Gaming tax suspension vacated; National Gambling Office prevails on appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/44/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1011/24.06.2015 privind taxa de viciu, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La data de 04.09.2015, reclamanta şi-a modificat acţiunea, solicitând atât suspendarea executării Deciziei nr. 1011/24.06.2015, cât şi suspendarea executării Deciziei nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1011/24.06.2015.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 247 din data de 16.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1011/24.06.2015 şi a Deciziei nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1011/2015 până la soluţionarea cauzei în fond.

PENTru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că dispoziţiile referitoare la plata taxei de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015 au intrat în vigoare la data de 12.06.2015 şi se pot aplica numai acelor societăţi care urmează să obţină autorizaţiile de funcţionare după această dată, apreciind astfel că există o aparenţă de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamantă, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.

A reţinut, de asemenea, ca fiind îndeplinită şi condiţia prevenirii pagubei iminente, întrucât caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant este reprezentat de faptul că prin obligarea acesteia la plata taxei de viciu în cuantum total de 283269 RON, societatea va fi în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, planul de afaceri fiind întocmit în raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2009, care a stat la baza eliberării autorizaţiilor de exploatare şi care nu prevedea o astfel de taxă.

Astfel, vor fi afectate contractele de închiriere încheiate cu proprietarii locurilor în care sunt amplasate jocurile de noroc.

Este evident că executarea actului administrativ fiscal este de natură a crea pagube serioase care pot avea consecinţe grave în patrimoniul reclamantei, neplata taxei de viciu ducând la anularea autorizaţiilor de exploatare a aparatelor de joc.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a formulat recurs, criticând soluţia instanţei ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului, recurentul - pârât a susţinut că argumentele invocate de reclamantă şi însuşite de instanţa de fond nu sunt justificate legal, simpla afirmaţie că sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului, fără a produce dovezi din care să rezulte temeinicia cererii nu este suficientă pentru a determina suspendarea executării unui act administrativ.

În plus, în decizia atacată nu s-a făcut referire în nici un fel la obligaţia de plată a taxei de viciu instituită prin O.U.G. nr. 92/2014.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

A susţinut, de asemenea, recurentul că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept cu referire la decizia Comitetului de Supraveghere nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestui act administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la paguba iminentă, aceasta presupune prezentarea de dovezi care să evidenţieze iminenţa producerii pagubei invocate.

Susţinerea potrivit căreia s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu însăşi în executarea actului administrativ atacat, întrucât s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul - pârât ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, susţinând că, deşi recurentul a făcut referire la două dintre motivele de recurs, şi anume ce le prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în motivarea recursului a formulat doar apărări ce ţin de fondul cauzei.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 07.04.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-pârât Oficiul Naţional Pentru Jocuri de Noroc a depus Puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 21.06.2016 completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sunt întemeiate, iar recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare:

În cauză, intimata - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 1011/24.06.2015 şi Decizia nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1011/2015, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii de anulare a aceluiaşi act.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 şi 15 atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ş) şi t) din acelaşi act normativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Îndeplinirea celor două condiţii este verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

Altfel spus, va putea fi suspendată executarea unui act administrativ unilateral numai în situaţia în care instanţa va constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 şi nr. 3019/2015), Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare), etc.

În prezenta cauză nu se regăseşte niciuna din aceste "împrejurări vădite", argumentele intimatei - reclamante neavând capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Înalta Curte reţine că nu este suficient ca reclamanta să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, evidente, care fără o cercetare aprofundată să permită formarea unui dubiu asupra legalităţii actului.

Instanţa de control judiciar apreciază că aceste indicii de nelegalitate este necesar să fie evidente, pentru a putea fi identificate cu uşurinţă la nivelul aparenţelor.

Or, aspectele prezentate de reclamantă şi reţinute de către instanţa de fond referitoare la principiul neretroactivităţii legii reprezintă veritabile critici de nelegalitate care se analizează în cadrul acţiunii în anulare, ce nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care priveşte examinarea legalităţii.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, este adevărat că executarea actului administrativ contestat este de natură a conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcţionării societăţii, însă acest lucru are la bază un act administrativ ce se bucură de prezumţia de legalitate, astfel că, măsura respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

PENTru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul -pârât, subsumate motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, astfel că va admite recursul declarat de pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi, rejudecând litigiul în fond, va casa sentinţa recurată şi va respinge, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva Sentinţei nr. 247 din 16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV