Invalidity of tax debt offset within same tax due to failure to substantiate rejection of administrative complaint

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1510 din 15 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, a anulat Decizia nr. 410832 A din 17 februarie 2012 şi obligă pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia şi a obligat autoritatea publică pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia formulată . De asemenea, instanţa de judecată a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea Notei de Compensare, prin care s-a realizat compensarea sumei de 30.246.980 RON reprezentând debit privind impozitul pe profit şi a sumei de 16 776 076 RON majorări de întârziere.

PENTru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii capătului 1 al acţiunii:

Prin acest capăt al acţiunii, societatea reclamantă a solicitat anularea Notei de compensare prin care s-a realizat compensarea sumei de 30.246.980 RON reprezentând debit privind impozitul pe profit şi a sumei de 16.776.076 RON majorări de întârziere. Or, cum contestaţia adresată organului fiscal nu a fost soluţionată pe fond, ci a fost respinsă ca fiind nemotivată, în raport de dispoziţiile art. 205, art. 218 şi urm. din C. proc. fisc. , instanţa de judecată nu se poate pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ fiscal, mai înainte ca acesta să fi fost analizat de organul fiscal competent să soluţioneze contestaţia, aşa încât, excepţia este întemeiată.

În ceea ce priveşte capătul 2 al acţiunii:

Autoritatea publică pârâtă, în mod greşit, a reţinut că respectiva contestaţie ar fi nemotivată.

Autoritatea fiscală pârâtă, deşi reţine ca fiind nemotivată contestaţia formulată de SC A. SRL, în conţinutul Deciziei nr. 410832A din 17 februarie 2012 susţine doar că operaţiunea de compensare este legală şi temeinică, fiind realizată în conformitate cu art. 115 şi art. 116 din C. proc. fisc. , fără a răspunde apărărilor formulate de societatea contestatoare şi fără a arăta motivele pentru care apărările respective au fost înlăturate, fiind deci, un act administrativ fiscal nemotivat, în conformitate cu prevederile art. 211 din C. proc. fisc. , coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1510 din 15 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă consideră că, în mod greşit, instanţa de fond a anulat Decizia nr. 410832A din 17 februarie 2012 şi a obligat Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei.

Recurenta a susţinut că stingerea obligaţiei de plată suplimentare reprezentând impozit pe profit în valoare de 47.023.056 RON stabilită prin Decizia de impunere nr. 126 din 19 iunie 2009 s-a realizat în cadrul aceluiaşi impozit, respectiv Declaraţia nr. 101 aferentă anului 2008 depusă de societate în 15.04.2009, iar nu printr-o notă de compensare aşa cum greşit susţine reclamanta.

Ca atare, a susţinut recurenta, în cauză au fost îndeplinite condiţiile privind stingerea obligaţiilor de plată în cadrul aceluiaşi impozit, respectiv suma de 62.192.574 RON reprezentând suma virată în plus şi stabilită prin Declaraţia 101 din 15.04.2009 cu suma de 47.023.056 RON stabilită prin Decizia de impunere nr. 126/2009. Prin urmare, în cauză nu este vorba de o notă de compensare care să fie întocmită pentru două impozite diferite, ci despre o stingere în cadrul aceluiaşi impozit.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefundat pentru următoarele motive:

Prin Decizia nr. 410832A din 17 februarie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, a fost respinsă ca nemotivată contestaţia formulată de reclamantă împotriva stingerii sumei de 47.023.056 RON reprezentând debit şi majorări de întârziere aferente impozitului pe profit din declaraţia anuală privind impozitul pe profit pe anul 2008.

Prin adresa din 17 iulie 2009, comunicată reclamantei la data 21 iulie 2009, a fost informată de organul fiscal că "obligaţiile suplimentare în valoare totală de 47.023.056 RON aferente impozitului pe profit, stabilite prin Decizia de impunere nr. 126 din 19 iunie 2009, reprezentând debit în valoare de 30.246.980 RON şi majorări de întârziere în valoare de 16.776.076 RON, au fost stinse din soldul de 62.193.574 RON, (...) din Declaraţia anuală 101 privind impozitul pe profit pe anul 2008, reprezentând pierdere în valoare de 65.032.200 RON, înregistrată în fişa sintetică a plăţilor cu nr. 972.184 din 15 aprilie 2009, soldul devenind 15.170.518 RON".

Prin adresa x din 17 iulie 2009, comunicată reclamantei la dala 21 iulie 2009, a fost informată de organul fiscal că "obligaţiile suplimentare în valoare totală de 47.023.056 RON aferente impozitului pe profit, stabilite prin Decizia de impunere nr. 126 din 19 iunie 2009, reprezentând debit în valoare de 30.246.980 RON şi majorări de întârziere în valoare de 16.776.076 RON, au fost stinse din soldul de 62.193.574 RON, (...) din Declaraţia anuală 101 privind impozitul pe profit pe anul 2008, reprezentând pierdere în valoare de 65.032.200 RON, înregistrată în fişa sintetică a plăţilor cu nr. 972.184/15.04.2009, soldul devenind 15.170.518 RON" (anexa 5).

Organul fiscal a apreciat că reclamanta nu a motivat contestaţia în ceea ce priveşte anularea stingerii automate a majorărilor de întârziere, din impozitul pe profit de recuperat conform declaraţiei 101 aferentă anului 2008, reţinând că nu este vorba despre o notă de compensare care să fie întocmită pentru două impozite diferite, ci despre o stingere în cadrul aceluiaşi impozit.

Înalta Curte constată că potrivit art. 218 C. proc. fisc. , obiect al acţiunii judiciare cu care este învestită instanţa de contencios administrativ îl constituie decizia privind soluţionarea contestaţiei.

În aceste circumstanţe legale şi factuale, instanţa de contencios administrativ nu se putea pronunţa pe fond asupra sumelor pentru care organul fiscal nu a procedat la analiza pe fond a contestaţiei. Se impunea a fi analizată de către prima instanţă decizia de respingere ca nemotivată, prin verificarea contestaţiei administrative.

Sub acest aspect, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte constată că reclamanta a motivat contestaţia administrativă şi cu privire la anularea stingerii debitului stabilit suplimentar prin decizia de impunere, astfel că decizia atacată este lovită de un viciu de nelegalitate care nu putea fi înlăturat decât prin anularea acesteia.

În consecinţă, organul fiscal trebuia să analizeze şi argumentele invocate de societatea reclamantă vizând stingerea debitului stabilit suplimentar prin decizia de impunere.

În ceea ce priveşte cererile intimatei-reclamante SC A. de stabilire a unor penalităţi pe fiecare zi de întârziere şi de amendare a recurentei prin conducătorul acesteia, Înalta Curte constată că aceste cereri sunt inadmisibile, întrucât astfel de cereri nu pot fi formulate de către intimat direct în calea de atac a recursului formulat de pârâtă.

PENTru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 1510 din 15 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge ca inadmisibile cererile intimatei-reclamante SC A. de stabilire a unor penalităţi pe fiecare zi de întârziere şi de amendare a recurentei prin conducătorul acesteia.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL