Urgency requirement for presidential order to compel police registry updates and license return during pending license annulment challenge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Ordine Publică (IGPR-DOP), obligarea pârâtului la înscrierea datelor de evidenţă şi contact ale reclamantei în Registrul Naţional al Societăţilor Licenţiate prevăzut de art. 60 alin. (7) din Legea nr. 333/2003; obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a Originalului Licenţei de Funcţionare nr. 1775/P/2011; obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii specializate de pază şi protecţie SC A. SRL nr. 891/12.12.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 104 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Ordine Publică.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând soluţia instanţei ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

Astfel, recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile legale prevăzute de art. 999 C. proc. civ., referitoare la termenul de 48 de ore în care se motivează ordonanţa preşedinţială, aceasta nefiind motivată la momentul formulării recursului. În acest sens, hotărârea este dată cu încălcarea normelor de procedură şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, recurenta invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 448 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a mai susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la aparenţa de drept, urgenţa, caracterul provizoriu al măsurii ce se cere a fi dispusă şi nerezolvarea litigiului în fond. Prin analizarea condiţiilor speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale cu raportare la dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 333/2003 aplicabile prezentei cauze, instanţa de fond a dat o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale.

4. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, Completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. sunt nefondate, recurenta subsumând acestor motive de casare critica referitoare la încălcarea de către judecătorul fondului a termenului de redactare a hotărârii prevăzut de art. 999 C. proc. civ., argumentul neputând fi însă invocat drept cauză de anulare a hotărârii pronunţate, în raport cu prevederile art. 178 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerinţelor prevăzute de art. 996 C. proc. civ. (în prezent art. 997 C. proc. civ.) potrivit cărora "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Potrivit dispoziţiilor legale citate, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate a aparenţei de drept, se constată că aceasta a fost stabilită în favoarea reclamantei - recurente în raport de prevederile art. 60 din Legea nr. 333/2003 şi ale art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 aprobate prin H.G. nr. 301/2012, din care rezultă că, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de anulare a licenţei de funcţionare, reclamanta are posibilitatea de a executa, în continuare, contractele pe care le-a încheiat anterior emiterii deciziei de anulare a licenţei de funcţionare şi, mai mult decât atât, de a încheia noi contracte de servicii de pază.

Şi condiţiile caracterului vremelnic al măsurii şi al neprejudecării fondului au fost apreciate ca fiind, de asemenea, îndeplinite, însă doar în ceea ce priveşte cererile reclamantei referitoare la obligarea pârâtului la înscrierea datelor de evidenţă şi contact ale reclamantei în Registrul Naţional al Societăţilor Licenţiate prevăzut de art. 60 alin. (7) din Legea nr. 333/2003 şi la obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a Originalului Licenţei de Funcţionare nr. 1775/P/2011, măsura urmând a fi dispusă de către instanţa de fond până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş, dosar având ca obiect anularea deciziei de anulare a licenţei de funcţionare.

În cauză, instanţa de fond a constatat, însă, că urgenţa invocată de reclamantă nu este justificată şi dovedită, opinia Curţii de Apel fiind însuşită şi de instanţa de recurs.

Se constată că în mod corect condiţia urgenţei a fost analizată de către instanţa de fond în raport de prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 333/2003, potrivit cărora "măsura anulării licenţei de funcţionare poate fi atacată în justiţie, potrivit legii, de către societatea sancţionată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii", reţinând, astfel, că obligaţia reclamantei de reziliere a acestor contracte este suspendată de drept.

Refuzul pârâtului de a reînscrie datele reclamantei în evidenţa informatică a societăţilor specializate de pază şi protecţie licenţiate, respectiv de a restitui originalul licenţei de funcţionare nu justifică o urgenţă în sensul art. 997 C. proc. civ. şi nici nu o prejudiciază pe recurenta - reclamantă, deoarece înregistrarea pe pagina de internet a intimatului - pârât a informaţiei privind anularea licenţei de funcţionare are, pe de o parte, caracter de informare a terţilor, care interesaţi fiind de încheierea unor contracte de pază cu reclamanta au posibilitatea de a cunoaşte care este situaţia reală privind licenţa de funcţionare a reclamantei şi de a decide în cunoştinţă de cauză încheierea unor astfel de contracte, iar pe de altă parte, pentru a dovedi celor interesaţi că are posibilitatea legală de a încheia contracte, reclamanta - recurentă poate uza de dreptul de a solicita intimatului - pârât efectuarea menţiunilor cu privire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 333/2003, anterior citate, respectiv cu privire la incidenţa prevederilor art. 37 alin. (6) din H.G. nr. 301/2012.

Aşadar, considerentele decisive ale sentinţei atacate sunt în opinia instanţei de control judiciar corecte, fiind însuşite de aceasta, în urma propriului demers de verificare a modului în care a fost aplicat cadrul normativ la datele factuale, concrete, ale cauzei.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 104 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV