Jurisdictional conflict over execution of complementary traffic sanction: Competence of court of infraction location vs. general administrative jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 ianuarie 2016, sub nr. x/86/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, a solicitat anularea actului administrativ de suspendare a dreptului de a conduce comunicat prin adresa cu nr. 55847/2341 din 30 iulie 2010 şi suspendarea executării actului administrativ sus menţionat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 698 din 19 mai 2016, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, în favoarea Judecătoriei Paşcani.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Suceava a reţinut că, prin procesul-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012, reclamantul A. a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării, în baza art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind reţinut în sarcina reclamantului faptul că a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare NT XXX pe DN 2 în localitatea Miroslăveşti cu viteza de 107 km/h.

Plângerea contravenţională formulată de reclamant împotriva procesului-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012 a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 436 din 8 februarie 2013 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin Decizia civilă nr. 738 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, în Dosarul nr. x/2012.

Întrucât sentinţa primei instanţe a rămas definitivă, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, prin adresa 12535627 din 27 octombrie 2015, a somat reclamantul să depună la Serviciul Poliţiei Rutiere Iaşi permisul de conducere auto, fiindu-i adus la cunoştinţă şi faptul că, începând cu 7 ianuarie 2016, i se suspendă dreptul de conducere pentru o perioadă de 120 zile, conform art. 102 alin. (3) lit. e) coroborat cu art. 118 alin. (4), (5) din O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i aplicată o majorare de 30 de zile a perioadei de suspendare pentru faptul că nu s-a prezentat la serviciul rutier pentru predarea permisului de conducere, în vederea suspendării, încălcând dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Tribunalul a reţinut că prin acţiunea pendinte, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 12535627 din 27 octombrie 2015, motivat de faptul că a executat deja sancţiunea complementară din procesul-verbal de contravenţie începând cu data de 21 iunie 2013 şi până la data de 21 octombrie 2013, respectiv de la momentul la care sentinţa instanţei de fond a rămas definitivă, astfel că începerea unei noi executări în baza somaţiei din data de 27 octombrie 2015 este nelegală.

Tribunalul Suceava a apreciat că reclamantul a învestit instanţa de judecată, cu o cerere care are ca obiect, în esenţă, executarea unei sancţiuni contravenţionale complementare, aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, referitoare la instanţa competentă să controleze aplicarea şi executarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare, anume judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în cauza de faţă - Judecătoria Paşcani.

Totodată, a reţinut că actul invocat de către reclamant, respectiv adresa nr. 12535627 din 27 octombrie 2015, nu naşte, nu modifică şi nici nu stinge un raport juridic care să constea în suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, printr-un al doilea act administrativ, altul decât procesul-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012.

Adresa nr. 12535627 din 27 octombrie 2015 emisă de pârât este o simplă operaţiune administrativă ulterioară, o simplă comunicare a unei situaţii de fapt şi de drept deja cunoscută de reclamant, respectiv un act privitor la modul de executare a unei sancţiuni contravenţionale complementare anterior aplicate şi majorate pentru nerespectarea unei dispoziţiile legale privind executarea.

În acest context, nu are relevanţă faptul că reclamantul a înţeles să indice, generic, dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ca temei de drept al cererii sale, câtă vreme parcursul procesual al plângerilor având ca obiect sancţiuni contravenţionale principale sau complementare pentru încălcarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice este clar conturat de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 şi O.G. nr. 2/2001, la care primul act normativ face trimitere, iar judecătorul este ţinut să soluţioneze litigiul conform regulilor de drept aplicabile.

Potrivit celor de mai sus, raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, Tribunalul Suceava a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Paşcani.

2. A doua instanţă învestită.

2.1. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data 16 iunie 2016, sub acelaşi număr.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 2196 din 30 decembrie 2016, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, la data de 26 noiembrie 2015 reclamantul a solicitat unităţii emitente revocarea actului administrativ nr. 1253562 din 27 octombrie 2015, iar prin adresa nr. 654150 din 29 noiembrie 2015, pârâtul i-a comunicat refuzul de a da curs cererii sale, motivând că, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, avea obligaţia predării permisului de conducere în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care a fost respinsă plângerea contravenţională.

S-a reţinut că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stipulează:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Astfel, întrucât reclamantul a ales să sesizeze instanţa de contencios administrativ de la domiciliul său, rezultă că aceasta este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

În susţinerea celor arătate mai sus Judecătoria Paşcani a avut în vedere faptul că Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat o altă acţiune a reclamantului privind acelaşi raport juridic cu caracter administrativ generat de adresa nr. 1253562 din 27 octombrie 2015, emisă de pârât, atunci când prin sentinţa nr. 68 din 21 ianuarie 2016 s-a dispus suspendarea executării adresei nr. 1253562 din 27 octombrie 2015, emisă de pârât, până soluţionarea pe fond şi mai ales a respins excepţia inadmisbilităţii, ca neîntemeiată.

Concluzionând, Judecătoria Paşcani a reţinut că cererea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, având ca obiect anularea actului administrativ de suspendare a dreptului de a conduce comunicat prin adresa nr. 55847/2341 din 30 iulie 2010 şi suspendarea executării actului administrativ sus menţionat, este de competenţa Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la toate capetele de cerere, această instanţă rămânând competenţă să soluţioneze prezenta cauză.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, a solicitat suspendarea şi anularea adresei nr. 12535627 din 27 octombrie 2015 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi prin care reclamantul a fost somat să depună la Serviciul Poliţiei Rutiere Iaşi permisul de conducere auto, motivat de faptul că prin Decizia civilă 738 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în Dosarul x/2012, a fost respinsă plângerea contravenţională a reclamantului, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012. Prin aceeaşi adresă i s-a adus la cunoştinţă reclamantului faptul că, începând cu data de 7 ianuarie 2016, i se suspendă dreptul de conducere pentru o perioadă de 120 zile, conform art. 102 alin. (3) lit. e) coroborat cu art. 118 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

Înalta Curte constată că, prin procesul-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012, reclamantul A. a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării, în baza art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind reţinut în sarcina reclamantului faptul că a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare NT XXX pe DN 2 în localitatea Miroslăveşti cu viteza de 107 km/h.

Plângerea contravenţională formulată de reclamant împotriva procesului-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012 a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 436 din 8 februarie 2013 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin Decizia civilă nr. 738 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, în Dosarul nr. x/2012.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de judecată, cu o cerere ce are ca obiect executarea unei sancţiuni contravenţionale complementare, aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), iar art. 96 alin. (2) prevede printre sancţiunile complementare şi măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, în funcţie de tipul contravenţiei rutiere.

Potrivit art. 118 alin. (1) din acelaşi act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.

Dispoziţiile alin. (4) şi (5) ale aceluiaşi articol din O.U.G. nr. 195/2002, statuează în mod expres că:

"(4) În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere. (5) Neprezentarea contravenientul în termen prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce".

Ţinând cont de aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că instanţa competentă material să soluţioneze cererea reclamantului având ca obiect anularea adresei nr. 12535627 din 27 octombrie 2015 emisă de I.P.J. Iaşi prin care reclamantul a fost somat să depună la Serviciul Poliţiei Rutiere Iaşi permisul de conducere auto, ca măsură complementară aplicată prin procesul-verbal de contravenţie seria C. pen. 2565835 din 27 iunie 2012, este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost constatată contravenţia.

De menţionat faptul că, soluţionarea altei cereri formulată de reclamantul A. de către Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendarea executării Adresei nr. 1253562 din 27 octombrie 2015 emisă de I.P.J. Iaşi - Serviciul Rutier, până la soluţionarea instanţei de fond, nu atrage competenţa acestei instanţe şi cu privire la cererea pendinte.

Adresa nr. 12535627 din 27 octombrie 2015 (atacată în prezenta cauză), emisă de pârât, este o operaţiune administrativă ulterioară emiterii procesului-verbal de contravenţie, o comunicare a unei situaţii de fapt şi de drept deja cunoscută de reclamant, respectiv un act privitor la modul de executare a unei sancţiuni contravenţionale complementare anterior aplicate şi majorate pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind executarea măsurii contravenţionale.

Raportul juridic constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce (soluţionat Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa nr. 68 din 21 ianuarie 2016) s-a născut ca urmare a emiterii procesului-verbal de contravenţie, act ce a fost suspendat în ce priveşte executarea pe parcursul procesului contravenţional, suspendare ce a expirat însă la momentul soluţionării definitive a plângerii contravenţionale.

4. Soluţia Înaltei Curţi

PENTru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM