Withdrawal of appellate appeal in administrative and fiscal dispute based on party disposition
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of and accepted the appellant’s written request to withdraw its appeal, rendering the decision final and leaving the lower court’s judgment in force. The dispute originated in a civil procedure context where the Court of Appeal of Bucharest had previously rejected the appeal of a first-instance judgment on the grounds of tardiness and rejected a res judicata exception filed by the association-appellant against environmental authorities and a local association. Relying on the principle of party autonomy and the procedural freedom to dispose of one’s claims, the court treated the withdrawal as a valid act of disposition not subject to judicial censorship, applying the relevant civil procedure codes governing the right to renounce litigation at any time.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Withdrawal of appellate appeal in administrative and fiscal dispute based on party disposition: Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3536 din 19 decembrie 2014, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis excepţia tardivităţii, respingând cererea formulată de reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, prin Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Asociaţia Judeţeană B., ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Asociaţia A.
La data de 10 noiembrie 2016, Asociaţia A. a depus la dosar, o cerere de renunţare la judecata recursului formulat.
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea de renunţare la judecata recursului declarat de Asociaţia A. împotriva Sentinţei nr. 3536 din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.
Procesat de GGC - LM