Appeal over Ministerial Order renaming ethics commission rejected as unfounded

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii prin Ministrul Sănătăţii următoarele:

- anularea Ordinului nr. 34 din 9 ianuarie 2014 al Ministrului Sănătăţii pentru modificarea Ordinului Ministrului Sănătăţii, interimar, nr. 1446/2009 privind înfiinţarea Comisiei Naţionale de Etică şi aprobarea componenţei acesteia, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 21/13.01.2014;

- obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii, prin Ministrul Sănătăţii să emită Ordin pentru modificarea componenţei Comisiei Naţionale de Etică, conform Deciziei nr. 1 din 10 decembrie 2013 a Comisiei Naţionale de Etică, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 76807 la data de 13.12.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3335 din 08 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A. solicitând casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ. şi a cuprins, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv, a respins nelegal proba cu dovezile privind respectarea procedurii prevăzute de lege pentru emiterea ordinului contestat, înscrisuri deţinute de Ministerul Sănătăţii, precum şi proba cu interogatoriu, solicitată în acelaşi sens [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.].

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, nefiind analizate criticile privind nerespectarea de către pârât a procedurii de emitere a ordinului contestat [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.].

- hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.], sub aspectul nerespectării tratatelor internaţionale, normelor comunitare privind organizarea şi activitatea Comisiei Naţionale de Etică, fiind indicate în acest sens Declaraţia de la Helsinki 1964 privind Principiile etice pentru Cercetarea Medicală ce implică Subiecţi Umani - paragraful 23; Protocolul adiţional la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, cu privire la cercetarea biomedicală, Capitolul III - Comitetul de Etică; Ordinul MS nr. 903/2006 privind transpunerea Directivei 2005/28/EC, paragraf III.2. COMISIILE DE ETICA, art. 17,18 şi Ordinul MS nr. 904/2006 privind transpunerea Directivei 2001/20/EC, cap. VIII Comisia de Etică, art. 21 lit. k), 23 lit. a), art. 28, art. 29 şi art. 32.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea de şedinţă din 01.11.2016, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Nu se poate reţine critica adusă sentinţei de către recurentul-reclamant, în sensul că instanţa de fond ar fi respins în mod nelegal proba cu dovezile privind respectarea procedurii prevăzute de lege pentru emiterea ordinului contestat, înscrisuri deţinute de Ministerul Sănătăţii şi proba cu interogatoriu, aspecte invocate de recurent în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 29.09.2014, curtea de apel a respins proba cu interogatoriul pârâtului Ministrul Sănătăţii şi emiterea unei adrese către pârât, reţinând că aspectele ce tind a fi dovedite prin interogatoriul pârâtului nu sunt utile, pertinente şi necesare soluţionării prezentei cauze, acestea putând fi dovedite cu înscrisuri.

Înalta Curte apreciază că instanţele sunt suverane în administrarea probelor, putând să aprecieze asupra necesităţii şi utilităţii oricărei probe şi să respingă motivat administrarea unor probe care nu sunt necesare şi utile cauzei.

Respingerea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriu nu poate fi obiect al unor critici de nelegalitate, întrucât reprezintă o chestiune ce ţine de aprecierea instanţei de fond; numai în mod indirect, instanţa de recurs, în contextul unei eventuale constatări a nelămuririi pe deplin a situaţiei de fapt a cauzei pe care se bazează soluţia recurată, ar putea decide chiar în sensul necesităţii administrării unor probe în rejudecare [conform celor prevăzute de art. 501 alin. (1) din C. proc. civ.].

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, când a concluzionat că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului în sensul că ordinul atacat este nelegal deoarece încalcă legislaţia comunitară şi nici susţinerile referitoare la nerespectarea procedurii de aprobare a acestui act normativ.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a pronunţat o hotărâre contradictorie şi a arătat în considerente înscrisurile şi actele normative avute în vedere la pronunţarea sentinţei, permiţând exercitarea controlului judiciar.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia, în mare parte, criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, în mod greşit, prima instanţa a preluat fără analiza proprie, susţinerile eronate ale pârâtului în sensul că sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 877/2013 care modifică Statutul Academiei de Ştiinţe Medicale (ASM) în condiţiile în care acest act normativ nu reglementează activitatea Comisiei Naţionale de Etică (CNE), făcându-se o gravă confuzie între Comisia Naţională de Etică - organism independent şi Comisia Naţională de Bioetică înfiinţată în cadrul Adunării generale a ASM (în subordinea ASM).

Prin Ordinul contestat nr. 34/2014 a fost modificat Ordinul ministrului sănătăţii, interimar, nr. 1446/2009 privind înfiinţarea Comisiei Naţionale de Etică şi aprobarea componenţei acesteia.

Modificările au vizat schimbarea denumirii Comisiei Naţionale de Etică în Comisia Naţională de Bioetică a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale şi schimbarea componenţei acestei Comisii.

Analizând documentaţia ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 34/2014 prin care a fost modificat OMS nr. 1446/2009 se observă că Ordinul contestat a fost emis în condiţiile în care a fost emis şi Ordinul anterior cu nr. 1446/2009. La adoptarea ordinului s-a solicitat Academiei de Ştiinţe Medicale, conform Regulamentului existent, să facă propuneri în Adunarea Generală privind membrii academicieni care să constituie CNE, propuneri înaintate ministerului prin adresele nr. 343 şi nr. 353/2013 ale Academiei de Ştiinţe Medicale.

Fără a se relua motivarea instanţei de fond, se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că modificarea titulaturii comisiei nu reprezintă o încălcare a unor Directive europene şi nici a OMS nr. 904/2006 pentru aprobarea normelor referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfăşurarea studiilor clinice efectuate cu medicament de uz uman, întrucât ordinul invocat la art. 28 precizează că, în vederea punerii în practică a studiilor clinice vor fi înfiinţate Comisii de Etică fără a distinge în ceea ce priveşte titulatura acesteia, iar în ceea ce priveşte componenţa comisiei, OMS nr. 1446/2009 prevede că acest organism este constituit din profesionişti în domeniul sănătăţii şi din membrii care nu sunt medici, fără a preciza dacă aceşti profesionişti trebuie să fie obligatoriu medici.

Susţinerile referitoare la perturbarea activităţii Comisiei de la data publicării Ordinului atacat ţin de managementul instituţiei şi nu pot fi avute în vedere din perspectiva analizei legalităţii actului administrativ contestat.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3335 din 08 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV