Ministry of Education Lacks Competence to Formally Recognize Diplomas: Degrees Valid Ex Lege Without Additional Administrative Act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi chemata în garanţie Universitatea B. Bucureşti, obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la recunoaşterea diplomei de licenţă şi a suplimentelor la diploma în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea plăţii de 2.000 RON penalităţi pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei.

Pârâta Universitatea "B." a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 921 din 19 martie 2014, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi a anulat cererea reclamantei, de chemare în garanţie a Universităţii B. Bucureşti.

PENTru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că diploma reclamantei este în fiinţă, nefiind anulată, iar împrejurarea că unitatea de învăţământ în cadrul cărora aceasta îşi desfăşoară activitatea sau inspectoratul şcolar au emis acte care au prejudiciat-o în drepturile sale recunoscute de lege, nu poate fi "corectată" prin asumarea de către minister a unor atribuţii pe care nu le are, potrivit legii, şi derularea unei proceduri sacramentale de "recunoaştere" a diplomelor, care nu este consacrată în lege, dimpotrivă efectele diplomelor se produc ex lege, fără intervenţia ministerului, cât timp nu au fost anulate.

În fine, s-a constatat că reclamanta putea ataca în instanţă, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, refuzul nefavorabil manifestat de angajator şi/sau inspectorat în soluţionarea diverselor cereri ce le-au fost adresate, motivat de nerecunoaşterea calităţii de licenţiată, în pofida diplomei deţinute.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta A. invocând prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit prima instanţă a considerat că MECTS nu are competenţa de recunoaştere a diplomelor de licenţă, având în vedere că în cadrul acestei instituţii este constituită Direcţia Generală de Învăţământ Superior, care formulează răspunsuri cu privire la legalitatea formelor de învăţământ, a specializărilor, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

S-a arătat că, urmare a demersurilor pârâtului studiile urmate de către reclamante nu au mai fost recunoscute, diplomele fiind considerate a nu fi valabile.

Totodată, s-a apreciat că prima instanţă nu a dat eficienţă principiului de drept potrivit căruia "error communis facit jus", având în vedere că reclamantele şi-au îndeplinit toate obligaţiile contractuale asumate prin contractele de studii încheiate cu Universitatea B..

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii în sensul recunoaşterii diplomelor de studii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În speţă, Curtea de Apel a fost sesizată cu cererea reclamantei prin care s-a solicitat autorităţii pârâte, Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), recunoaşterea diplomei de licenţă nr. x/21.07.2009 obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă - sesiunea iulie 2008 organizat de Universitatea B., Facultatea de Matematică şi Informatică.

Apreciază Înalta Curte că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, şi nici de un exces de putere din partea unei autorităţi publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, având în vedere normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi reglementările legale relevante pentru speţă - Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantului.

Prin urmare, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte reţine că diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi.

În condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenţia Ministerului Educaţiei Naţionale pentru "recunoaşterea diplomei de licenţă", obiectul prezentei acţiuni vizând strict obligarea pârâtului de a recunoaşte diplomei de licenţă din 21 iulie 2009 emisă de Universitatea B..

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 921 din 19 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL