Suspension of Court of Auditors' financial recovery order for mine closure irregularities upheld on interim relief grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.07.2014, reclamantul Ministerul Economiei a solicitat suspendarea termenului de executare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 20/14.04.2014 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României şi a actelor subsecvente: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. x/11.03.2014 şi a încheierii nr. x/25.06.2014 până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze, în baza dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de legiuitor, în speţă cazul bine justificat, paguba iminentă.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 23.12.2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul economiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi intervenientul accesoriu în interesul reclamantului SC A. SA, dispunând suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia Curţii de Conturi nr. 20/2014, contestate în prezenta cauză, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de curtea de apel a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate. În drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât reclamantul nu şi-a motivat cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 20/2014, din perspectiva prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, nedemonstrând în niciun fel întrunirea, cumulativ, a celor două condiţii, prevăzute în mod expres de prevederile legale menţionate, astfel cum vom demonstra în continuare.

În opinia recurentei, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată se referă la aspecte ce ţin exclusiv de fondul cauzei, pe care instanţa de fond Ie-a apreciat în mod greşit ca fiind întemeiate, întrucât susţinerile Ministerului Economiei privind nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare a cerut-o, nu erau dovedite şi nici nu puteau constitui o aparenţă a dreptului în favoarea reclamantului.

În acest context, recurenta a arătat că, argumentul pe care s-a bazat reclamantul în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, care a fost în mod greşit însuşit de instanţa de judecată, este acela conform căruia "Ministerul Economiei este în imposibilitate de a recupera aceste sume, care au fost contractate şi decontate legal, într-un timp foarte scurt şi numai cu concursul instanţelor de judecată competente".

De asemenea, a susţinut recurenta, în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca întemeiate susţinerile reclamantului potrivit cărora punerea în executare a deciziei ar produce riscuri generale, specifice activităţii miniere, respectiv cu titlul de exemplu neîndeplinirea obiectivelor şi angajamentelor asumate de România la Comisia Europeană prin Capitolul 22 - Mediu şi însuşite de Guvernul României prin aprobarea H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, respectiv transpunerea acestui obiectiv, prin obligaţia de a aduce la îndeplinire organizarea, exploatarea şi închiderea depozitelor de deşeuri industriale.

Invocarea acestor riscuri generale, specifice activităţii miniere, nu sunt justificate în cauză, în raport de măsurile dispuse în sarcina conducerii entităţii verificate care vizează înlăturarea neregulilor financiar-contabile şi a abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate, ceea ce nu poate crea o îndoială de nelegalitate a actelor administrative contestate.

Astfel, măsurile stabilite în sarcina conducerii entităţii verificate vizau respectarea de către aceasta a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte:

- "preluarea anexe/or tehnice şi a dependinţelor aflate în dotarea minelor pentru care s-a aprobat închiderea definitivă";

- "preluarea la Finalizarea lucrărilor, a terenurilor predate temporar constructori/or, utilizarea şi valorificarea lor în condiţiile legii";

- "angajarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor pentru închideri de mine, aprobate potrivit legii, în limita creditelor bugetare aprobate", "angajarea şi decontarea lucrărilor de închidere şi ecologizare angajate în mod direct sau prin SC A. SA cu respectarea conţinutului devizului general pentru obiectivele de investiţii", "decontarea lucrărilor de monitorizare post -închidere pentru exploatarea staţii/or de epurare a apei de mină"; ect.

Cât priveşte noţiunea de pagubă iminentă, s-a arătat faptul că reclamanta nu a demonstrat iminenţa producerii unei pagube importante, în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ.

În opinia recurentei, în mod eronat a apreciat instanţa ca fiind întemeiate susţinerile reclamantului potrivit cărora dacă s-ar pune în executare actele administrative emise de Curtea de Conturi, ar perturba considerabil activitatea MB care gestionează această categorie de activităţi numai prin societatea A. SA care are participaţie unică a statului în acţionariat fiind în măsură să producă prin ea însăşi o pagubă deoarece sume considerabile au fost cheltuite cu respectarea legii în vederea executării unor lucrări predate deja patrimoniului statului fără nicio obiecţiune din partea unei autorităţi competente.

În mod greşit, instanţa de fond a reţinut argumentele reclamantului ca fiind un date certe care ar conduce la perturbarea activităţii Ministerului Economiei, când acestea erau doar susţineri ipotetice, nedovedite.

În fine, recurenta a susţinut că instanţa de fond a procedat în mod greşit la suspendarea executării în parte a Deciziei nr. 20/2014 a Curţii de Conturi, întrucât prin acest act administrativ s-a constatat, conform competenţelor actuale, faptul că s-au produs nişte încălcări ale legislaţiei şi s-au dispun măsuri pentru stabilirea şi recuperarea prejudiciilor produse prin aceste nereguli.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2016 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data 28 martie 2017, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând aplicarea greşită a normelor de drept material, faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

PENTru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Criticile recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Reclamantul a solicitat suspendarea termenului de executare a masurilor dispuse prin Decizia nr. 20/14.04.2014 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României şi a actelor subsecvente: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. x/11.03.2014 şi a încheierii nr. x/25.06.2014 până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze, în baza dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de legiuitor, în speţa cazul bine justificat, paguba iminentă.

Examinând sumar actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, judecătorul fondului a reţinut în mod judicios că având în vedere considerentele reţinute în Sentinţa civilă nr. 1.951/12.06.2013 a Curţi de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarul nr. x/2011, se poate reţine aparenţa de valabilitate a argumentelor prezentate, acestea fiind de natură să creeze o îndoială asupra legalităţii.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, în cauză, este probat că prin Sentinţa nr. 4.160 din 20 decembrie 2016, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a admis acţiunea reclamantului din cauza de faţă şi s-a anulat în parte: Decizia nr. 20/14.04.2014, Raportul de control nr. x/11.03.2014 şi Încheierea nr. x/25.06.2014, şi anume măsura privind efectuarea de plăţi nelegale în sumă totală de 200.956 RON din fonduri de la bugetul de stat, pentru lucrări de închidere şi ecologizare, în baza contractelor încheiate de SC A. SA - Articole Preliminare (Măsura nr. II. 5, raportat la constatarea de la pct. 1.2. din Decizia nr. 20/14.04.2014)

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că în situaţia în care activitatea Ministerului este perturbată, la fel va fi şi cea a intervenientului accesoriu SC A. SA, ceea ce va conduce la riscuri generale în activitatea minieră.

Reţinând, aşadar, faţă de cele mai sus expuse că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 14 şi 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Încheierii din 23 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.

Procesat de ED