Competence conflict resolved in favor of Tribunal for public servant salary assimilation dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 iunie 2016, sub nr. x/95/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei DSVSA Gorj să plătească, pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

1.1. Prin Sentinţa nr. 1307 din 30 septembrie 2016, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Gorj şi a declinant competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Gorj a reţinut faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar în temeiul prevederilor art. 96 pct. 1 din acelaşi act normativ, curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

În ceea ce priveşte legea specială, tribunalul a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este reglementată în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice care poate fi centrală sau locală şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Potrivit primului criteriu, litigiul privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Din interpretarea acestor texte de lege, s-a reţinut că tribunalul este competent să judece toate procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele ce au ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, dacă prin legea specială nu se prevede altfel, precum şi de cele date în competenţa curţilor de apel prin legi speciale.

În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, tribunalul a reţinut că, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, precum şi obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

În ceea ce priveşte pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, tribunalul a reţinut că, potrivit art. (5) lit. a) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare, aceasta este autoritate centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic şi administrativ întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

De asemenea, conform art. (4) alin. (1) din H.G. nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Totodată, potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.

Drept urmare, tribunalul a reţinut că, faţă de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, precum şi de împrejurarea că reclamanta a solicitat completarea unui ordin emis de un organ al administraţiei publice centrale, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluţionarea cererii este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă, tribunalul a reţinut că aceasta aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanţei de la domiciliul său.

2. A doua instanţă învestită.

2.1. După declinare, la data de 25 octombrie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de Dosar x/2016

2.2. Prin Sentinţa nr. 520/2016 din 25 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că, în raport de obiectul acţiunii şi de prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013 care modifică art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului.

Totodată, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care conferă reclamantului posibilitatea de a se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, partea a optat pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

După cum s-a precizat anterior, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016/23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte de asimilare, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) şi 81, în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, precum şi obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Se observă că acţiunea vizează o componentă a indemnizaţiei funcţionarului public.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici s-a modificat sub aspectul competenţei materiale a instanţei, după cum urmează:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Aşadar, în speţa de faţă, în raport de dispoziţia normativă anterior citată, competenţa aparţine tribunalului, în discuţie fiind raportul de serviciu al funcţionarului public.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în prezenta cauză reclamantul a optat pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

4. Soluţia Înaltei Curţi

PENTru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM