Joint and several liability of company administrator for fiscal debts of insolvent entity based on bad faith and fictitious share transfer

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/59/2013 la data de 25.01.2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (fosta D.G.F.P. Timiş), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei înregistrată sub nr. 1202/03.08.2012 privind atragerea răspunderii solidare, precum şi a Deciziei nr. 1932/07.12.2012, ambele emise de D.G.F.P. Timiş şi invalidarea măsurilor dispuse prin acestea privind obligarea sa la plata de obligaţii fiscale principale şi accesorii în cuantum total de 1.689.717 RON.

Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş (actuală Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara), a solicitat, în principal, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea cauzei şi declinarea spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii şi menţinerea ca temeinice şi legale a actelor administrativ fiscale contestate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.05.2013, Curtea a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea prezentei cauze, apreciind că aceasta este neîntemeiată, având în vedere natura fiscală a debitului reţinut în sarcina reclamantului, precum şi cuantumul debitului în sumă de 1.689.717 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 484/13.12.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (fosta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş), fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, soluţionat prin Decizia nr. 439/05.02.2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2013, în sensul admiterii recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 484/13.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/59/2013* la data de 08.02.2016.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 139 din 30 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (fosta D.G.F.P. Timiş), având ca obiect anulare act administrativ.

PENTru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată privind atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu a societăţii debitoare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. , potrivit cărora, pentru obligaţiile de plata a ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta "administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale."

Reclamantul nu a formulat alte apărări în rejudecare, decât cele din primul ciclu procesual, ci doar a reiterat motivele de recurs, învederând în esenţă că, realitatea cesiunii părţilor sociale a fost dovedită prin documente care demonstrează preluarea societăţii în condiţii de legalitate, că noul administrator a preluat obligaţiile societăţii existente la momentul cesiunii - septembrie 2008, şi că până la acel moment obligaţiile fiscale ale societăţii au fost îndeplinite în totalitate.

Curtea a reţinut însă că, în condiţiile în care debitoarea SC B. SRL a fost declarată insolvabilă, circumstanţele şi împrejurările cauzei - completate de probele administrate în primul ciclu procesual, respectiv, declaraţiile martorilor şi interogatoriul reclamantului - în mod corect au condus la formarea convingerii organului fiscal că reclamantul, în calitate de fost administrator al societăţii a acţionat cu rea credinţă, conform textului menţionat, urmărind de fapt, nedeclararea veniturilor societăţii, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, precum şi cesionarea fictivă a părţilor sociale.

Aşa fiind, devine lipsită de relevanţă aparenţa de legalitate în care a intervenit preluarea activelor societăţii, potrivit actelor de care se prevalează reclamantul, întrucât există elementele de mai sus care au fundamentat în mod corect concluzia organului fiscal a relei credinţe a acţiunilor reclamantului, conform argumentelor şi probelor expuse pe larg prin hotărârea primei instanţe.

Cât priveşte solicitarea reclamantului de a ignora în probaţiune procesul-verbal privind declararea stării de insolvabilitate nr. x/10.01.2012 - care a fost depus în rejudecare de pârâtă la solicitarea instanţei întrucât nu se regăsea la dosarul cauzei - pentru considerentul că nu apare ca fiind însuşit prin semnătură sau ştampilă de organul fiscal emitent, aceasta nu poate fi primită pentru simplul motiv că starea de insolvabilitate a societăţii debitoare a fost considerentul principal al emiterii actelor fiscale, corespunzător ipotezei prevăzute de art. 27 alin. (2) C. proc. fisc. . Or, este evident că reclamantul a cunoscut starea de insolvabilitate a societăţii, declarată în considerarea unei proceduri speciale de executare silită, în condiţiile prevăzute de art. 176 C. proc. fisc. - câtă vreme nu a contestat-o pe calea contestaţiei administrative împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, şi nici procesul-verbal aferent, sub aspectul valabilităţii menţiunilor sale. De altfel, reclamantul şi-a construit întreaga apărare, atât în procedura administrativă, cât şi prin acţiunea de faţă, în raport cu această stare de insolvabilitate, contestând doar aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. sub aspectul relei sale credinţe a acţiunilor sale, în calitate de fost administrator al societăţii debitoare.

A mai reţinut prima instanţă că reclamantul nu poate formula în cauza de faţă, apărări împotriva constatărilor actelor fiscale - raport de inspecţie fiscală şi decizie de impunere emise în sarcina societăţii debitoare la data de 11.01.2010, calitatea de contribuabil potrivit acestora având-o în mod exclusiv debitoarea SC B. SRL. Oricum, din acest punct de vedere reclamantul nu poate invoca pasivitatea societăţii debitoare, subzistând obligaţia de diligentă a reclamantului în calitate de fost administrator al societăţii verificate, acesta având posibilitatea de a formula contestaţie administrativă împotriva deciziei de impunere, ca persoană interesată, în condiţiile prev. de art. 205 şi 212 C. proc. fisc. , mai ales în situaţia în care controlul a vizat o perioadă de aproape două luni în care reclamantul a avut această calitate.

Recursul

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

în ceea ce priveşte antrenarea răspunderii în baza art. art. 27 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, a constatat prima instanţă că, potrivit art. 22 din O.G. nr. 92/2003, contribuabilul are obligaţia de a declara, calcula şi înregistra în evidenţele contabile şi fiscale şi de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

De asemenea, conform art. 82 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 139 din 30 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV