Territorial jurisdiction for contraventional appeals: location of the consumer transaction versus the operator's registered office

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 29 septembrie 2015, petenta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord - Est (Iaşi) anularea Procesului-verbal nr. x încheiat la data de 11 septembrie 2015 de intimat, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului.

Prin Sentinţa nr. 1259 din data de 29 aprilie 2016 Judecătoria Oneşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta SC A. SA în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord - Est (Iaşi)

PENTru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stabileşte competenţa în favoarea "judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."

În speţă, petenta a fost sancţionată contravenţional pentru comportament incorect faţă de consumatorul B., comportament materializat prin modul în care au fost întocmite documentele emise de operatorul de distribuţie, prin emiterea facturilor şi prin transmiterea către clientă a unui răspuns care făcea referire la un alt loc de consum, facturile fiind emise de petentă la sediul său, sediu situat în Târgu Mureş, jud. Mureş.

Totodată, s-a observat că în cuprinsul procesului-verbal în discuţie se face un scurt istoric al evenimentelor, începând cu efectuarea unui control la punctul de consum al clientului B. la data de 9 decembrie 2014 şi continuând cu întocmirea notei de constatare, a proceselor-verbale de stabilire despăgubiri şi de analiză a abaterilor, dar petenta nu a fost sancţionată pentru niciuna dintre aceste acţiuni, ci pentru emiterea facturilor ca urmare a tuturor acestor activităţi.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 5852 din data de 6 decembrie 2016 Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat în favoarea Judecătoriei Oneşti cauza având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta A. SA în contradictoriu cu intimaţii Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor-Regiunea Nord Est Iaşi şi Comisariatul Judeţean Pentru Protecţia Consumatorilor Bacău şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

PENTru a hotărî astfel, instanţa a constatat că fapta imputată petentei şi constatată prin Procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din 11 septembrie 2015, este cea prevăzută de dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 21/1992 şi constă în încălcarea obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 9 din acelaşi act normativ în sarcina operatorilor economici, respectiv aceea de a se comporta în mod corect în relaţiile cu consumatorii.

Făcând o analiză a faptelor descrise în procesul-verbal de constatare a contravenţiei mai sus arătat, în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze plângerea de faţă, Judecătoria Târgu Mureş a apreciat că prezintă importanţă stabilirea locului săvârşirii faptei, competenţă atrasă de dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În acest sens, s-a reţinut că primele fapte sancţionate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, care au generat consecinţe asupra consumatorului B., constau în emiterea Notei de constatare nr. 0509543 din 9 decembrie 2014, a Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. x din 3 martie 2015 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, faptele fiind săvârşite la locul de consum situat în localitatea Oneşti, care este de fapt şi locul săvârşirii contravenţiei imputate petentei.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Petenta SC A. SA a formulat plângere contravenţională împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din 11 septembrie 2015, întocmit de Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor - Regiunea Nord-Est Iaşi, prin Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii aplicate şi în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, restituirea sumei de 1000 RON, reprezentând jumătate din minimul legal al amenzii, achitată prin O.P. nr. 6311 din 14 septembrie 2015 şi exonerarea de la luarea măsurii dispuse de către agentul constatator.

Procesul-verbal contestat a fost emis de către agentul constatator în temeiul dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 21/1992, societatea fiind sancţionată pentru pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 9 din acelaşi act normativ, potrivit cărora "operatorii economici sunt obligaţi … să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii."

În cuprinsul procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut că împrejurările concrete ale săvârşirii faptei imputate petentei constau în emiterea Facturilor nr. 5500184631 din 15 iulie 2015 şi nr. 100398939 din 13 iulie 2015 prin care, în baza Notei de constatare nr. 0509543 din 9 decembrie 2014, a Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. x din 3 martie 2015 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, s-a stabilit în sarcina consumatorului B. obligaţia de a achita cu titlu de despăgubiri suma de 243.33 RON. În opinia agentului constatator, comportamentul incorect al operatorului economic în relaţia cu consumatorul B., constă în modul în care au fost emise procesul-verbal de analiză a abaterilor şi Procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, precum şi modul de emitere a celor două facturi.

Întrucât O.G. nr. 21/1992 nu cuprinde o normă specială referitoare la instanţa competentă să soluţioneze plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiei întocmite în temeiul acestui act normativ, având în vedere dispoziţiile art. 62, potrivit cărora prevederile ordonanţei se completează cu cele ale O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, iar pentru determinarea instanţei competente prezintă relevanţă stabilirea locului săvârşirii contravenţiei.

În acord cu opinia Judecătoriei Târgu Mureş, se reţine că primele fapte sancţionate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi care au generat consecinţe asupra consumatorului B., constau în emiterea Notei de constatare nr. 0509543 din 9 decembrie 2014, a Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. x din 3 martie 2015 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, faptele fiind săvârşite la locul de consum situat în localitatea Oneşti.

Emiterea de către petentă a celor două facturi la sediul său din Târgu Mureş nu este însă de natură să conducă la ideea că sediul societăţii reprezintă locul săvârşirii contravenţiei, întrucât ele au doar calitatea de documente justificative pentru înregistrarea în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului şi reprezintă un mijloc de probă cu privire la operaţiunea efectuată, comportamentul prejudiciabil al petentei având la bază înscrisurile emise anterior emiterii facturilor precum şi constatările făcute la locul de consum, care este de fapt şi locul săvârşirii contravenţiei imputate acesteia.

Un argument în plus în acest sens este şi acela că fapta a fost constatată şi sancţionată de către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău, în a cărui rază teritorială este situat locul de consum şi nu de către instituţia similară din judeţul Mureş, în a cărui rază teritorială se află sediul social al petentei.

PENTru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Oneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SA în contradictoriu cu intimaţii Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor - Regiunea Nord-Est Iaşi şi Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău, în favoarea Judecătoriei Oneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - LM