Rural development aid contract: Res judicata precluding public authority from denying final payment based on unexecuted addendum

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/57/2011, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat anularea Notificării nr. x/30.12.2010 de neacceptare a modificării Contractului de finanţare x/21.12.2006 şi a Notificării nr. x/31.12.2010 cu privire la refuzul plăţii, precum şi a Deciziei nr. x/14.02.2010 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestor notificări; obligarea pârâtei la prelungirea termenului de execuţie a contractului până la data de 30.06.2011, la diminuarea contractului cu valoarea de 113.963 aferentă lucrărilor electrice neexecutate, modificarea tehnică pentru tancul de lapte şi la plata tranşei III din finanţarea nerambursabilă stabilită contractului cadru.

1.2. Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii pârâta a susţinut că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

1.3. Prin Sentinţa nr. 55 din 24 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.P.D.R.P., a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Notificarea nr. x/30.12.2010 emisă de pârâtă, de neacceptare a modificării contractului de finanţare nr. x/21.12.2006; a obligat pârâta la prelungirea termenului de execuţie a contractului până la data de 30.06.2011, modificat prin diminuarea contractului cu valoarea de 113.963 RON şi cu privire la prevederea tehnică pentru tancul de lapte;a obligat pârâta la plata tranşei III din finanţarea nerambursabilă stabilită prin contractul cadru şi a respins celelalte cereri.

1.4. Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că între pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta SC A. SRL, la data de 21.12.2016 s-a încheiat contractul de finanţare nr. x. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unui ajutor financiar nerambursabil de către autoritatea contractantă pârâtă pentru implementarea proiectului intitulat "Reabilitarea şi modernizarea fermei de vaci de lapte din comuna Moşna, judeţul Sibiu".

Iniţial durata maximă pentru implementarea proiectului stabilită prin contractul de finanţare era data de 30.11.2008, care însă a fost prelungită prin mai multe acte adiţionale, astfel că prin Actul adiţional nr. 7 termenul de finalizare fiind convenit de părţi la data de 30.10.2010.

La data de 28.10.2010 reclamanta a depus la APDRP documentaţia pentru o nouă prelungire a duratei de execuţie a contractului până la data de 30.06.2011.

Prin Notificarea de neacceptare a modificării contractului de finanţare nr. x/30.12.2010 emisă de APDRP i s-au comunicat reclamantei următoarele:

"Urmare a analizării cererii dumneavoastră de amendare a Contractului de finanţare nr. x/21.12.2006 ... prin care solicitaţi modificarea soluţiei tehnice, prelungirea duratei de execuţie până la data de 30.06.2011 şi diminuarea bugetară pe componenta eligibilă, vă facem cunoscut faptul că O.U.G. nr. 108/2009 care modifică şi completează O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD, aprobată prin Legea nr. 62/2010, prevede prelungirea duratei de execuţie pentru proiectele finanţate prin programul SAPARD Românesc până la data de 31.12.2010, durată în care este inclusă şi perioada de 90 de zile pentru efectuarea ultimei plăţi.

Nerespectarea acestui termen are drept consecinţă declararea proiectului "nefinalizat" şi "returnarea tranşelor plătite de APDRP în cadrul proiectului finanţat prin programul SAPARD".

Acest punct de vedere a fost menţinut şi prin răspunsul la Contestaţia reclamantei nr. x/29.12.2010 înregistrat cu nr. x/18.01.2011 cu menţiunile suplimentare, că Nota nr. x/20.10.2010, de care s-a prevalat reclamanta în contestaţie, este o notă internă adresată directorilor structurilor din subordinea APDRP cu privire la demersurile întreprinse de această instituţie în vederea prelungirii duratei de execuţiei până la data de 30.06.2011, care însă nu este adresată beneficiarilor programului SAPARD şi nu poate fi interpretată ca reprezentând acordul de voinţă dintre cele două părţi, şi nu este de natură a modifica prevederile legale şi contractuale aplicabile.

Notificarea refuzului de plată nr. x/31.12.2010 privind tranşa a III-a din contractul de finanţare a fost emis, întrucât la vizita în teren a reprezentanţilor pârâtei s-a constatat că reclamanta nu finalizase proiectul, nefiind executate lucrările electrice la pavilionul administrativ în valoare de 113.963,00 RON, notificarea întemeindu-se pe dispoziţiile art. 2 din Contractul de finanţare şi pe dispoziţiile Notificării de neacceptare a modificării contractului de finanţare nr. x/30.12.2010 emisă de APDRP.

1.5. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei s-a reţinut că obiectul cererii reclamantului îl constituie anularea Notificării nr. x/30.12.2010 de neacceptare a modificării Contractului de finanţare nr. x/21.12.2006 şi Notificării nr. x/31.12.2010 cu privire la refuzul plăţii, precum şi a Deciziei nr. x/14.02.2010 de soluţionare de către pârâtă, a contestaţiei formulate împotriva acestor notificări.

În legătură cu aceste notificări reclamanta a parcurs procedura prealabilă, în termenul legal, formulând contestaţie ce a fost respinsă, soluţie comunicată cu Adresa nr. x/14.02.2010.

În concluzie, s-a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei este neîntemeiată.

1.6. Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele:

Între părţi a mai existat un litigiu, în legătură cu proiectul finanţat prin contractul x/21.12.2006, litigiu în cadrul căruia prin Sentinţa nr. 360/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2011, devenită irevocabilă prin respingerea recursului APDRP prin Decizia nr. 375/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, urmare a admiterii acţiunii reclamantei SC A. SRL, anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/02.03.2011 şi exonerarea reclamantei de plata sumei de 2.637.620,21 RON acordat cu titlu de ajutor financiar nerambursabil aferent contractului de finanţare nr. x/2006.

PENTru a fi dată această soluţie, s-a reţinut de instanţe că proiectul finanţat a fost finalizat cu resurse proprii de către reclamantă la data de 31.12.2010. S-a mai reţinut că durata de execuţie a contractului de finanţare încheiat între părţi a fost prelungită până la data de 30.06.2011, în temeiul Notei APDRP nr. x din 20.10.2010, că reclamanta a depus cerere de plată a tranşei 3 din contractul de finanţare, care a fost verificată de autoritatea pârâtă şi s-a constatat că este conformă şi că reclamanta a completat documentaţia necesară pentru încheierea actului adiţional la contractul de finanţare conform celor solicitate de autoritatea pârâtă.

În final, s-a apreciat că este culpa pârâtei că nu a procedat la semnarea actului adiţional la contract.

Având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti menţionate, Curtea a apreciat că refuzul de încheiere a actului adiţional la Contractul de finanţare nr. x/2006 exprimat prin Notificarea nr. x/30.12.2010 emisă de APDRP, precum şi refuzul de plată a tranşei III din contractul de finanţare exprimat prin Notificarea refuzului de plată nr. x/31.12.2010 sunt nejustificate, temeiurile invocate în motivarea acestor manifestări de voinţă fiind infirmate prin considerentele şi soluţia dată de hotărârile judecătoreşti premenţionate.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a formulat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), antecesoarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. - 1865 şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe puterea de lucru judecat a Sentinţei nr. 360/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia nr. 360/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia nr. 375/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar Dosarul nr. x/2011, în care au fost pronunţate cele două soluţii a avut un alt obiect, privind tranşele 1 şi 2 şi Procesul-verbal de constatare nr. x/21.03.2011 prin care se stabilise în sarcina reclamantei un debit de 2.637.620 RON;

- cauza de faţă priveşte tranşa 3 şi alte acte administrative privind neacceptarea prelungirii termenului de execuţie şi refuzul plăţii ultimei tranşe;

- instanţa de fond a ignorat termenele de execuţie stabilite prin contract (30.11.2008), prelungit prin O.U.G. nr. 59/2006 (31.12.2009), prin actele adiţionale (31.12.2009), neexistând nici un temei pentru noua prelungire solicitată de reclamantă (30.06.2011);

- de asemenea, a ignorat faptul că la contractul efectuat la data de 8.11.2010 s-a constatat nefinalizarea proiectului/contractului şi nerespectarea termenului de 30.10.2010, cum fusese stabilit prin Actul adiţional nr. 7 încheiat în baza O.U.G. nr. 108/2009 care a prevăzut posibilitatea prelungirii cu încă un an, adică până la data de 31.12.2010.

În concluzie, autoritatea publică recurentă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

2.2. SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a răspuns criticilor recursului şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

3. Soluţia instanţei de recurs

Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă de la pct. 1.3. al acestor considerente, prin Sentinţa nr. 55 din 24.02.2014, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de SC A. SRL şi a anulat Notificarea nr. x/30.12.2010 privind neacceptarea modificării Contractului de finanţare nr. x/21.12.2006 şi a obligat autoritatea publică pârâtă la prelungirea termenului de execuţie până la data de 30.06.2011.

În criticile sale, autoritatea recurentă a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la Sentinţa nr. 360/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 375/2013, dosarul respectiv având un obiect diferit la cel al dosarului/cauzei de faţă.

Într-adevăr, prin Sentinţa nr. 360/2011 a fost admisă acţiunea formulată de societatea comercială reclamantă şi a fost anulat Procesul-verbal nr. x/2.03.2011, fiind înlăturată măsura plăţii sumei de 2.637.620,21 RON, primele două tranşe la Contractul de finanţare nr. x/2006.

În considerentele Deciziei nr. 375/2013, prin care a fost respins recursul formulat de autoritatea publică, Înalta Curte a reţinut în mod expres că:

"În speţa de faţă, în baza raportului contractual existent între părţi, tranşa 1 a fost plătită la data de 20.09.2007, tranşa 2 a fost plătită la data de 15.02.2008, iar cererea de plată a tranşei 3 a fost depusă de intimată la Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sibiu la data de 29.10.2010, diminuată cu suma de 113.963 RON, aferentă lucrărilor nerealizate. Autoritatea publică anterior indicată a procedat la verificarea cererii şi a constatat că aceasta este conformă.

Totodată, la data de 16.11.2010, în temeiul notei mai sus indicate, societatea intimată a depus documentaţia pentru încheierea unui alt act adiţional la contract prin care să se stabilească următoarele măsuri: a) prelungirea termenului de execuţie a contractului; b) diminuarea contractului cu valoarea de 113.963; RON, aferentă lucrărilor electrice neexecutate până la data emiterii Notei nr. x din 20.10.2010; c) modificarea tehnică pentru tancul de lapte, fără implicaţii financiare.

De menţionat faptul că, la data acestei solicitări, proiectul "Reabilitarea şi modernizarea fermei de vaci de lapte din comuna Moşna, judeţul Sibiu" era finalizat în proporţie de 98,4%.

Înalta Curte reţine faptul că este corectă concluzia primei instanţe, în sensul că durata de execuţie a contractului de finanţare încheiat de părţi a fost prelungită până la data de 30.06.2011, în temeiul notei APDRP nr. x din 20.10.2010.

Un argument în susţinerea acestei concluzii îl reprezintă adresa din 17.11.2010 prin care Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sibiu a adus la cunoştinţa intimatei faptul că termenul maxim care poate fi solicitat pentru prelungirea duratei de execuţie a investiţiei este 30.06.2011, conform adresei nr. x din 20.10.2010.

Ca atare, Înalta Curte constată că autoritatea recurentă a dat curs măsurilor dispuse prin adresa aflată în discuţie şi a solicitat intimatei completarea notei explicative şi a memoriului justificativ întocmite pentru prelungirea termenului de finalizare a lucrării finanţate, acte înregistrate la care Oficiul Judeţean de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sibiu sub nr. x din 16.11.2010.

În plus, societatea intimată a completat documentaţia necesară pentru încheierea actului adiţional la contractul de finanţare conform celor solicitate de autoritatea recurentă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că este culpa recurentei că nu a procedat la semnarea actului adiţional la contract, cu toate că documentaţia era completă. Prin urmare, recurenta nu poate invoca propria culpă pentru a dispune recuperarea finanţării acordate intimatei".

Totodată, Înalta Curte a reţinut că la data de 31.12.2010, la care se referă O.U.G. nr. 108/2009, aşa cum rezultă şi din Nota APDRP nr. x/20.10.2010, proiectul fusese finalizat de către societatea comercială din resurse proprii.

Deci, cu alte cuvinte, Înalta Curte reţinuse prin Decizia nr. 375/2013 că autoritatea publică acceptase, prin Nota nr. x/20.10.2010, prelungirea implementării contractului/execuţiei proiectului, până la data de 30.06.2011, iar nesemnarea actului adiţional de către autoritate a reprezentat propria culpă a acesteia.

Astfel fiind, în cauza de faţă, instanţa de fond nu a putut ignora Sentinţa nr. 360/2011 şi nici Decizia nr. 375/2014, admiţând capătul de cerere privind prelungirea termenului de execuţie.

Drept urmare, obligarea APDRP la plata celei de-a III-a tranşe, reprezintă consecinţa legală a prelungirii termenului de execuţie acceptată de autoritate prin Nota nr. x/20.10.2010 şi a faptului că până la data de 31.12.2010 prevăzută de O.U.G. nr. 108/2009, proiectul fusese finalizat în condiţii corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din resurse proprii, iar tranşa a III-a nu fusese eliberată/achitată, împrejurări necontestate de autoritatea recurentă.

În concluzie, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 55 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2015.

Procesat de ED