EU farm grant default upheld: second installment denial affirmed on late request and altered plan.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată sub nr. y/42/20123, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Decizia nr. 11282 din 15 aprilie 2013 şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 79 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală Şi Pescuit, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 79 din 3 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (l) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a susţinut, în esenţă, că, în mod eronat, instanţa a apreciat că pârâta i-a transmis Adresa nr. 13245 din 13 octombrie 2010. Faptul că aprecierea instanţei este eronată reiese din prevederile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 (articol ce obligă pârâta să transmită această adresă în cel mult 30 de zile de la data înregistrării) şi din adresa însuşi. Din adresă reiese că: notificarea sa a fost înregistrată la pârâtă în data de 8 octombrie 2010 sub nr. 13205, iar că adresa din 13 octombrie 2010) i-a fost transmisă de către pârâtă, abia în data de 30 noiembrie 2011 ora 14 şi 18 minute(la 22 de zile după expirarea termenului prevăzut lege), fapt ce reiese şi din confirmarea de transmitere (partea de sus stânga a confirmării).

Adresa nr. 13245 nu poate fi considerată ca fiind transmisă deoarece aceasta nu a fost transmisă în termenul prevăzut de lege;

În opinia recurentului, instanţa a apreciat greşit că între el şi pârâtă a existat o corespondenţă certă şi că această certitudine reiese din adresa din 23 noiembrie 2010, adresă ce revine la o altă adresă(adresa 20698 din 1 noiembrie 2010), întrucât în data de 28 septembrie 2010 a transmis pârâtei o cerere de clarificări în ceea ce priveşte depunerea cererii de plată pentru tranşa 2, iar adresele invocate de instanţă nu au fost întocmite în termenul prevăzut de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002(articol ce obligă pârâta să transmită această adresă în cel mult 30 de zile de la data înregistrării);

Certitudinea unei corespondenţe este data de confirmarea transmiterii corespondenţei şi nu de conţinutul acesteia, iar pârâta nu a depus nici o dovadă a transmiterii acestor adrese şi nici nu poate depune deoarece, aceste adrese nu au fost transmise.

Recurentul face trimitere la prevederile art. 9 alin. (3) din anexa 1 la contract, articol care detaliază modul în care se fac amendamentele la contract(prin act adiţional sau prin notă de modificare),prevederile art. 9 alin. (5) din anexa I la contract(articol prin care se interzice doar mărirea ajutorului financiar nu şi modificarea obiectului investiţiei aşa cum susţine Instanţa şi pârâta), prevederile ari. 4 alin. (4) din contract(articol ce prevede că a doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării contractului, după verificarea tuturor acţiunilor prevăzute în planul de afaceri.

De asemenea, recurentul arată faptul că în data de 8 octombrie 2010 pârâta a intrat în posesia notei de modificare prevăzută la art. 9 alin. (3), faptul că pârâta nu i-a transmis un punct de vedere sau un refuz al notei de modificare şi a faptului că a fost forţat de pârâtă să modific planul de afaceri (pârâta nu accepta ca documente care să facă dovada cumpărării de terenuri, actele notariale şi extrasele de carte funciara, deşi aceste acte erau şi sunt singurele acte prevăzute de lege).

Prin urmare, în opinia recurentului la data de 30 noiembrie 2011, data depunerii cererii de plată tranşa a-II-a, era valabil noul plan de afaceri (plan ce prevedea achiziţionarea a 76 familii de albine)şi nu mai era valabil planul de afaceri de la data semnării contractului.

Recurentul susţine că este falsă aprecierea instanţei cum că ar fi trebuit să depună documente emise de autoritatea sanitară şi de autoritatea de mediu, neavând nici un temei legal.

Totodată, recurentul a susţinut că nicio adresă emisă de APDRP nu respectă prevederile art. 13 din O.G. nr. 27/2002 . Apreciază că instanţa nu a ţinut cont de cronologia evenimentelor, de art. 9(3) din anexa I la contract, de prevederile art. 4, art. 8 şi art. 13 din O.G. nr. 27/2002 şi în mod eronat i-a imputat mie neregulile aşa cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 22 septembrie 2015, în condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin Încheierea din data 16 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte condiţiile de regularitate şi de admisibilitate prevăzute de art. 486 şi 487 C. proc. civ. şi l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Răspunzând la motivele de recurs, Înalta Curte constată, mai întâi, că în cuprinsul sentinţei nu se regăsesc aspectele contradictorii semnalate de recurent.

Din actele aflate la dosar rezultă că recurentul-reclamant a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, DECIZIA nr. 11282 din 15 aprilie 2013, decizie prin care se respinge Contestaţia nr. 739 din 19 martie 2013.

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi A. - întreprindere individuală a fost încheiat Contractul de finanţare nr. CXXX din 10 iunie 2010, amendat prin Actul adiţional nr. 1 din 27 septembrie 2010, având ca obiectiv "Preluare, dezvoltarea şu extinderea unei exploataţii mixte din com. Zărneşti".

În baza acestui contract Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 86.016,00 RON, reclamantul propunând în planul de afaceri să cumpere 10 ha de fâneaţă.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că la data de 1 iunie 2010, reclamantul-recurent a depus odată cu dosarul cererii de plată nr. 1 declaraţia de eşalonare a depunerii dosarelor cerere de plată cu tranşe de plată: iunie 2010 şi noiembrie 2010, însă nu a depus cererea de plată nr. 2 conform declaraţiei de eşalonare în luna noiembrie 2010 iar la data de 30 noiembrie 2010 a depus la intimata-pârâtă o Declaraţie rectificativă înregistrată la nr. 2529 din 30 noiembrie 2010 conform căreia cea de-a doua tranşă va fi depusă în luna noiembrie 2011.

Reclamantul-recurent a depus documentaţia de modificare a obiectivului investiţiei din achiziţionarea a 10 ha fâneaţă în achiziţionarea a 76 familii de albine. Această solicitare de modificare nu i-a fost aprobată, aşa cum rezultă din Adresa nr. 13205 din 13 octombrie 2010 ce i-a fost comunicată prin fax, pe considerentul că în acest mod se modifică obiectul proiectului de finanţare încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ceea ce nu este permis, fiind invitat, totodată, reclamantul să se prezinte în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acestei notificări la sediul Regionalei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit de care aparţine pentru semnarea actului adiţional (C 1.6.1) la contract.

De asemenea, se reţine că recurentul a depus la data de 30 noiembrie 2011 "Dosarul Cerere de Plată II" care a fost apreciată însă ca neconformă pentru că nu a depus documentele emise de autorităţile de mediu, sanitar şi sanitar veterinar şi nu a respectat obiectivele din planul de afaceri propus la încheierea contractului.

Contrar celor susţinute de recurent în sensul că nu a cunoscut aspectele care au condus la sancţionarea sa, Înalta Curte constată că între părţi a existat o corespondenţă susţinută, dovadă fiind şi adresa nr. 3107 din 6 septembrie 2012 primită personal de reclamant, prin care acesta a luat la cunoştinţă că, astfel cum i s-a mai comunicat şi prind adresa E-30398 din 13 februarie 2012, are posibilitatea redepunerii cererii de plată în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi a instrucţiunilor de plată anexă la contractul de finanţare.

De asemenea, înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că recurentul nu a respectat obligaţiile pe care le avea de îndeplinit, acesta neînţelegând faptul că cererea de plată 2 a fost respinsă pentru că privea un alt plan de afaceri decât cel asumat prin contract, cu care acesta doreşte să dovedească îndeplinirea obligaţiilor asumate, dar care se referă la achiziţionarea a 76 familii de albine, nu la achiziţionarea a 10 ha fâneaţă aşa cum se prevede în contract.

Susţinerile recurentului potrivit cărora acesta a depus în termenul asumat cererea de plată nr. 2, nu pot fi reţinute, întrucât potrivit Contractului de finanţare nr. 4 a doua cerere de plată se depune în maximum 30 de luni de la data semnării contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor din Planul de finanţare, termen ce nu a fost respectat de recurent.

De asemenea, contrar argumentelor invocate de recurent, Înalta Curte constată că la cererea de plată depusă de beneficiarul A. nu a fost anexata toată documentaţia indicată în Instrucţiunile de plată, acesta având obligaţia depunerii documentelor emise de autorităţile de mediu, sanitar şi sanitar veterinară, conform Anexei II la contractul de finanţare.

În mod evident, recurentul nu a depus în termen cererea de plată tranşa a II-a, în condiţiile în care documentele care trebuiau anexate acesteia lipseau, astfel că în mod nerelevant încearcă recurentul să invoce depunerea unor documente care priveau însă alt plan de afaceri.

Înalta Curte constată că recurentul, deşi avea posibilitatea de a solicita prelungirea termenului de depunere a cererii de plată 2, acesta nu s-a conformat, fapt care a determinat constatarea încălcării art. 4 alin. (4) din contractul de finanţare.

În consecinţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 112, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari.

În fine, Înalta Curte constată că în mod neîntemeiat încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziţiile legale dispersate, întrucât nesemnarea adreselor de către şeful compartimentului care a soluţionat petiţia, nu se sancţionează cu nulitatea acestora.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menţinând sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 79 din 3 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.

Procesat de GGC - LM