Film distributor ordered to sign cinema handover protocol; appeal quashed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat prin Primar, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniul Naţional şi Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film - Bucureşti", au solicitat:

- obligarea pârâtului 2 la constituirea Consiliului de Administraţie în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare primire în condiţiile legii, a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timişoara;

- obligarea pârâtului 2 la stabilirea persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare primire în condiţiile legii, a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timişoara;

- obligarea pârâtului 2 la încheierea protocolului de predare-primire al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timişoara, în conformitate cu Anexa la O.G. nr. 39/2005, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

- în cazul în care pârâtul 2 refuza încheierea protocolului de predare primire al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timişoara, în conformitate cu Anexa la O.G. nr. 39/2005, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, hotărârea instanţei să ţină loc. de protocol de predare primire.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 58 din data de 27.02.2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Culturii.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantului Municipiul Timişoara, invocate de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film".

A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Timişoara, prin Primar, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film".

A obligat pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" să încheie cu Primarul Municipiului Timişoara protocolul prevăzut de pct. 8 (subpct. 5) al articolului unic al Legii nr. 303/2008, în scopul predării sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în Municipiul Timişoara, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 39/2005 - indicate şi în cuprinsul acţiunii - cu excepţia sălii - A., situat în Timişoara, str. Lenau, nr. 2, jud. Timiş şi a respins, în rest, acţiunea.

A luat act de renunţarea reclamanţilor la judecata acţiunii în ce priveşte sala - A., situat în Timişoara, str. Lenau, nr. 2, jud. Timiş şi a respins, în întregime, acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Culturii.

A obligat pârâta la plata către reclamanţi, a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 58 din data de 27.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film", invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, în temeiul art. 1201 C. civ., s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de decizia din data de 17.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

În dezvoltarea acestei excepţii s-a susţinut că, pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul actelor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi în ambele acţiuni.

Prin Sentinţa civilă nr. 1396/2011 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a obligat regia la încheierea protocolului de predare primire a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timişoara în conformitate cu anexa la O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia. Prin decizia din data de 17.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă şi irevocabilă, s-a modificat în tot Sentinţa civilă nr. 1396/2011 în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

Faţă de aceste motive, a solicitat aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. în raport de care să se dispună casarea hotărârii atacate pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens s-a arătat că, în raport de primul petit al cererii, instanţa de fond a apreciat că faţă de dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. reclamanţii au înţeles să renunţe la judecata cu privire la încheierea protocolului pentru imobilul cinematograf A. şi raportat la această soluţie, a considerat că nu mai este necesar a analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a regiei, invocată cu privire la acest petit.

Prin primul petit al acţiunii, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului 2, respectiv Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" la constituirea Consiliului de Administraţie al regiei, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condiţiile legii, a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timişoara. Solicită respingerea acestui capăt de cerere, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a), art. 5 alin. (1) şi alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările ulterioare, statuează că atributul constituirii Consiliului de Administraţiei al regiei, respectiv de selecţie a candidaţilor pentru funcţiile de membrii ai consiliului de administraţie ai regiei şi de încheiere a contractelor de mandat, precum şi de revocare a mandatelor acestora, revine Ministerului Culturii prin ordin al Ministrului Culturii.

În aceste condiţii, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2351/16.05.2014 a fost stabilit numărul membrilor consiliului de administraţie al regiei la 5 (cinci): un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, un reprezentant al Ministerului Culturii şi alte trei persoane cu experienţă în administrarea/managementul unei regii autonome sau societăţi comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv societăţi comerciale din sectorul privat, precum şi durata mandatului acestuia.

Anterior acestui ordin a fost emis Ordinul Ministrului Culturii nr. 2711/10.12.2013 prin care au fost numiţi primii trei membrii ai Consiliului de Administraţie ai regiei: B., C. şi D., stabilindu-se las art. 2 obligaţia Ministerului Culturii, în calitate de autoritate publică, de a încheia cu membrii astfel nominalizaţi contracte de mandat având ca obiect administrarea regiei.

Mai târziu, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2208/03.04.2014 a fost numit ca membru al Consiliului de Administraţie al regiei E..

Prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2574/13.08.2014 a încetat, începând cu data de 08.08.2014, mandatul dl. B., ca urmare a demisiei, iar prin Ordinul nr. 2596/25.08.2014 a încetat, începând cu 01.09.2014, mandatul dl. E., ca urmare a demisiei acestuia.

Având în vedere aceste aspecte, componenţa Consiliului de Administraţie al regiei astfel cum a fost stabilită prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2351/16.05.2014 nu este îndeplinită.

Ţinând cont de aceste considerente, recurenta a solicitat respingerea primului petit al cererii de chemare în judecată prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" la constituirea Consiliului de Administraţie al regiei, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condiţiile legii, a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timişoara, ca fiind o acţiune îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului în şedinţă publică.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că prin Sentinţa civilă nr. 1396/2011, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2010, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a obligat regia la încheierea protocolului de predare primire a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timişoara în conformitate cu anexa la O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia.

Prin decizia din data de 17.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă şi irevocabilă, s-a modificat în tot Sentinţa civilă nr. 1396/2011 în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

Într-adevăr, autoritatea lucrului judecat, reglementată în art. 1201 C. civ., are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.

Prin urmare, principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, chiar cu poziţia procesuală investită, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunţată într-un alt proces.

PENTru a exista identitate de obiect între două acţiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni, în cauză acesta fiind obligarea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" la încheierea protocolului de predare-primire al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timişoara, în conformitate cu anexa la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.

Or, între cele două acţiuni formulate de către reclamanţi împotriva pârâtei, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 19/2013 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, precum şi ale prevederilor art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, prin care a statuat că, prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate la poziţiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 şi nr. 158-166 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, precum şi cele ale art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, sunt neconstituţionale.

Ca urmare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 47/2011 în cărţile funciare aferente cinematografelor s-au anulat înscrierile privitoare la dreptul de proprietate stabilit în favoarea Municipiului Timişoara şi a fost intabulat ca drept de proprietate publică în favoarea Statului Român şi în administrarea RADEF.

Prin Deciziile nr. 980/22.11.2012 şi nr. 981/22.11.2012 pronunţate de Curtea Constituţională s-a reţinut încă o dată faptul că, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, iar prevederile O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituţionale.

Aşa fiind, urmare deciziilor enunţate mai sus, legiuitorul a înţeles să adopte Legea nr. 103/2013 pentru respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, text intrat în vigoare la data de 25.04.2013.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurenta-pârâtă.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că, prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a prevăzut, în articolul unic pct. 8, că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - "România-film", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.

În legătură cu regimul juridic al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, Înalta Curte constată că imobilele cu destinaţia de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheie, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială şi administratorul R.A.D.E.F. - "România-film" nu are natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, modalitatea practică de preluare a acestor imobile.

În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980 şi nr. 981 din 22 noiembrie 2012, prin care s-a statuat că, în conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale. Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire a imobilelor în cauză, reglementat prin dispoziţiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat, în deciziile menţionate, că acesta reprezintă "modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică şi spre administrare bunurile mobile şi imobile prevăzute la pct. 1 - 4 din actul normativ criticat", adică obligaţia de predare a acestor imobile.

Potrivit prevederilor punctului 8 din actul normativ indicat, subpct. 1 şi 5 - "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective (...). Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale şi ţinând cont de ceea ce reclamanţii au solicitat prin cererea dedusă judecăţii, rezultă fără putinţă de tăgadă că, dispoziţiile punctului 8 din Legea nr. 303/3008 instituie dreptul de proprietate al comunităţii locale asupra sălilor de cinematograf şi grădinilor de spectacol, iar recurenta-pârâtă RADEF "România Film" are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor legale, în sensul de a încheia protocolul de predare - primire a acestor săli.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu poate fi primită apărarea recurentei-pârâte în sensul că, acţiunea reclamanţilor ar fi formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece doi membrii ai Consiliului de Administraţie al regiei şi-au dat demisia, ci are în vedere faptul că, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2351/16.05.2014 s-a stabilit componenţa Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film", iar constituirea acestuia este o obligaţie de diligenţă, nu de rezultat.

Din interpretarea dispoziţiilor legale expuse mai sus, rezultă în mod clar, faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf şi spectacole aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea RADEF "România Film", sunt scoase, prin efectul legii, din proprietatea privată a statului şi trec, de drept, în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale.

Aşa fiind, nu poate fi primită apărarea recurentei-pârâte în sensul că trebuie respins primul petit al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" la constituirea Consiliului de Administraţie al regiei, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condiţiile legii, a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în municipiul Timişoara, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

7. Temeiul juridic al soluţiei

În consecinţă, pentru considerentele arătate, apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" împotriva Sentinţei civile nr. 58 din data de 27.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV