Territorial jurisdiction for toll road contravention appeals: applicability of defendant's domicile rule under O.G. 15/2002

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1.857 din 10 decembrie 2014, Judecătoria Mediaş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/2011, emis de intimată, s-a dispus sancţionarea petentei pentru comiterea faptei contravenţionale prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, faptă comisă pe DN 1, în localitatea Româneşti, judeţ Prahova, iar, în raport cu dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.639 din 25 februarie 2015, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Ploieşti, a declinat cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Mediaş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza având ca obiect plângere contravenţională, formulată de petenta A. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/26.07.2011, în contradictoriu cu intimata Direcţia Regională Drumuri şi Poduri B., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

PENTru a hotărî astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petentă este de competenţa Judecătoriei Mediaş, judeţul Sibiu, în raza teritorială unde aceasta îşi are domiciliul.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Ploieşti a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

PENTru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din 26.07.2011, întocmit de agentul constatator din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C., petenta A. a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 250 RON.

S-a constatat că la data de 16.02.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, aparţinând petentei, a circulat pe DN 1, pe raza localităţii Româneşti, judeţul Prahova, fără a deţine rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost DN 1, pe raza localităţii Româneşti, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Ploieşti.

În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, însă O.G. nr. 15/2002 stabileşte o normă specială şi derogatorie în ceea ce priveşte competenţa în materie contravenţională.

Astfel, potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/1.02.2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, "Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, intrând în vigoare, conform art. 78 din Constituţia României, republicată, la 3 zile de la această dată, respectiv la 15 februarie 2013, în textul ei neprevăzându-se o dată ulterioară.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 4 august 2014, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, fiind aplicabile dispoziţiile acestei legi, respectiv dispoziţiile derogatorii ale art. 101 din O.G. nr. 15/2002.

Regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură este cea înscrisă în dispoziţiile art. 24, coroborate cu art. 25 alin. (2) din C. proc. civ. Astfel, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 101 din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii la judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază petentul.

Prin urmare, competenţa teritorială trebuie stabilită prin raportare la momentul sesizării instanţei, relevanţă având domiciliul petentei, care este în oraşul Mediaş, judeţul Sibiu, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Mediaş.

La stabilirea competenţei, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Mediaş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. şi pe intimata Direcţia Regională Drumuri şi Poduri B. în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2015.

Procesat de ED