Peremption upheld: VAT refund claim lapsed for one-year prosecution inaction, taxpayer appeal rejected.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub nr. x/122/2012, reclamanta Compania Naţională A. SA a chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de rambursare a TVA în valoare de 891.956 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 136/CAF din 20.03.2012 Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2753 din 27 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimarea cauzei de contencios administrativ formulată de reclamanta Compania Naţională A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, în şedinţa publică din data de 30.12.2012, Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul disp. art. 244 pct. 1 din C. proc. civ., apreciind că soluţionarea cauzei depinde de soluţia ce se va pronunţa în Dosarul nr. x/2012.

La termenul de judecată din 26.05.2015, constatând că părţile nu s-au prezentat la strigarea pricinii şi nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, Curtea a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii, pentru lipsa părţilor.

La data de 01.07.2016 reclamanta Compania Naţională A. SA a solicitat repunerea cauzei pe rol, apreciind că motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă.

La termenul de judecată din 27.09.2016 curtea de apel a pus în discuţie excepţia perimării.

Având în vedere că, de la data suspendării cererii de chemare în judecată, 26.05.2015 şi până la data soluţionării excepţiei de perimare, a trecut mai mult de un an, iar în cererea de faţă, pe parcursul perimării, nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, Curtea a constatat perimarea cauzei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 2753 din 27 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Naţională A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea hotărârii atacate şi repunerea cauzei pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a apreciat că instanţa de fond, în mod greşit, a constatat intervenită perimarea, întrucât termenul prevăzut de art. 248 şi următoarele din C. proc. civ. se calculează de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, în condiţiile art. 101 alin. (3) din C. proc. civ. S-a arătat că legea nu stabileşte în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul de perimare având în vedere suspendarea conform art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu nu a depus la dosar întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În şedinţa publică din data de 30.10.2012, instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 din C. proc. civ., apreciind că soluţionarea cauzei depinde de soluţia ce se va pronunţa în Dosarul nr. x/2012.

În data de 18.05.2015 a fost înregistrată cererea reclamantei, prin care solicita ca la termenul din data de 26.05.2015 să fie menţinută suspendarea conform art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 26.05.2015, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor.

La data de 05.07.2016 a fost înregistrată la instanţa de fond cererea prin care reclamanta Compania Naţională A. SA a solicitat repunerea cauzei pe rol, întrucât motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă.

La termenul de judecată din 27.09.2016 curtea de apel a pus în discuţie excepţia perimării şi a constatat perimarea acţiunii formulate de reclamanta Compania Naţională A. SA.

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie decurgând din lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că după suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 26 mai 2015, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 26 mai 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Este adevărat că, la termenul din 26.05.2015, instanţa de fond avea obligaţia de a se pronunţa şi asupra cererii înregistrată la dosar în data de 18.05.2015, însă reclamanta Compania Naţională A. SA avea deschisă calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, demers procedural pe care reclamanta nu a înţeles să-l exercite.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Naţională A. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2753 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV