Recovery of EU rural funds for failure to submit second payment request and execute project within contractual deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iulie 2014, reclamantul A. PFA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Deciziei nr. 1325 din 15 ianuarie 2014 de soluţionare a contestaţiei, emisă de A.F.I.R., anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 18 octombrie 2013 privind proiectul "Dezvoltarea şi modernizarea fermei apicole", beneficiar A. PFA, contract de finanţare C XXX din 16 iunie 2010 emis sub nr. 34917 din 29 octombrie 2013 de către A.P.D.R.P. în temeiul art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3 din data de 20 ianuarie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. PFA în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29 octombrie 2013 şi Decizia nr. 14325 din 15 ianuarie 2014 emise de pârâtă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac şi casarea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-au formulat, în esenţă, următoarele critici:

• hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispoziţiilor Regulamentului nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008 şi a Ghidului solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

• instanţa de fond nu a luat în considerare nici un argument referitor la motivul principal al emiterii procesului-verbal, respectiv cu privire la nedepunerea dosarului pentru obţinerea tranşei a doua de plată în termenul prevăzut, precum şi neexecutarea contractului în termenul de 36 de luni.

Raţiunea pentru care nedepunerea cererii de plată a tranşei a doua este considerată neregulă este aceea că, prin neprezentare/nedepunere cererii şi a documentaţiei se presupune automat că proiectul finanţat nu este finalizat sau conform.

• s-a apreciat, în mod greşit, că "pârâtul nu a demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu cert sau posibil de produs, iar actele încheiate de acesta încalcă dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi principiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice creanţă şi anume de a fi certă, lichidă şi exigibilă".

Din interpretarea dispoziţiilor naţionale şi comunitare aplicabile în materie, rezultă cu certitudine că instituţia recurentă este obligată sa procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor culpabili de nerespectarea clauzelor contractuale asumate, fondurile provenite din contribuţia comunitară nerecuperate de la beneficiarii culpabili ajungând să greveze bugetul României.

Având în vedere prevederile legale şi contractuale asumate de reclamant, este evident faptul că emiterea actelor administrative contestate este doar consecinţa nerespectării prevederilor sus-menţionate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 iulie 2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, completul filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor de recurs încadrate în disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 1325 din 15 ianuarie 2014 emisă de APDRP prin care a fost respinsă ca tardiv formulată şi neîntemeiată contestaţia administrativă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 29 octombrie 2013, ambele vizând suma de 63.544,50 RON la care se adaugă penalităţile de întârziere şi dobânzile conform prevederilor în vigoare.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita reclamantului în derularea Contractului de finanţare nr. C XXX din 16 iunie 2010 pentru proiectul având ca obiectiv "Sprijinirea tinerilor fermieri", Măsura 112.

În concret, s-a reţinut că beneficiarul nu a făcut dovada realizării acţiunilor din cadrul planului de afaceri şi nu a depus cea de-a doua cerere de plată în termenul prevăzut de art. 4 alin. (4) din Contractul de finanţare, făcând astfel aplicabilă sancţiunea impusă prin disp. art. 16 alin. (3), anume obligaţia de a restitui integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante.

Prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate apreciind că reclamantul a formulat contestaţia în termen, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei, că nu sunt întocmite cumulativ condiţiile necesare pentru a exista o abatere, anume că pârâtul nu a demonstrat că s-a produs sau că se putea produce un prejudiciu urmare a încălcării de către reclamantă a contractului de finanţare sau a celor două Regulamente UE invocate în actul de impunere.

Soluţia Curţii de apel nu este împărtăşită de către instanţa de control judiciar.

Prin Contractul-cadru nr. C XXX din 16 iunie 2010 APDRP, în calitate de autoritate contractantă a acordat reclamantului un ajutor financiar în valoare totală de 107.650 RON pentru proiectul "Dezvoltare şi modernizare ferme agricole".

Urmare a verificărilor documentare s-a constatat că beneficiarul nu a respectat obligaţia de a depune la OJPDRP Arad cea de-a doua cerere de plată în termen de 30 de luni de la data semnării contractului de financiare, încălcând în acest mod prevederile art. 4 alin. (4) din Contractul-cadru.

Suma decontată de reclamant, conform tranşei I, acceptată la plată, a fost de 63.544,50 RON reprezentând 60% din valoarea totală prevăzută.

De asemenea, reclamantul nu a executat contractul în termenul de execuţie, de 36 luni de la data semnării contractului de finanţare, anume până la data de 16 iunie 2013, încălcând în acest fel art. 2 alin. (1) din contract - "Durata de execuţie a prezentului contract începe la data semnării acestuia de către ambele părţi şi este de maxim 36 luni calculate începând cu data semnării contractului de finanţare de ambele părţi".

Reclamantul recunoaşte că în luna decembrie 2012 au existat discuţii legate de formularea unei cereri de prelungire a duratei de depunere a documentelor necesare plăţii celei de-a doua tranşe din contractul de finanţare, de la 30 de luni la 33 luni, însă abia la data de 16 aprilie 2013 a comunicat autorităţii contractante, prin scrisoare recomandată, înregistrată sub nr. 1407 din 17 aprilie 2013, documentele de eşalonare a plăţii pentru tranşa a doua a proiectului.

Aşadar, având în vedere că prin contractul de finanţare semnat şi însuşit de reclamant, acesta se obliga să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanţare, este evidentă încălcarea prevederilor contractului atât sub aspectul termenului de depunere a celei de-a doua cereri de plată cât şi cu privire la realizarea obiectului acestuia, conform planului de afaceri, până la data de 16 iunie 2013.

Totodată, este fondată şi critica recurentei ce vizează reţinerea instanţei de fond, în sensul că "pârâtul nu a demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu prezent sau posibil de produs".

Noţiunea de neregulă este definită la nivel naţional prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia: "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Prin urmare, pentru a se constata existenţa unei nereguli, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu ci doar caracterul potenţial prejudiciabil al abaterii, cu efecte asupra bugetului Uniunii, aspect dovedit în speţă, având în vedere că obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanţare nu au fost atinse de reclamantă.

În jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C - 465/10 pct. 47, C - 199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15).

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii recurente, în sensul săvârşirii de către intimat a unor nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, se reţine că sunt legale actele administrative atacate, prin care în conformitate cu prevederile contractului de finanţare s-a constituit în sarcina reclamantului un debit de 63.544,50 RON (aferent cererii de plată pentru tranşa I).

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 3 din 20 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantului A. PFA ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - LM