CNAS quarterly claw-back contribution upheld after quashing lower court annulment of administrative notification

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 septembrie 2014, reclamanta Societatea A. SRL, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă A. Europe BV, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea actului administrativ emis de pârâtă, respectiv Notificarea MS/FD/521/2014 prin care au fost comunicate valoarea procentului "p" pentru trimestrul IV al anului 2013 care este de 20,27% şi consumul de medicamente pretins înregistrate în trimestrul IV al anului 2013 suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii; precum şi a Adresei nr. DMS/SM/712/342 din 11 martie 2014 de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Notificării în cadrul procedurii prealabile.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 232 din 2 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin întâmpinare şi a admis acţiunea reclamantei, în sensul că au fost anulate Notificarea MS/FD/521/2014 şi Adresa nr. DMS/SM/712/342 din 11 martie 2014 de soluţionare a contestaţiei, acte emise de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

S-a arătat faptul că în cuprinsul motivării sentinţei recurate, instanţa de fond a reţinut în mod greşit argumentele invocate de reclamantă şi a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale speciale aplicabile în cauza de faţă.

Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât datele comunicate de CNAS potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 nu au caracter de act administrativ, iar legiuitorul nu a înţeles să încadreze şi aceste adrese în categoria actelor administrative.

Pe fondul acţiunii introductive, recurenta a criticat următoarele aspecte reţinute de instanţa de fond, şi anume: includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei trimestriale; emiterea notificării cu încălcarea principiilor transparenţei, predictibilităţii şi certitudinii fiscale; erori privind medicamentele incluse în listă; lipsa calităţii de reprezentant legal al reclamantei pentru A. GMBH şi includerea adaosurilor stabilite de către furnizorii de medicamente.

În privinţa includerii TVA-ului în consumul individual de medicamente transmis de către CNAS către intimata-reclamantă A. SRL pentru trimestrul IV 2013, arată recurenta-pârâtă că procentul "p" pentru această perioadă a fost aprobat prin Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 61 din 30 ianuarie 2014, în care se precizează expres că niciunul dintre elementele formulei de calcul nu include TVA.

Referitor la incidenţa Deciziei CCR nr. 39/2013 asupra calculului contribuţiei claw-back contestată în cauză, a menţionat recurenta-pârâtă că, în accepţiunea sa, respectiva decizie nu este aplicabilă, întrucât dosarul de faţă a fost înregistrat pe rolul instanţei competente la data de 12 septembrie 2014, iar potrivit jurisprudenţei instanţei de control constituţional, o decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate se aplică numai cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, data publicării respectivei decizii fiind 20 februarie 2013. În sprijinul acestui argument a făcut recurenta CNAS referire la considerentele enunţate în cuprinsul Deciziei CCR nr. 319/2012, precum şi la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră expres efectul ex nunc al deciziilor instanţei constituţionale.

Referitor la modalitatea de calcul a contribuţiei claw-back pentru trimestrul IV 2013, a susţinut recurenta CNAS că, prin O.U.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut explicit să se realizeze calculul contribuţiei trimestriale, începând cu trimestrul IV 2012, potrivit formulei de la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt şi Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată.

În concluzie, a arătat recurenta CNAS că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că, în cazul reclamantei, contribuţia claw-back aferentă trimestrului IV 2013 s-a calculat prin raportare la preţul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu o dublă impozitare.

Cât priveşte includerea TVA-ului în valorile consumului trimestrial individual, arată recurenta-pârâtă că, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, consumul este calculat în baza preţului de referinţă suportat din FNUASS care include şi TVA, iar în această situaţie consumul centralizat de medicamente înregistrat la CNAS include şi TVA. Cu toate acestea, precizează recurenta că intimata-reclamantă nu a fost prejudiciată, fiindu-i adusă la cunoştinţă acesteia, prin notificarea nr. MS/FD/521 din 31 ianuarie 2014, faptul că este inclus TVA-ul în consumul de medicamente comunicat pentru trimestrul IV 2013, TVA ce poate fi dedus de fiecare DAPP, având în vedere prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

O altă critică a recurentei-pârâte a vizat reţinerile primei instanţe referitoare la emiterea notificării contestate cu încălcarea principiilor transparenţei, predictibilităţii şi certitudinii fiscale, arătând aceasta că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS, pe baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

A precizat recurenta că, începând cu trimestrul III al anului 2013, în vederea transparentizării procesului de calcul a contribuţiei claw-back, CNAS a afişat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, înregistrate în sistemul informatic unic integrat, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă, astfel încât intimata-reclamantă avea posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" transmis acesteia de către CNAS prin Notificarea nr. MS/FD/521 din 31 ianuarie 2014 şi valoarea totală de consum afişată pe site-ul CNAS.

Referitor la susţinerile primei instanţe, potrivit cărora ar exista erori cu privire la medicamentele incluse în listă, arată recurenta CNAS că, la nivelul trimestrului IV 2013, medicamentele ce au codurile CIM W5483001-Protopic 0,03% şi W59174004 - Dificlir 200 mg au fost utilizate şi raportate exclusiv de canalele de eliberare prevăzute la art. 5 alin. (4), lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011, ele putând proveni din stocuri anterioare motiv pentru care prezenţa lor în consumul trimestrial de medicamente nu este condiţionată de listarea medicamentului în CANAMED la nivelul trimestrului de referinţă la care se raportează consumul de medicamente.

A învederat recurenta-pârâtă că a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului IV 2013 în baza listei de medicamente pentru care însăşi reclamanta susţine că datorează taxa claw-back.

A mai arătat recurenta CNAS că, potrivit dispoziţiilor art. 730 alin. (9) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, "dacă pentru un medicament nu se solicită reînnoirea autorizaţiei de punere pe piaţă, medicamentul poate fi menţinut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităţilor distribuite în reţeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizaţiei de punere pe piaţă".

Potrivit susţinerilor recurentei-pârâte, ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuţiei trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final-pacient) şi nu data comercializării lor în lanţul de distribuţie (distribuitori en-gros, farmacii de circuit deschis şi/sau farmacii cu circuit închis).

Cu privire la reţinerile instanţei de fond în referire la lipsa calităţii de reprezentant legal al reclamantei pentru A. GMBH, arată recurenta CNAS că A. SRL a declarat în "Lista medicamentelor pentru care datorează contribuţie trimestrială" codul CIM W51975002 corespunzător produsului Advagraf 1 mg, pentru care DAPP este societatea A. GMBH.

O ultimă critică a recurentei-pârâte este cea referitoare la reţinerile instanţei de fond în ceea ce priveşte includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului individual de medicamente, arătând, în această chestiune, că, potrivit Deciziei CCR nr. 665/2014, există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, iar cei care sunt obligaţi la plata contribuţiei claw-back beneficiază de un avantaj semnificativ, acela că li se decontează din bugetul FNUASS şi din cel al Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute, iar pentru trimestrul IV 2013 a fost decontată integral farmaciilor contravaloarea medicamentelor eliberate de acestea.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei de fond, în esenţă reiterând apărările de la fondul cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 mai 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Critica recurentei-pârâte referitoare la soluţia dată de prima instanţă asupra excepţiei inadmisibilităţii, pe care aceasta a invocat-o din perspectiva lipsei caracterului de act administrativ în ceea ce priveşte notificarea contestată în cauză de intimata-reclamantă, este neîntemeiată.

În deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că notificarea nr. MS/FD/521 din 31 ianuarie 2014 întruneşte caracteristicile unui act administrativ cu caracter individual, susceptibil de a produce efecte juridice prin sine însuşi, emis de o autoritate publică centrală, în regim de putere publică, trăsături care se pliază pe definiţia actului administrativ, cuprinsă în prevederile art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Totodată, Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor", iar alin. (2) al aceluiaşi articol face vorbire despre emiterea unui act administrativ în soluţionarea contestaţiei adresate Casei naţionale de asigurări de sănătate. Este reglementată, aşadar, în cuprinsul acestui text de lege, procedura prealabilă efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, aspect dedus din cuprinsul alin. (5) al art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, partea interesată uzând de dreptul său legal de a supune controlului instanţei de contencios administrativ competente legalitatea actului administrativ ce înglobează datele comunicate de recurenta-pârâtă CNAS.

Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ce a fost soluţionată de prima instanţă în sensul respingerii sale, are un caracter neîntemeiat, critica recurentei, sub acest aspect, nefiind de natură a determina pronunţarea unei alte soluţii decât cea recurată.

În privinţa celorlalte critici, ce se referă la motivele de nelegalitate pe care prima instanţă le-a găsit întemeiate în analiza controlului de legalitate exercitat asupra actului administrativ contestat, Înalta Curte urmează a le examina în considerentele ce urmează.

a) O primă critică a recurentei-pârâte, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este cea referitoare la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei trimestriale.

Notificarea contestată în cauză a fost emisă pentru trimestrul IV al anului 2013, calculul contribuţiei fiind făcut prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente aferente vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

Obiectul Deciziei CCR nr. 39/2013 l-a reprezentat analiza excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, fără ca aceste considerente ale instanţei de control constituţional să poată fi aplicate prin analogie şi pentru alte prevederi din cuprinsul aceluiaşi act normativ din care face parte norma legală examinată.

Or, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt şi Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1 515 milioane RON.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, se constată că Decizia CCR nr. 39/2013 nu are aplicabilitate în privinţa analizei motivului de nelegalitate întemeiat pe includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente comunicat deţinătorului de APP A. SRL.

Conform art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, pe baza informaţiilor furnizate de CNAS, care transmite DAPP sau reprezentanţilor legali ai acestora datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate, privind consumul de medicamente şi bugetul aferent medicamentelor care se suportă din FNUASS şi din bugetul MS, date care includ TVA.

Or, este de observat că, prin notificare, CNAS a comunicat valoarea procentului «p» calculat conform art. 3 (pe baza indicatorilor care, potrivit O.G. nr. 17/2002, nu includ TVA), precum şi consumul de medicamente, care conţine TVA, în raport cu datele centralizate conform art. 5, texte de lege care nu sunt vizate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, avută în vedere de prima instanţă la pronunţarea hotărârii ce formează obiectul prezentului recurs.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat motivul de nelegalitate a notificării referitor la includerea în datele comunicate a valorii TVA. În valoarea procentului "p" nu este inclusă TVA, iar valoarea consumului de medicamente conţine TVA, pentru că se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate. Aceasta nu presupune, însă, o lipsă de conformitate cu sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, întrucât este necesar să fie făcută distincţia între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere preţurile de decontare care cuprind TVA, şi stabilirea bazei de impunere în vederea declarării şi plăţii contribuţiei claw-back. Aceasta din urmă este o atribuţie a contribuabilului căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu spiritul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obţinerea valorii bazei de impunere.

b) O a doua critică a recurentei-pârâte a privit soluţia instanţei de fond ce a reţinut nelegalitatea notificării contestate pentru încălcarea principiilor transparenţei, predictibilităţii fiscale şi certitudinii impunerii.

Principiul predictibilităţii fiscale, consacrat în art. 3 alin. (1) lit. b) C. fisc. , este principiul care se referă la certitudinea impunerii şi presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite.

Nu se poate reţine că O.U.G. nr. 77/2011 este un act normativ care să fi fost emis cu nerespectarea principiului predictibilităţii fiscale, deoarece prin acest act normativ au fost stabilite obligaţiile de plată, termenele în care se poate face plata acestora, modul de calcul al taxei claw-back, cei care au obligaţia de plată a acesteia.

De altfel, chiar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 484/2014 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 a considerat că "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţii legali ai acestora, au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, contribuţiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanţe de urgenţă".

S-a arătat, în aceeaşi decizie, "că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, parag. 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, parag. 41 şi 49)" şi că "pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP."

Curtea Constituţională a precizat şi că "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în M. Of. nr. 372/28.04.2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Ministerul Sănătăţii Publice stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit aşadar modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."

c) În privinţa reţinerilor instanţei de fond, referitor la faptul că în valorile comunicate reclamantei prin notificarea contestată nu se impune includerea valorii adaosurilor stabilite de către furnizorii de medicamente, respectiv adăugarea valorii TVA-ului inclusiv la acest adaos, soluţia instanţei de control judiciar diferă de cea a primei instanţe.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte observă că aspectele legate de chestiunea includerii adaosurilor comerciale în valoarea consumului au format obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate supuse examinării de către instanţa constituţională, care a dezvoltat astfel o jurisprudenţă unitară în sensul reţinerii caracterului constituţional al prevederilor din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la formula de calcul cu includerea acestor adaosuri.

Astfel, prin Deciziile nr. 484/2014, 665/2014 şi 668/2014, Curtea Constituţională a reţinut că "această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru această activitate aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP."

În considerarea respectării principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, conform celor reţinute în calea controlului constituţional, se reţine că nu există motiv de nelegalitate prin includerea în valoarea consumului a valorii adaosurilor comerciale, fiind respectate prevederile normelor aprobate prin Ordinul MS nr. 75 din 30 ianuarie 2009 privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman.

d) O altă critică a recurentei CNAS a fost în referire la reţinerile primei instanţe privitoare la existenţa unor date eronate, menţionându-se în considerentele hotărârii atacate că anumite medicamente ce apar în listă par să nu fie supuse compensării, cum ar fi, de exemplu, cele înscrise sub codurile CIM W54283001-Protopic 0,03% şi W54283001-Deficlir 200 mg, pentru care intimata-reclamantă susţine că nu datorează contribuţia claw-back.

Astfel cum rezultă din art. 5 alin. (4), (5) şi (6) din O.U.G. nr. 77/2011, prin O.U.G. nr. 110/2011, farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă raportează către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente.

Conform art. 1 din Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 927/2011 pentru calculul contribuţiei trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligaţia validării consumului de medicamente suportat potrivit Ordinului Ministrului Sănătăţii şi Preşedintelui CNAS nr. 1518/890/2011, iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, datele validate de casele de asigurări de sănătate lunar sunt raportate la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta a exercitat dreptul la contestaţia administrativă, conform art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, invocând faptul că a fost calculată contribuţia claw-back şi în raport de unele medicamente pentru care nu ar datora această contribuţie, nefiind supuse compensării.

În cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă formulată în calea administrativă, recurenta-pârâtă a arătat care este situaţia medicamentelor menţionate de intimata-reclamantă spre exemplificare, susţinând că medicamentele codificate W54283001 şi W54283001 au fost raportate numai de către furnizori de servicii medicale (unităţi sanitare cu paturi/centre de dializă) la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienţilor pentru trimestrul IV 2013, regăsindu-se în lista medicamentelor pentru care datorează intimata A. SRL contribuţia trimestrială, conform adreselor care emană chiar de la aceasta, identificate de CNAS sub nr. RG 13709 din 14 octombrie 2013 şi RG 13884 din 26 octombrie 2013.

În referire la acest răspuns al CNAS, intimata-reclamantă nu a arătat în cererea sa de chemare în judecată care este poziţia sa privind informaţiile comunicate punctual de autoritatea competentă, reluând doar susţinerile iniţiale din contestaţia administrativă, cu ignorarea argumentelor prezentate în răspunsul dat, acest motiv de nelegalitate a notificării atacate fiind unul formal.

e) În privinţa calităţii de reprezentant legal al DAPP A. Gmbh, de către intimata-reclamantă A. SRL, astfel cum s-a reţinut în cuprinsul notificării contestate, pentru medicamentul având codul W51975002, ce a constituit, în soluţia primei instanţe, un aspect de nelegalitate a notificării contestate, reţine Înalta Curte că medicamentul înregistrat sub acest cod, ce poartă denumirea Advagraf 1 mg, figurează în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială de către DAPP A. Europe B.V. - Olanda.

În cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă formulată de către A. SRL a arătat CNAS că iniţial a figurat acest medicament pe DAPP A. Gmbh, astfel cum s-a precizat şi în Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1312 din 09 septembrie 2011, pentru ca ulterior, prin Ordinul MS nr. 1716 din 19 decembrie 2011, să fie echivalat codul W51975002 pentru DAPP A. Europe B.V. Olanda. Nici în legătură cu aceste precizări nu a avut intimata-reclamantă niciun argument de invocat în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată, reluând practic susţinerile din plângerea prealabilă, sub aspect formal.

Înalta Curte reţine, faţă de înscrisurile depuse la dosar, că menţionarea DAPP A. Gmbh în lista medicamentelor pentru care intimata-reclamantă este reprezentant legal în România nu reprezintă decât o eroare de înscriere a numelui actualizat al deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului având codul W51975002, fără ca acest fapt să constituie un viciu de nelegalitate a notificării MS/FD/521/2014.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că actul administrativ-fiscal contestat în cauză se bucură de prezumţia de legalitate, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă CNAS asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta CNAS şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menţinând actul atacat ca fiind legat întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 232 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT