Recusal appeal inadmissible until main judgment final under Article 53 CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 11 aprilie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară solicitând desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar şi a inspectorului şef şi în subsidiar, reluarea procedurii disciplinare în sensul, cel puţin, al obligării de a motiva efectiv soluţia ce se dispune dar şi de a se emite rezoluţia inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, conform art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2016 reclamantul a solicitat recuzarea judecătorului B., învestit cu soluţionarea cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea de recuzare formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

3. Recursul.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că nu s-au constituit suficiente garanţii de imparţialitate, inclusiv din perspectiva jurisprudenţei CEDO în aplicarea art. 6, în condiţiile în care acelaşi judecător a pronunţat în aceeaşi şedinţă, în Dosarul nr. x/2016 o soluţie nefavorabilă referitoare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

A apreciat recurentul că nu s-a dat incidenţă motivului prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 53 coroborat cu art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă dosar, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, arătând că încheierea atacată este legală şi temeinică.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, acordându-se termen pentru a se da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise.

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat un punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul, prin prisma dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil formulat, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ., "când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă".

Din coroborarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiaşi articol menţionat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluţionat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau …la prima instanţă", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unei cauze va putea fi atacată cu recurs numai după soluţionarea cauzei respective şi pronunţarea unei hotărâri definitive.

În acest context, se constată că ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea acţiunii, nefiind soluţionat fondul cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În raport de dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge calea de atac formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2017.

Procesat de GGC - LM