sunt nefondate.

De asemenea, pentru evitarea unei eventuale neînţelegeri privind executarea obligaţiilor stabilite prin hotărârea instanţei, solicită indicarea expresă de către instanţă a modalităţii prin care recurenta-pârâtă urmează să publice motivarea soluţionării contestaţiilor, şi anume pe paginile de web ale U.N.B.R. (www.unbr.ro), respectiv i.N.P.P.A. (www.inppa.ro), în conformitate cu art. 21 din Regulamentul de examen.

În acelaşi sens, solicită instanţei să precizeze în hotărâre momentul compensării cheltuielilor după rămânerea definitivă a deciziei instanţei de recurs, şi anume în termen de 15 zile după publicarea de către recurenta-pârâtă a motivării soluţionării contestaţiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, în forma stabilită de către instanţă.

Faţă de cele de mai sus, în conformitate cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., solicită recursul formulat de recurenta-pârâtă şi să menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 9 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

3.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul declarat de UNBR este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de recurs vizează interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat care, susţine recurenta, nu obligă Comisia de soluţionare a contestaţiilor la publicarea motivării soluţiilor date în contestaţii ci numai la publicarea baremului stabilit definitiv în urma soluţionării contestaţiilor.

Textul regulamentului are următorul conţinut:

"Contestaţiile se soluţionează de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Baremul definitiv stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică de îndată pe pagina web a INPPA şi la sediul acesteia, precum şi la localurile unde se desfăşoară examenul. Soluţiile se motivează în termen de 3 zile, calculate începând de la termenul prevăzut pentru finalizarea soluţionării contestaţiilor."

Sub aspect procedural este de reţinut că, potrivit Regulamentului de examen, contestaţiile privind formularea subiectelor şi corectitudinea baremului de notare se soluţionează, în termen de maxim 48 de ore de la primirea acestora, de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor a I.N.P.P.A. desemnată de Consiliul de Conducere al I.N.P.P.A.

Comisia de soluţionare a contestaţiilor are obligaţia de a soluţiona toate contestaţiile relative la formularea subiectelor şi corectitudinea baremului de notare, soluţionare ce trebuie să se materializeze în procese-verbale care, în opinia instanţei de control judiciar, trebuie puse la dispoziţia candidaţilor.

Astfel, se impun a fi validate considerentele instanţei de fond cu privire la raţiunea pentru care a fost instituită obligaţia motivării, respectiv excluderea posibilităţii de arbitrariu în modalitatea de soluţionare a contestaţiilor la barem, precum şi oferirea posibilităţii persoanelor interesate de a cunoaşte argumentele care au stat la baza soluţionării acestora, în cercul persoanelor interesate aflându-se în primul rând candidaţii care au participat la examen, fără ca sfera interesului să se reducă la aceştia.

Corect reţine Curtea că publicarea doar a modalităţii de soluţionare a contestaţiilor, fără a publica şi motivele ce au stat la baza soluţiei adoptate, ar lipsi de conţinut art. 21 alin. (3) din Regulament întrucât ar face inutilă obligaţia motivării în condiţiile în care, pe de o parte, membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor cunosc încă de la momentul soluţionării contestaţiilor motivele ce au stat la baza adoptării soluţiilor, iar pe de altă parte ar poziţiona persoanele interesate în imposibilitatea cunoaşterii acestei motivări.

În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut că apărătorul pârâtei a precizat în cadrul şedinţei publice că ar exista o motivare a soluţiilor date contestaţiilor la baremul examenului de admitere în profesie susţinut la data de 15 septembrie 2014, însă nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens.

Cu privire la aceste susţineri, Înalta Curte constată că dovezile invocate de către pârâtă inclusiv prin motivele de recurs - înscrisurile doveditoare ale existenţei motivării soluţiilor date contestaţiilor la barem -, au fost produse de către aceasta ca urmare a dispoziţiei exprese a instanţei de control judiciar, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 4 mai 2017, fiind depuse la dosar doar la termenul de judecată din 21 septembrie 2017.

Astfel, nu se poate susţine o lipsă de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, acesta neavând cunoştinţă de existenţa motivării soluţiilor date ca urmare a formulării de contestaţii la barem decât ulterior sesizării instanţei, motivarea propriu-zisă fiind relevată la ultimul termen de judecată, în calea de atac promovată de pârâtă.

Un alt motiv de recurs vizează încălcarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material respectiv a art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Alin. (2) al art. 22 C. proc. civ., la care face referire recurenta, vizează dreptul judecătorului de a cere părţilor explicaţii cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept, de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

Acest drept al judecătorului se exercită în legătură cu aspectele menţionate de părţi în actele de procedură efectuate, care sunt relevante pentru soluţionarea cauzei.

În privinţa probelor, este de menţionat faptul că instanţa are dreptul, iar nu şi obligaţia de a le administra din oficiu.

Potrivit art. 254 alin. (5) teza finală noul C. proc. civ., judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe.

Alin. (6) al art. 254 noul C. proc. civ. statuează în mod neechivoc faptul că: "părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".

Propunerea probelor intră în conţinutul unui drept procesual care aparţine celui care face o susţinere în cursul procesului (art. 249 noul C. proc. civ.). De asemenea, ea reprezintă şi componenta obligaţională corespunzătoare sarcinii probei, respectiv de a proba susţinerile făcute în faţa unei instanţe.

Deplasarea obligativităţii administrării unei probe în sarcina instanţei ar echivala cu o derobare de la propriile obligaţii procesuale ale părţii, lipsind de efecte inclusiv instituţia juridică a decăderii, consacrată în art. 254 C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond trebuia să acorde un termen pentru ca pârâta să depună la dosar înscrisuri - motivarea soluţiilor date contestaţiilor - apare ca nefondată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează compensarea cheltuielilor de judecată, aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. este judicioasă raportat la soluţia de admitere în parte a acţiunii şi la faptul că ambele părţi au avansat cheltuieli de judecată.

3.2.2. Cu privire la solicitările intimatului-reclamant, formulate în cadrul întâmpinării, respectiv indicarea expresă de către instanţă a modalităţii prin care recurenta-pârâtă urmează să publice motivarea soluţionării contestaţiilor, şi anume pe paginile de web ale U.N.B.R. (www.unbr.ro), respectiv I.N.P.P.A. (www.inppa.ro), în conformitate cu art. 21 din Regulamentul de examen şi precizarea, în hotărâre, a momentului compensării cheltuielilor după rămânerea definitivă a deciziei instanţei de recurs, şi anume în termen de 15 zile după publicarea de către recurenta-pârâtă a motivării soluţionării contestaţiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, în forma stabilită de către instanţă, ele nu pot fi analizate în acest cadru/stadiu procesual, existând o procedură distinctă în care partea poate să solicite astfel de lămuriri.

3.2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

PENTru considerentele anterior expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei civile nr. 697 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei civile nr. 697 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT