Legality of methodological salary calculation norms for 2011 public sector pay recovery

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru program Operaţional Sectorial Dezvoltare Resurse Umane - Regiunea Centru şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Finanţelor Publice excepţia de nelegalitate art. II lit. A) pct. 5 a Ordinului comun nr. 42/77/2011 al Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 108/2014 din 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a art. II lit. A) pct. 5 a Ordinului Comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice nr. 42/77/2011 invocată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Centru şi emitenţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.

PENTru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a examinat dispoziţiile legale incidente cauzei, reţinând că ordinul contestat nu este un act de modificare a unor drepturi salariale, ci se limitează strict la cadrul stabilit de actele, pe baza şi în executarea cărora a fost emis.

O analiză a exemplelor prevăzute de text, din perspectiva legalităţii lor, ar presupune identificarea exemplului concret aplicabil reclamantului, conduită incompatibilă cu această procedură, revenind judecătorilor fondului litigiului în care s-a invocat prezenta excepţie obligaţia aplicării în concret a normelor juridice aplicabile la situaţia de fapt de care se prevalează reclamantul.

Întrucât criticile de nelegalitate aduse de reclamant sunt neîntemeiate, Curtea a constatat că excepţia de nelegalitate este nefondată, motiv pentru care a fost respinsă în consecinţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine că instanţa de fond, interpretând şi aplicând greşit actul juridic dedus judecaţii a schimbat natura şi înţelesul acestuia, justificând respingerea pe motive străine de natura pricinii.

Astfel, în motivare se face referire la majorarea de 15%, aplicata în baza Legii nr. 118/2010 în vederea recuperării diminuării salariale de 25% (majorare necontestată), fără a face vreo referire la stabilirea bazei de calcul prin aplicarea procentului de 75% potrivit actelor normative speciale, respectiv Legea nr. 490/2004, H.G. nr. 595/2009, procent care este inclus în salariul de baza potrivit Legii nr. 285/2010, dar asupra căruia s-a intervenit prin Ordinul nr. 42/77/2011.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. II lit. A) pct. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul nr. 42/2011, este stabilită o altă modalitate de calcul prin care se diminuează salariul de baza brut (de la aplicarea procentului de 75% la aplicarea a 62,5% ceea ce presupune modificarea bazei de calcul stabilita prin Legea nr. 285/2010).

În concret, se susţine în recurs, salariul recurentului a fost diminuat cu 25% în baza Legii nr. 118/2010 şi ulterior, în baza exemplelor de reîncadrare prevăzute de Ordinul nr. 42/2011, intervenind în stabilirea bazei de calcul al salariului fiindu-i aplicat procentul de 62,5% în loc de 75% cât este prevăzut legal, i-a fost diminuat încă o dată salariul.

Potrivit actelor normative speciale (Legea nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, la art. 7, prevede ca în situaţia obţinerii calificativului de "foarte bine", majorarea salarială va fi de 75% faţă de salariul de bază prevăzut de lege), şi având în vedere art. 1 din Legea nr. 285/2010, recurentul era îndreptăţit la stabilirea salariului de bază cu aplicarea unui procent de 75%.

Contrar acestor dispoziţii, Ordinul nr. 42/2011, prin art. II lit. A) pct. 5, vine şi diminuează salariul de bază, prin aplicarea diferenţei dintre două clase succesive.

În condiţiile în care legiuitorul ar fi dorit procentul de 62,5% pentru unele persoane care au atribuţii de gestionare a fondurilor europene, ar fi făcut-o în mod expres în cuprinsul actelor normative cu caracter special, care îşi au aplicabilitate în cauza.

Fără a ţine seama de dispoziţiile exprese ale textelor de lege arătate care prevăd un spor de 75%, ordinul Ministerului Muncii restrânge dispoziţiile arătate, stabilind prin unele exemple de reîncadrare un procent diferit de cel de 75% prevăzut în mod expres pentru persoanele care gestionează fonduri comunitare.

În ce priveşte Ordinul nr. 42/2011, şi cu referire la acele exemple de reîncadrare,consideră recurentul ca a fost conceput într-o manieră care nu respecta spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta, impunându-se aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor legii speciale şi legii de salarizare.

Faţă de prevederile exprese ale Legii nr. 490/2004, H.G. nr. 595/2009, O.U.G. nr. 35/2009, care, pentru persoanele ce gestionează fonduri europene, dau posibilitatea majorării salariale cu 75% recent inclus în salariul de bază, duc la concluzia ca ordinul emis de Ministerul Muncii în aplicarea Legii nr. 285/2009, este nelegal, modul în care legiuitorul a intervenit a exclus posibilitatea ca sporul să fie de 75%, prin exemplul de reîncadrare rezultând un procent de 62,5%, care determina diminuarea salariului de bază prevăzut de Legea nr. 285/2010.

Precizează recurentul faptul că prin excepţia formulată a contestat dispoziţiile art. II lit. A) pct. 5 din Ordinul nr. 42/77/2011, dispoziţii prin care se stabileşte o altă bază de calcul pentru salarizarea anului 2011, decât cea prevăzută de Legea nr. 285/2010.

Faţă de cele mai sus arătate, consideră că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală, nefiind cercetată adevărata cauză ce a determinat aplicarea unui procent diferit de cel prevăzut de legea specială şi legea cu forţa juridică superioară unui ordin de ministru, motiv pentru care consideră întemeiat recursul formulat.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 din C. proc. civ., faţă de materialul probator şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situaţia în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, aşadar în intervalul iulie - decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul şi celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Acelaşi act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi băneşti în baza O.G. nr. 92/2003 şi O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât şi formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Totodată, explicitează şi clarifică unele prevederi din lege referitoare la reîncadrarea personalului, stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, angajarea, promovarea ş avansarea personalului, precum şi unele reglementari specifice personalului din instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.

Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 nu are natura unui act de modificare a unor drepturilor salariale, ci se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor legale, astfel cum corect a stabilit judecătorul fondului.

Astfel, aşa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de Legea-cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% lit. A) alin. (1) şi (2).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% lit. B) alin. (1).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situaţia calculării salariului de bază şi a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe ţară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie - decembrie 2010 la suma de 600 RON, la lit. D) situaţia personalului care desfăşoară activităţi noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. E) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeaşi lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conţin exemple de calcul în care se porneşte de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenţia că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenţilor actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului şi ar constitui şi baza de calcul pentru alocaţiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

Reclamantul critică exemplul practic oferit de pct. 5 mai sus redat, în condiţiile în care acesta nu este o normă juridică conţinută de actul administrativ contestat, ci o aplicaţie practică, în concret, pentru 3 situaţii ce se pot ivi, legate de aplicarea art. II lit. A) din ordinul în discuţie, care însă nu a făcut obiect al criticilor reclamantului.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prevederile contestate sunt legale şi conforme dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, în exercitarea cărora au fost emise.

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 108/2014 din 17 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED